Multi stiu cum arati,putini stiu cine esti.

Nu ştiu dacă-s oamenii cărora nu le plac călătoriile, dar ştiu sigur că-s şi oameni normali pe Pământ, dar şi oameni ca mine.
Păi, să vă spun, în copilărie aveam o pasiune bolnavă pentru frunze. Citisem eu o poveste, în care fiica cea mică îi cerea tatălui, ca amintire din călatorie, o creangă de alun şi eu ceream frunze, dacă nu se puteau crengi. Şi frunze mi-aducea tataie şi câteodată şi crengi.
Nu puteam rămâne eu la pasiunea aia? Nu, că doar am picat în cap între timp.
Apoi, măi oameni buni şi răi şi cum cum vă consideraţi voi, pe unde mă duc ne ducem, nu ne place să luăm chinezări ca amintire, nu ne plac nici lucrurile lucrate manual made in Romania, dar cu tentă de garaj chinezesc, aşadar amintirile noastre sunt pietrele. Da, pietre, pietroaie chiar în anumite circumstanţe.