Melodia asta i-a plăcut cel mai mult, cred eu, pe ea a dansat şi-a râs:
Da, am dus-o şi aici.Ce-i drept abia in ultima seară, că-n prima am lucrat eu, în a doua, din anumite motive, nu, deci abia a treia. Şi i-a plăcut, ştiu eu sigur că i-a plăcut, am simţit şi oricum zicea "bravooo" de fiecare dată şi aplauda:
Şi i-a plăcut şi de ei, că l-a abordat pe domnul:
Ce nu i-a plăcut, nu ştiu. Ce nu mi-a plăcut mie şi ce nu-mi place la concertele în aer liber?
"Hai bă la salam"- du- te şi la parizer dacă vrei, că poate e expirat şi vă afectează şi ficatul, că ăla, cerebelul, e afectat deja, dar dacă nu-ţi place ceva, de ce asculţi ?
"Du-te bă acasă, că m-ai plictisit"- păi mai bine nu plecaţi voi?
Şi acum finalul: dialog între un grup de 3 rataţi + o piţi şi un altul, distanţa aproximativă în metrii, cam 8:
cei 4 - ariciule hai băăăăă
ariciul- nu vin băăăăă
cei 4- hai bă la concert
aricul- hai bă în club
cei4- hai bă la concert că-i gratis şi facem mişto
ariciul- hai bă în club să zică lumea că avem bani
Sper ca ariciului să i se fii ofilit ţepele, că degeaba avea cam 40 de ani, dacă te-ai născut cocalar, aşa o să mori.
23 August, fosta zi Naţională a României, defilare, fanfară (măncat lamâie-n grup organizat, că poate salivează trompetistul, ne acostează miliţianul "bă, vă spun lu' tactu'", "păi de la ei (c-avem taţi diferiţi) am învăţat"), pădure, căluşei, lanţuri, tractoraşe, bărci, hidrobiciclete, titicar, halviţă în coşuri de nuiele (săltată de acelaşi miliţian, transformată în puişori, de nesătui ce suntem, pentru a nu da altora), căsuţe, spectacole, scenă, etc. Amintiri, acum nu mai e nimic, deşi de curând, exista "hanul refăcut". Partea urâtă: dimineţi pierdute la cozi (nerăbdare, calci piţi- că erau şi pe vremea aia pe picior şi spui "pardon", c-aşa fusei crescută, piţi-" întâi mă calci si apoi spui?", iar tu-i dai replica (doar ai fost diferită de mică): "şi ce? vroiai să te calc întâi şi apoi să-ţi spun pardon?" şi uite-aşa devii o mică vedetă, printre pensionari, drumuri la Bucureşti după mâncare (unde Piaţa Amzei e văzută ca hamsii de unii dintre noi), de ziceai că biata Zambilica, e mai ceva ca rata de 13 şi-un sfert, plină cu muncitori, pâine luată pe raţie (cu traseul adecvat: întâi pe la cizmărie- că miroase frumos, apoi pe la vulcanizare- că ne amuză bunicul acela "Şalvari, azi ai ochii albaştrii, mâine?") , discuţii la colţul casei intre Dili şi Dili (că aşa-i codul), Vocea Americii şi Europa liberă, etc. 23 August 1944- regele anunţa ieşirea României din războiul contra Naţiunilor Unite, iar Antonescu era arestat. Sunt multe amintiri plăcute (pentru mine) de pe vremea aia, poate pentru că au corespuns cu perioada copilăriei mele, dar şi unele neplăcute, am vrut doar să-mi amintesc în felul meu. Tocmai d-aia, n-am să postez o melodie comunistă, ci o melodie, pe care o auzeam tot timpul in difuzoarele celor de la lanţuri şi care mă innebunea.
Pe fugă am să vă spun că am devenit o pasăre de noapte. Lucrez în buncăr, deşi nu pare, cauti semnalul la telefon şi cu lupa şi tot nu îl găseşti, de fapt chiar şi telefonul îl caută " căutare reţea, căutare semnal". Cred că am să le propun colegilor să-l angajăm pe Colombo sau pe Poirot, poate-l găsesc ei. Artificiile le-am zărit din spate, pentru că am fost "ameninţată" că dacă am să fiu în faţă, la vedere o să apar pe youtube şi n-am vrut să mă risc (pentru ameninţarea asta or să plătească ei :P), oricum băştinaşii le-au văzut mult mai bine. Avantaj să locuieşti şi aici la mine, vezi Ploieşti-ul ca în palma, vezi până la Crângu' lu' Bot (de ce nu i-o zice Crângu' lu' cot, sau genunchi, ureche, limbă, etc?), vezi foarte multe şi dacă nu mai vrei să vezi, închizi ochii. Piţi 2 e d-aci, din ţarina mea, că m-am şi speriat când m-a bătut pe umăr să mă întrebe asta. Ce am constatat cu stupoare?! Că îi cântam cântecele acum 12, clar trebuie să renunţ la obiceiul de a cânta copiilor, că poate nu se mai înmulţesc piţipoancele (nu vreu sa scriu cu tz). Oricum în fiecare zi descopăr că mai apare căte un fost copil din viaţa mea, poate facem o grădiniţă. Lucrez cu Ion Dolănescu, bine că nu e MJ (deşi vârsta e aceeaşi), că îl apuca naibii vreo pandalie şi dansa Moonwalk p-acolo, el e mai special: între 2 linguri şi o furculiţă, bagă şi vreo 7 cuvinte în italiană şi "păi eu la cât am umblat, am uitat faching să vorbesc româna". Concluzia, să fii piţiponc, trebuie să ai în sânge. Las', ca nici cu româna altora nu mi-e rusine, am învăţat de la o lady, că verbul trebuie, nu e tată impersonal, cum ştiam eu, a devenit "trebuiesc, trebuim, trebuiţi", cred că le lipseşte ceva, de nu îi zgârâie pe creier când vorbesc. Am observat că e un nou virus, e epidemie deja, toată lumea suferă de şefie (sunt vaccinată, staţi liniştiţi). Am fost la o jumatate de pas sa înjur cu "îmi bag", dar m-am oprit la timp şi n-am mai introdus nimic, am scos. Să nu uit: ieri mi-am vândut încălţămintea, îniţial a fost un împrumut pentru câteva ore. Trebuie sa am grija azi, cine ştie ce obiect vestimentar mai îmi vând :). Acum o întrebare (normală de data asta): cât de tâmpit să fi incât să mergi la o terasă şi să comanzi ceva de mâncare pentru a-i trimite cuiva care lucrează la bucătărie? (na, că te-am făcut de râs)
Câteva zile, din motive obiective, am să dispar de pe blog, de pe mess, din multe locuri. În caz că se va preocupa cineva. Oricum am să revin cu multe "chestii" (asta ca să fiu în trend). Am să vă spun o grămadă despre întrunirea gen alcoolici anonimi şi cum ăia negrii nu vor să mă lase la ăia albi, cum te găseşte lumea acolo unde te aştepţi mai puţin, cum am crezut că se deşiră noua piţi (da,s-au înmulţit), cum dacă ceri o informaţie unui gospodar la Valea Doftanei se dă cu furtunul cu apă la tine, am multe de povestit şi or să se mai adune. Or să fie artificii, in caz că eu pot face poze fără a mă expune (şi acum nu e vorba de risc, doar că vreau ca suspansul sş dureze mai mult). Apropo, prima piţi din anumite puncte de vedere e ca mine, doar că e cretină şi data trecuta a venit cu sutien cu 3 numere mai mari, în care cred că introdusese mii de suluri de hârtie higienică şi mai avea si maieu cu spatele gol. Aşa că vă pup, ştiţi voi, doar pe unele :), că nu se ştie cine citeşte pe aici.
Pe zi ce trece îmi dau seama că e mai greu să te abţii să nu râzi, decât să râzi. Că ai mei părinţi au mâncat ardei iute şi neşte piper (dacă toţi spun că sunt prea iute, eu am dedus că asta e cauza), atunci când m-au conceput, cred că în momentul în care îşi adresau cuvinte de alint, gen "mâncaţi-aş ochii tăi de poloponeză", pe naiba, că i-a zis tata mamei că o duce la miliţie dacă nu mai face un plod, eu cred că şi râdeau în hohote. Acum, sincer nu ştiu dacă ei mai cred că au făcut bine zămislindu-mă pe mine. Gata cu râsul că acum revin la ceea ce vreau să vă spun. Aşadar, eu râd şi încerc să îi fac şi pe alţii să râdă, dar când alţii vorbesc (de fapt aberează, dar ei nu ştiu) serios mi-e foarte greu să mă abţin să nu râd. Doamna: -"să punem preţuri inteligente, d-alea de magazin, cu 90 la sfârşit." Alooo, psihologice poate, că să mor yo dacă nu stau şi aştept să le văd pe cele proaste. El- păi nu vrei să fi violată? (asta era o întrebare serioasă, nu cu subînţeles şi nu adresată mie) Bă, tu dacă ai fi femeie ai vrea să fi violată? Ea- eu zic să dăm cu toluen. Ei (ăia atotştiutori) - nu există aşa ceva. Tu ai auzit de toluen? Nu te obosi să le explici, că eu nu mă mai obosesc de mult. El - ia uite ce scrie pe factura asta că e localitatea Păuleşti Ea- păi da, că aparţine de Pauleşti, preum Carrefour apaţine de Blejoi Ele- tu ne spui nouă care am lucrat 3 ani la Carrefour că nu e în Ploieşti? El şi ea- citiţi in pll (adică a lui că are) contractul ăla pe care l-aţi semnat, că o localitate nu se termină acolo unde se termină casele. Mai sunt o mulţime dar nu îmi amintesc acum, cert e că a ajuns şi la Cuca Măcăii englezismul : doar că e pus aiurea uelcomu, pentru că în spate e asta: o parte din alea mici de la DN s-au mutat la DJ102: şi o să am colegă o cocalară şi un piţiponc, momentan n-am reuşit sa le fac poze, dar nu mă las, am ambiţie. Oare întotdeauna bucătarul şef e bărbat şi şefa de sală e doar femeie? P.S1- poza cu alea mici nu se vede prea bine, pentru că nu am fost lăsată să le fac mai de aproape, cică mă riscam (am să vă spun cândva cum mă ducea cheef la ele, cel puţin odată pe săptămână). P.S2 - iar o să zică MIRC că a fost tata băut când m-a conceput , dar nu e aşa, doar că din doi părinţi ca ai mei, nu putea să iasă decât cineva mai "tembel" ca ei :)
