marți, 21 februarie 2012

Si, totusi

             Şi, totuşi, dacă m-aş mai naşte o dată, nu aş mai vrea să fiu un cal, un leu, un căine sau orice alt animal. Nu, aş dori, dacă se poate, să fiu un copac. Şi nu orice fel de copac.

          N-aş vrea să fiu unul, care dă roade, nu, acela-ntr-o zi, nu va mai rodi, datorită lui sau datorită neîngrijiii lui şi va ajunge... Ce? Nimic.
          Nici măcar unul, din care se pot face bârne şi căpriori, pentru construcţii. Nu, secretele, pe care le-aş afla, fără voia mea, m-ar măcina încet, încet.
          Nici măcar un brad nu mi-aş dori să fiu. Nu, brazii sunt buni doar să dea bine-n pozele de iarnă sau dansaţi la anumite nunţi. Nu, prea puţină lume apreciază brazii ş-i-n alte ipostaze.
          Aş vrea să fiu un arbore de foc. Un copac special destinat arderii. Un pom, care va încălzi un os, două şi a cărui scânteie, apoi, poate va zbura în vânt. Şi, dacă nu scânteia, cenuşa sigur va ajunge-n vânt.

Niciun comentariu: