duminică, 18 septembrie 2011

Nu ştiu dacă-s oamenii cărora nu le plac călătoriile, dar ştiu sigur că-s şi oameni normali pe Pământ, dar şi oameni ca mine.
Păi, să vă spun, în copilărie aveam o pasiune bolnavă pentru frunze. Citisem eu o poveste, în care fiica cea mică îi cerea tatălui, ca amintire din călatorie, o creangă de alun şi eu ceream frunze, dacă nu se puteau crengi. Şi frunze mi-aducea tataie şi câteodată şi crengi.
Nu puteam rămâne eu la pasiunea aia? Nu, că doar am picat în cap între timp.
Apoi, măi oameni buni şi răi şi cum cum vă consideraţi voi, pe unde mă duc ne ducem, nu ne place să luăm chinezări ca amintire, nu ne plac nici lucrurile lucrate manual made in Romania, dar cu tentă de garaj chinezesc, aşadar amintirile noastre sunt pietrele. Da, pietre, pietroaie chiar în anumite circumstanţe.

Dacă în cazul pietroaielor, în zonă e musai o maşină la maxim 10 metri, în cazul pietrelor se parcurg distanţe şi de 5-6 km, da, cu pietrele în rucsac. Na, acum râs, cine are în permanenţă un rucsac? Aud? Da, aţi ghicit, eu. Eu îmi iau rucsacul în vârful muntelui, eu nu iau geanta de "fiţe şi figuri" (ca să citez o purtătoare) şi dacă tot îl iau, de ce să nu fie el şi mai greu la coborâre? Uite d-aia, c-avem pasiuni tâmpite. Da, da, scriu la plural, că spre norocul meu nu-s singură, dar spre nenorocul meu, amicii îşi iau pietre pentru apartamente, eu pentru curte. Ei au buzunare, eu am rucsac. Ei sunt cu greutăţi normale, pe mine mă ia vântul la prima adiere. Deci, cine duce ghiozdanul? Eu, bineînţeles.
Azi, găsii piatra din poză, pe un birou, şi jur că în afara numelui nimic nu ne leagă, nici măcar cele patru cuvinte ce le-am schimbat între noi.
Nu, ne leagă ceva, pasiunea pentru pietre.
Nu puteam să am şi eu o pasiune pentru lemne? Precum are cineva şi să le transform ca el? Nu, mie mi-au trebuit pietre.
Într-o zi sau noapte, am să pun poze şi cu meşterelile din lemn ale acelui cineva cu şi pietrele mele.Intr-o zi, sper ca până atunci să nu fac vreo căsuţa din pietrele mele.

6 comentarii:

mihaeladr spunea...

Si noi am adus de la mare o sacosa de pietre. Am fi vrut mai multe dar nu prea am mai avut loc!!!

Fetita Junglei13 spunea...

Mihaeladr- simt cum tresalta inima in mine,cand aud si de altii :)Dar sigur voi nu ati carat pietre de la 448 km departare,intr-un rucsac :))

Cris-Mary spunea...

Ce tare , sa stii ca si eu mai iau pietre de unde merg ..nu stiu ce voi face cu ele .. dar eu le iau :d

Diana spunea...

Eu notez pe ele toată data. :D

Iulia Kelt spunea...

Piatra nu minte. Ba chiar se spune că pietrele au darul de a capta energii... sentimente.

Fetita Junglei13 spunea...

@Cris- Mary- sunt bune la casa omului,nu se stie niciodata :D
@Diana- stai sa vezi,cand o sa pun poze, ce notez eu :))
@Iulia Kelt- de retinut,habar n-aveam