Şi pentru că am zis într-un comentariu la Cris-Mary,azi postez o parte,nu aşa cum vroiam şi nici măcar toate,dar am promis şi din lipsă de timp (ajung acasă pe întuneric, iar azi, când erau programate, am lipsit pe lumină din motive mai mult decât întemeiate) şi spaţiu (scrisorile sunt la păstrat sus şi cutia poştală e la frig)
vedeţi câte pagini sunt?!?!
am şi cu mai multe
P.S- dacă vă rupeţi gâtul ca să citiţi rândurile alea, vă spun că habar n-am cine e Marius (nu-mi amintesc să mă fi căutat cineva prin liceu.Aaaa,da, ştiu pe cineva,care m-a căutat, dar sigur are alt nume, că ne salutăm zilnic şi sigur mai spun că a fugit mai repede decât a venit. Eram rea, nu că acum n-aş fi, dar eram foarte rea, nici măcar nu le dădeam atenţie)
4 comentarii:
Ce-aș fi vrut să fi păstrat și eu scrisori să le răsfoiesc uneori... am doar câteva felicitări păstrate...
"Draga Nadia,
inca de la inceput iti spun ca "
aproape in toate scrisorile expeditorul trebuia sa-si ceara scuze pentru scris sau pentru ca a intarziat cu scrisoarea. acelasi lucru il faceam si eu :))
mi-a placut o sc risoare de-a lui Radu, cea care se termina asa:
Astept
(raspuns)
m-a distrat grozav :))
mi-e dor de vremea aia cand deschideam cutia postala zilnic, cu emotii sa vad daca am vreo scrisoare ...
si da, lipeam si eu plicurile cu scoci, sa se observe daca cei de la posta umbla la scrisori... :))
Doamne, ce ganduri... auzi tu, sa umble angajatii postei la scrisori ... probabil s-a intamplat si chestia asta uneori ca de altfel nu ne protejam in halul asta...
bine, sunt convinsa ca treburi de astea se intamplau doar in Romania, dar asta e alta poveste...
"PA.
LA REVEDERE!"
:)
Oau :) Foarte tare , de asta imi plac mie scrisorile scrise de mana :D
@Cris-Mary- si mie :)
Trimiteți un comentariu