vineri, 24 iulie 2009

Să râd sau să nu râd

Pe zi ce trece îmi dau seama că e mai greu să te abţii să nu râzi, decât să râzi. Că ai mei părinţi au mâncat ardei iute şi neşte piper (dacă toţi spun că sunt prea iute, eu am dedus că asta e cauza), atunci când m-au conceput, cred că în momentul în care îşi adresau cuvinte de alint, gen "mâncaţi-aş ochii tăi de poloponeză", pe naiba, că i-a zis tata mamei că o duce la miliţie dacă nu mai face un plod, eu cred că şi râdeau în hohote. Acum, sincer nu ştiu dacă ei mai cred că au făcut bine zămislindu-mă pe mine. Gata cu râsul că acum revin la ceea ce vreau să vă spun. Aşadar, eu râd şi încerc să îi fac şi pe alţii să râdă, dar când alţii vorbesc (de fapt aberează, dar ei nu ştiu) serios mi-e foarte greu să mă abţin să nu râd.
Doamna: -"să punem preţuri inteligente, d-alea de magazin, cu 90 la sfârşit."
Alooo, psihologice poate, că să mor yo dacă nu stau şi aştept să le văd pe cele proaste.
El- păi nu vrei să fi violată? (asta era o întrebare serioasă, nu cu subînţeles şi nu adresată mie)
Bă, tu dacă ai fi femeie ai vrea să fi violată?
Ea- eu zic să dăm cu toluen.
Ei (ăia atotştiutori) - nu există aşa ceva. Tu ai auzit de toluen?
Nu te obosi să le explici, că eu nu mă mai obosesc de mult.
El - ia uite ce scrie pe factura asta că e localitatea Păuleşti
Ea- păi da, că aparţine de Pauleşti, preum Carrefour apaţine de Blejoi
Ele- tu ne spui nouă care am lucrat 3 ani la Carrefour că nu e în Ploieşti?
El şi ea- citiţi in pll (adică a lui că are) contractul ăla pe care l-aţi semnat, că o localitate nu se termină acolo unde se termină casele.
Mai sunt o mulţime dar nu îmi amintesc acum, cert e că a ajuns şi la Cuca Măcăii englezismul :
doar că e pus aiurea uelcomu, pentru că în spate e asta:

o parte din alea mici de la DN s-au mutat la DJ102:

şi o să am colegă o cocalară şi un piţiponc, momentan n-am reuşit sa le fac poze, dar nu mă las, am ambiţie. Oare întotdeauna bucătarul şef e bărbat şi şefa de sală e doar femeie?
P.S1- poza cu alea mici nu se vede prea bine, pentru că nu am fost lăsată să le fac mai de aproape, cică mă riscam (am să vă spun cândva cum mă ducea cheef la ele, cel puţin odată pe săptămână).
P.S2 - iar o să zică MIRC că a fost tata băut când m-a conceput , dar nu e aşa, doar că din doi părinţi ca ai mei, nu putea să iasă decât cineva mai "tembel" ca ei :)

Alexandru Jula - Haz de necaz

Niciun comentariu: