Ca-n viaţă

Unul cu munca

 altul cu plimbatul din floare-n floare (dar ce floare)

şi altul cu bronzatul

Degeaba a ridicat ea coada

dacă el nu a vrut-o.

Exact ca-n viaţă, dragoste cu sila nu se poate.

Muzica de Marti (13)

Rasul de Luni

Duminica egal poezie

DA... NEBUN!

I.L.Caragiale

Despretuiesc onori, avere

De slava m-am hranit destul

Alt orizont privirea-mi cere:

De-asa nimicuri sunt satul!

Sa nu-mi azvarle-atotputintii

Nici o favoare... Nu! n-o vreu!

Am o comoara-n fundul mintii;

De-ajuns imi sunt acuma eu!

Trec astazi ignorat prin lume,

Dar, trainic, las in viitor

Un semn, o glorie, un nume

Acestui imbecil popor!

Sa lingusesc telurici patemi?

Reptila eu?... Prea mandru sunt!…

Apollo calea demna-arate-mi

Pe-acest tampit, senil pamant.

Multime bruta si ingrata!

Cu-a mea cantare nu putui

In viata-mi sa te misc o data...

Si-odat ... o sa-mi ridici statui.

“A! esti nebun!” mi-au zis miseii.

“Da, sunt nebun!” raspuns-am eu…

Ca voi strigau si fariseii

Crucificand un Dumnezeu!

Tenebre fara fund ma-nghita,

De-oi face din divina harfa

O palida prostituata

Si din cantarea mea o marfa!

Pe coardele acestei lire,

Voi intona un cant sublim:

Poet sunt! nu voi umilire...

Poetii... nu ne umilim!

Sărbători Liniştite!
Şi sper din toată inima mea, că n-o să ciocniţi ouă cu chipul lui Isus pe nu se ştie care faţă.
Eu sincer le prefer p-astea cu frunze:

Şi apoi, dacă voi credeţi că iepurică a şchipoat, d-aia nu aţi primit nimic, priviti-i măcar umbra:

Sănătate!

Folclor de Sambata

ileana sararoiu - pasarica mutat-ti cuibul
 
 

18

Sunt rare momentele, în care m-am simţit înainîntată în vârstă. Sincer, până acum, nu cred că au mai fost. Şi tot sincer, nici acum nu mă simt bătrână sufleteşte (un pic fizic da, dar altădată detaliem), dar de când am aflat motivul, pentru care Bibi îşi schimbă CI-ul, m-a  luat o stare de vai şi aoleu, uite ce aiurea gândea o amică. Nu s-a înţeles nimic, ştiu, tocmai d-aia vă spun că amica mea, CVC pe nume, la o cană de vorbă, ne spunea cănoi nu mai avem bătrâni. Şi când zic noi, mă refer la grupul de oamenii, care-mi e vecin.
A ajuns la concluzia asta, după ce am depănat amintiri şi am retrăit anumite întâmplări (întâmplări petrecute acum câteva secole, cum ar spune tot ea), în timp ce priveam nebuniile unei copile. Trec peste modul, în care am făcut-o să se trezească şi i-am zis că unii oameni din jur au vârsta, pe care o aveau bunicii noştrii, când ne-au părăsit şi ajung iar la faimosul CI.
Aşadar, de la un amărât de cartonel, am dedus eu, că am înaintat şi nu ştiu când, în vârstă.
Schimbară legea, a la 18 ani să îţi fai un nou identifiator, d-ăsta, şi uite ă a sosit ziua aia. Ziua în are am gândit "e Dumnezeu?! 18 ani?! când? ă, pară ieri, te adunam dintre melci, parcă ieri îţi ântam 10 negrii, pară ieri vă însoţeam la serbări, parcă ieri stăteai aşa de frumos la măsuţa din garaj (de fapt să ştii  mâine se făceau 11 ani) şi-mi spuneai peltic să fiu fericită.
Băi (ca să citez copiii din viaţa noastră) Bibi, LA Mulţi Ani! Să fii sănătoasă şi oriâte ţi-am făcut cândva, promite-mi ă niciodată n-ai să-mi zici ză. Ţi-aminteşti, eu m-am purtat frumos cu bătrânii, aşa că ar trebui să am o bătrâneţe frumoasă.
Şi încă o dată te întreb: voi când cresurăţi? ând au treut 18 ani, respectiv 17? Eu unde am fost?

Sambata cu amintiri

Cu plecare de aici, un popas mic aici:

Superstiţii 2 în 1

Părerea mea e că nu-s superstiţioasă, dacă aş fi, probabil l-aş vedea pe 13, ca pe ceva malefic.
Tot părerea mea, şi tot despre mine, e că am ceva lipsă pe la mansardă, elefănţeii roz pe cerebel şi Guliveri vâslind pe vasele de sânge, ce-mi alimentează Cerebelul.
De ce?

Un'te duci tu mielule?

Uite aşa de asemănătoare mi se pare melodia asta cu săptămâna ce urmează Floriile, că nu vă pot explica în cuvinte. Şi asta nu-i de azi, de ieri, ci-i de când am auzit eu melodia (şi nu am auzit-o prima dată prin intermediul Cenaclului, ci-am auzit-o chiar de la tataie). Precum se joacă omul cu mielul înainte de a-l tăia, aşa mi se pare şi semnificaţia zilei de Florii şi-apoi a celei din Vinerea Mare (nu-i nevoie să dau detalii eu, cine ştie, pricepe, cine nu, n-are motive să caute).
Şi nu, asta nu-i o postare, prin care iau apărarea mieilor. Nu-s făţarnică, atât timp cât sunt carnivoră, ştiu că înainte de a ajunge pe masa mea şi înainte de a fi ambalate frumos, într-o caserolă, bucăţelele de carne (struţ, iepur,cangur, cercopitec, elefant roz, etc) au fost mai întâi cu patru sau două picioare, mai apoi au fost sacrificate (înjunghiate, împuşcate, decapitate), apoi jupuite sau supuse altor procedee.

Dezgust total

O altă întrebare enervantă, zilele acestea, mi se pare următoare: "când e ziua aia, în care trebuie să te duci la cimitir?" Şi la nelămurirea mea, să mă loveşti cu altă afirmaţie "e o zi, când trebuie să te duci să tămâi şi să duci flori". Pe bune? Trebuie? Nu, nu trebuie să faci nimic de ochii lumii, trebuie să faci doar ceeea ce simţi, când simţi.
Şi încă odată mă dezgustă oamenii.
Şi ceea ce mă face pe mine, să-mi pun întrebări, e situaţia în care văd parinţi creştini- ortodocşi, ce-şi tirmit copiii şi la slujbele de la biserică şi la adunările altor religii. Nu, că nu spun să nu fie copiii lăsaţi să descopere şi alte religii, nu, dar observ cum şi religia încpe să aibă adepţi, în funcţie de cadouri. Nu pot înţelege oricât m-ar tortura cineva, de ce azi mergi la o adunare, pentru că se dau cadouri şi mâine mergi la biserică ortodoxă, tot pentru că se dau cadouri. Sunt eu pe lângă? Probabil, dar sunt pe lângă cu multe.
Şi încă odată mă dezgustă oamenii.
Şi totuşi n-ar trebui să mă mai mire nimic, trăind într-o lume, în care, pentru a fi sigură, că lumânările or să rămână acolo, am ajuns să le însemn.

Bancul de Vineri

Soţul aşteaptă lângă salonul de înfrumuseţare. După mult timp, soţia iese. El se uită, respiră adânc şi spune :
- Bine măcar că ai încercat

Citatul de Joi

Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai crunta suferinta. Caci, in ciuda parerii comune, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul proprietatii, care este tocmai contrariul dragostei.- Antoine de Saint Exuperry

Ciao Italy

Pizza, spagehete si pisici pe acoperişuri.
Într-un an oarecare, o persoană oarecare era întrebată, pe când căuta "un ingredient magic", pentru a colora câteva ouă, pentru a avea ouă colorate la masa de Paşte, de către nişte doamne italiene: "dar pentru ce ai nevoie de aşa ceva?" şi după răspunsul dat: "vreau să mă simt ca acasă. E ţara voastră, dar e tradiţia noastră", cuvintele ieşite din gura unei doamne,au rămas întipărite şi astăzi , mai mult ca niciodată, persoana oarecare crede că, din păcate, o să fie şi în ţara ei la fel.
Care erau cuvintele?

Poza de Miercuri

Drumul Crucii

Sărbătorile le-am perceput mereu diferit.
Ambele mă fac să simt ceva anume, dar Paştele îmi schimbă în totalitate starea de spirit.
Prefer să mă gândesc la Paşte întodeauna aşa ( link-ul e către o postare de anul trecut, una cu poze)

...

Sunt câteva întrebări, ce-mi produc o stare de vărsătură puternică, de fiecare dată, când vin sărbatorile, şi la care mă minunez de fiecare dată, când îi aud pe alţii răspunzând:

- posteşti?

- care e cel mai mare păcat al tău?
- ce găteşti? Aaaa, păi limbă de struţ la abur?N-am mâncat niciodată, dar am să fac şi eu, nu se ştie cine vine în vizită.
- nu te vopseşţi? Nu mergi la coafor/ salon/ frizer/ etc?
Întrebări sunt multe, bine că le-am uitat între timp.

Şi-s câteva situaţii, ce îmi produc aceleaşi stări:
- cozile interminabile prin magazine (mulţumesc, că m-a ferit Dumnezeu de aşa ceva şi cumpărăturile lunare le-am făcut de acum două săptămâni)
- sărutatul zidului bisericii si crucea până la pământ, urmate de nelipsita replică  " ai văzut surată, popa avea firul tras la buzunar".
Şi încă o dată mi se întipăreşte în minte credinţa că sărbătorile scot tot ce-i mai urât în oameni.

Şi ne iartă nouă greşelile noastre

Precum iertăm şi noi greşiţilor noştrii".
Dar noi nu iertăm.
În schimb vrem să fim iertaţi.
Problema nu-i cine aruncă primul piatra, ci-i câţi îl vor urma, pentru că oricum de aruncat se va găsi întotdeauna o persoană.

Muzica de Marti (13)

Maestrul Jedi

Forta fie cu tine!

Sau nebunia :)
Într-o perioadă, în care toată lumea aleargă pe toată lumea şi fugăreşte mielul, unii încă îşi fac timp pentru:

Una rezolvata

Ştiu că tocmai am pus Râsul de Luni, dar sceneta asta o caut de zeci de ani, de zeci şi ceva.

Şi-n timp ce mă cinui să încarc un filmuleţ pe blog, am găsit-o.

Tumbe? Da, le fac de fericire în acest moment:

JEAN CONSTANTIN SI STELA POPESCU(INEDIT,DIN ARHIVA TVR)-MIELUL

Rasul de Luni

Draga Olteanu Matei - Gaina cultivata

Sambata cu amintiri

Vine azi, din motive de uitat aparat foto la locul faptei.
A plecat de la Mihaela şi poate ajunge oriunde se doreşte.
Din lădiţa de zestre, ca să-l citez pe tata:

Până într-o magazie

Astea-s ale mele, ale sufletului meu, de zeci de ani. Descoperite într-un pod, mutate într-altul numai pentru a le avea şi peste ani, în aceiaşi stare. Dacă s-ar întâmpla ceva cu ele, m-aş pierde iar, recunosc.



Sunt în podul în care încă mai am o chitară

şi nişte bucăţi de săpun

Sunt în podul celălalt.

In aşteptarea Lunii pline

După ce am aşteptat luna trecută să văd măcar o umbră de a ei, după ce n-am văzut nici măcar degetul mic de la piciorul stâng al omuleţului, ce-şi duce veacul pe acolo, m-am resemnat şi-am ştiut că o să vină luna asta.

Pentru companie

Când m-am hotărât să îmi găsesc un animal de companie, ca şi mine, adică diferit, m-am oprit asupra melcului. L-am găsit pe o vreme ploioasă la poarta sindacobenzinarului şi nu m-a lăsat inima, să-l las acolo singurel. Era cel mai mic melc, pe care-l văzusem (şi am zărit căţiva la anii mei), l-am adus acasă, deja ştiam ce lănţişor am să-i ataşez la gât şi mi-l şi imaginam cum mă va aştepta cuminte, în timp ce eu intram în locaţiile, unde scrie frumos "nu aveţi voie cu animale".
Elanul meu s-a oprit din alergat în momentul, în care am descoperit că melcul a fost cel mai rapid melc din lume, a dispărut în câteva minute, cât am stat la bucătărie. Am căutat melcul ăla câteva zile, fără să îmi dau seama, unde s-a putut ascunde, fiind totul închis. Mă aşteptam ca noaptea să mă trezesc cu o creatură maaareeee, cu ochii scoşi in orbite, pe faţă (asta mi se trage de la Bibi, ce mi-a zis că melcul va deveni un monstru mâncător de oameni). Îl vissam, îi lăsam mâncare, având speranţa că poate va ieşi. N-a făcut-o, dar l-am găsit când m-am apucat să fac schimbări, plângea (acum nu vă închipuiţi că stătea şi se uita la mine cu ochii plânşi şi aştepta să-i şterg lacrimile cu şerveţele de finet- că-s mai moi,. Nu, era doar un pic umed şi nu la ochi) şi-atunci am renunţat la el. L-am eliberat.
Azi mi-am găsit un nou "animal" de companie şi la fel ca şi melcul, a dispărut. El ştie unde e, el ştie când va apărea sau va dispărea, pentru că mâine am să-i las geamul deschis, e liber să dezerteze, dacă o vrea.

D-ale mele nelalocul lor

Nu-i musai să vă puneţi întrebări ca şi mine, dar poate cineva găseşte lămuriri.
 Ştiţi ce denumire mi se pare mie ciudată? Şi de foarte multă vreme, dar cum memoria mea lasă de dorit, am uitat să o şi împărtăşesc în online.
Termenul de succesiune. Eu nu ştiu şi nici n-am stat vreodată să analizez cine i-a pus denumirea, dar e când am auzit de asta, gândul mă duce numai la succes şi mi se pare cam nelalocul ei.
Şi ştiţi de ce?
Pentru că succesiunile se deschi prin moarte.
Ştiu că fac legături între cuvinte, care nu au nicio treabă, dar acelaşi gând îmi vine mereu: "de ce i-au zis succesiune? e bucurie că or să capete ceva, după moartea altuia?"

Cu aşa iubitori, mai bine lipsă

Imi vine sa urlu. Pur şi simplu să urlu, la Lună, la Soare, la stele, la iarbă, la orice.
Eu nu urăsc. Nu-i bine să urăşti, oricâte ai pătimit în viaţă. N-am urât niciodată pe nimeni, deşi am avut motive, pe care unii nici măcar duşmanilor nu le doresc.
Oamenii cred că mă ştiu (unii cunosc motivele, alţii îmi cunosc felul de a fi).
Dar tot îmi vine să urlu.
Am o vecină, pe numele ei Speranţa. O femeie trecută prin viaţa, o femeie ce ar trebui să deţină ceva minte în obicetul ăla susţinut de gât. O femeie, ce avea în copilăria mea, peste 50 de pisici (mda, o vedeam pe vremea aia ca pe o vrăjitoare). O femeie tristă, părerea mea.
Problema mea e alta: am doi câini, unul cu nume normal, Lăbuş, că aşa l-am primit, şi unul zglobiu, cu un nume pe măsură, Calu, că aşa l-am denumit eu. Calu, cândva, era cazat în apropierea ferestrei mele, vecin cu Lăbuş. Numai urechile mele ştiu câte blesteme au auzit, câţi Dumnezei, câte cuvinte de neadresat nici oamenilor, apoi animalelor. Într-o zi am cedat şi l-am mutat în partea cealaltă. Lăbuş a rămas pe poziţie.
 Nu-s revenită acasă e 15 minute, dar tot aud "mnezei, aghiuţi şi altele asemănătoare", asezonate cu "dacă nu muţi câinele, vă fac, dreg, etc".
Prostia e alta, că zice toate astea în curtea ei, câinii mei sunt în grădina mea, dar cân mă vede, tace. Dacă   special le spun ceva câinilor, îmi spune că "de ce te iei e ei, sunt şi ei suflete".
 Ori sunt eu tâmpită, ori sunt eu tâmpită, dar răzbelul ăsta psihologic, mă termină.
Asta mă face să-mi amintesc de tata, când dorea să aucă special acasă o sirenă, de la barierele acelea urlătoare de la CFR şi când ieş€au vecinii să o oprească, apoi să o pornească iar şi tot aşa.
Şi totuşi, cred că într-o zi am să irit nişte câini, am să-i înregistrez, am să scot boxele pe geam şi-am să ascult toată ziua numai lătrat artistic.
Poate că o să revin azi, acum mă duc să-mi distrez câinii.
Decât aşa iubitori de animale, mai bine lipsă.

Ştiaţi că şi dacă

Dacă omul uită 80% din ceea ce a învăţat într-o zi, de ce nu poate uita şi sentimentele învăţate? De ce nu le poate uita şi mai târziu?

Timpul trece, vin alegerile

Ca orice edil, care se respecta, ca orice om, ce stie manipula oamenii, ce se lasa manipulaţi, şi mai marle localităţii din care fac parte ştie, când e vremea plombărilor.
Ce ştiu ce-i ce fac plombările?
Să-i ajute şi pe alţii cu o vorbă bună, câteva grame de material, câteva mâini întise şi

Pentru azi.

Pentru că unora le plac florile de nu mă uita, altora florile de gheaţă de pe geam, în iernile geroase şi mai ales pentru că gusturile mele nu sunt şi ale altora.
Nu ăsta era motivul principal, ci ziua de azi.
Sănătate, La Mulţi Ani, etc, etc (nu-mi place să fac urări, recunosc, dar sănătatea v-o urez din suflet) pentru cine are nume de floare şi pentru cine n-are nume de Sfânt (conform a nu ştiu ce, astăzi îşi aniversează onomastica şi varsă în ei miiiiiiii de mililitri de alcool şi cei ai căror părinţi, naşi, mătuşi, veri de gradul 13 sau alte rubedenii nu i-au cadorisit şi cu un nume de Sfânt) şi-o singură melodie, că restul le căutaţi voi:
Flori muzicale
 
 
Daca n-ai nicio treaba cu ortodoxismul, dar ai altă religie, îmi pare rău, nu-ţi pot oferi decât un zâmbet.

Duminica egal poezie

Descantec de ploaie
Ana Blandiana

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să mă plimb cu ele în dinţi,
Să amuţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept,
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te îndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei...

Varianta cântată aici.

De ce

De ce nu-s indicate reţelele de socializare?
Pentru că uite aşa văd unii poze cu tine pe la amici (asta au zis-o mulţi).
Dar de ce nu e bun you tube-ul?
Pentru că unii oameni, de îşi unesc destinele, îşi postează şi filmuleţele sau unii oameni, ce deţin voce bună pentru a gâdila timpanele, îşi postează filmuleţele.
Prost o fi ăla de o mai merge la nunţi fără mască pe ochi.

Barbati. Sms. Femei. Messenger

Am avut de curand o scriseala pe mess, cu un amic. Un fost coleg de liceu. Ma mancara pe mine degetele, sa rad un pic de el, cand am vazut ca statusurile lui, din Parazitii, Maximilan si altii s-au schimbat in "te iubesc iubireeee", "sufletul meu mi-e dor de tine" şi altele asemănătoare (uit de diacritice, după cum observaţi), avatarul din omul sticlelor s-a transformat întrunul cu o fetiţă de liceu (poate o pune aghiuţă să dea click pe statusul meu, cand intră acela automat spre blog şi nu vreo melodie sau vreun clip cu grecii au talent, că ori îi distrug relaţia amicului, ori mi-o fur cu prima trecere pe alte meleaguri).

Si mai mult nu se poate?!

Sau e mai mult de miel (ca tot vine e perioada lui, dar ne place porcul )?

Ploiesti, Malu Rosu, intersectia Soseaua Vestului cu Malu Rosu, pana in Interagro, sectia 6 de Militie, aproape de Scoala de Soferi, vizavi de Ambulanta, pe langa.... Mai vreti? Mai am detalii:)

Una la o anumita perioada

O intrebare
Nu stiu sigur, daca de la Ziua Rromilor mi se trage, dar de atunci tot aud/ citesc expresia "in sânul comunităţii" si nu ma pot abtine sa ma intreb: in care? Şi in alte părţi nu se poate?
Eu, daca s-a scrie despre mine, as pefera sa se spuna ca m-am simtit excelent in călcâiulcomunitatii.
Ştiu că altele-s probleme omenirii,dar nu mă pot abţine să-mi pun intebări existentiale.

Folclor de Sambata

ILEANA SARAROIU - CANTA CUCUL JOS IN LUNCA
 
 

Despre cred si despre post

Cred.
Cred si-n Sambata lui Lazar de maine.
Cred in multe.
Cred.
N-ai sa ma vezi facand multe si n-ai sa ma vezi spunand multe.Am sa tac de multe ori, cand sunt intrebata, despre multe subiecte, dar am sa stiu ce-i in mintea si sufletul meu.
Cu toate astea cred ca asta e cea mai nelalocul ei reclama, legata de produsele de post

Stiu ca l-am folosit de prea multe ori pe multe.

Spam

Recunosc, dupa articolul de aici, imi tot verific mesajele din Spam, poate, poate soseste si raspunsul, pe care-l astept. Pana s-or hotari sa imi raspunda, am gasit un teren la mare, eftin ca braga si-mi spun ca:

"- adresa d-voastra de e-mail a fost facuta publica de catre dvs. prin

afisari cu caracter publicitar; fie intr-un ghid de afaceri sau am
primit-o cu ocazia unor intalniri sau contacte de afaceri, fie a fost
selectata dintr-o baza de date la care dvs. ati subscris; sunteti in
baza noastra de date ca urmare a unor corespondente anterioare;

sunteti un client al companiei noastre."- clar memoria mea imi joaca feste. 

 - 365 de lucruri, pe care trebuie sa le fac inainte sa mor (nu stiu care sunt, ca-n mesaj nu scria nimic si nu m-am obosit sa intru-n site-ul respectiv)
-doua mesaje de la Delivery Express, prin care-mi spun ca voi primi coletul in 10 zile lucratoare sau   in 15, conform celui de al doilea mesaj si ma intreb "ce primesc,daca nu am comandat nimic nicaieri?"
 -niste mesaje legate de Forex sau alte tranzactii d-astea minune,
-o alta livrare de la DHL, despre care iar n-am habar
- niste oferte de aparate minune, pentru mirosuri (oricum am miros foarte rar, asa ca nu imi folosesc)
- niste comentarii pentru blog ( da, chiar cine nu se asteapta, sa stie ca-i ajung comenatriile in Spam)
si bomboana de pe coliva

Bancul de Vineri

O profesoară nouă încearcă să predea lecţii de psihologie unor copii. Ea intră în clasă spunând:

- Cine crede că e prost, să se ridice în picioare!

Dupa câteva secunde, se ridică în picioare Bulă. Profesoara i se adresează:

- Tu de ce crezi că eşti prost?

- Nu sunt prost, doamnă, dar îmi părea rău să staţi în picioare numai dumneavoastră!

Citatul de Joi

Imi plac porcii. Cainii se uita la noi de jos in sus. Pisicile se uita la noi de sus in jos. Porcii ne trateaza ca pe egalii lor. Winston Churchill

Primavara asta totusi, nu-i decat o copie

Dar abia acum pot spune eu ca a sosit.
Da, in ciuda temepraturilor scazute, in ciuda fulgilor de nea, pentru mine primavara abia acum soseste si asa a fost mereu. Nu ghiocelul, ce are capul plecat, imi da de veste, nu magnolia, ce imi zambeste din curte, ci padurea. Parerea mea din totdeuana a fost ca, inainte de a se instala primavara, padurea-i la fel ca si toamna tarzie. Si la fel ca oamenii, au o masca si-apoi ii cunosti in totalitate.
Daca nu de mult, arata asa:

Vechi / modern

Vechi

si modern

Ambele fiind isotite pe fundal de convorbiri telefonice.

Al treispelea. Cel nestiut

Magicul numar 12 il stiu multi

Cele 12 semne ale Zodiacului,
cele 12 triburi ale lui Israel,
cele 12 porti ale Raiului mentionate in Revelatii,
cele 12 intrari ale Marii Piramide,
cei 12 apostoli ai doctrinei crestine
cele 12 puncte din masonerie....

dar ceea ce nu vi s-a spus este importanta lui 13.

Fara al 13-lea cei / cele 12 nu au nici o valoare.
Numai al 13-lea pune in valoare pe cei / cele 12.

Al 13-lea,
Cel care uneste
cel care e nenumit
Cel care e nevazut
Cel care e uitat

Cel care e acolo, in centrul tuturor.


sursa mail.

Iubesc ploile

"Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile..." atat, restul la poezia de Duminica, dar iubesc ploile, enorm. Iubesc primele picaturi, iubesc fulgerele, iubesc tunetele, iubesc tot ce tine de ploaie. Iubesc ploileaalea torentiale, care spala tot, iubesc in acelsi timp si ploile curate si suvoaiele, ce vin in urma lor. Da, iubesc ploile cu totul (ma refer aici la ploilea alea, ce nu provoaca inundatii). 
Si in sfarsit ploile au venit. N-a mai plouat de atunci, din 4 Decembrie, cand am simitit ploaia pana la ultimul por al pielii, cand puteam sa incetez iubirea asta, cand am simtit-o fizic, pe fiecare centimetru de piele. Era frig, extraordinar de frig, iar ploaia ce pica si-si facuse deja loc, prin mantoul meu, incerca sa ma faca sa uit de altele. N-a reusit, n-am uitat nici atunci, cand parasind restaurantul, necunoscandu-se trotuar sau sant, sosea sau alee, am intrat la propriu pana la genunchi in apa, n-am uitat nici azi. Umbrela nu mi-a ajutat la nimic, ploaia venea orizontal din fata, nici n-o vroiam, ploaia nu-mi putea sterge ploaia din suflet, dar cu toate astea iubesc ploile, precum iubesc iernile, desi cele mai dragi persoane le-am pierdut iarna. Ciudat, in Decembrie era iarna, dar era o ploaie de vara, numai frigul o transformase in altceva.
Ploile au venit ieri, au venit pe reprize. Mi-au dat intai speranta:

m-au facut apoi sa-mi doresc sa aud ploaia si-am apelat la alte mijloace

Rugamintea unui copil, pe care nu-i asa de greu sa o indeplinim

              Buna ziua,

                   sunt Dimitri Ionita.
         Va rog sa ma ajutati in proiectul umanitar derulat la scoala si sa cumparati de la mine carti postale realizate de mine si colegii mei de clasa. Toti banii stransi ii vom dona unei case de copii.

     Pretul unui unui set de 7 bucati este de mimim 10 lei.

     Daca doriti sa le cumparati, dati-mi un mesaj cu ce cantitate vreti, iar parintii mei vi le vor aduce repede.

Multumesc mult!

Pentru cine doreste sa-l sustina pe Dimitri, il poate contacta la adresa de e-mail:ionita_dimitri@yahoo.ro 

Atentie, este   .ro. Intreg articolul il gasiti aici, iar cartile postale va pot spune ca sunt excelente. Atat calitativ, cat si estetic.
Daca nu doriti cartile postale, puteti prrelua doar aticolul, fara link catre mine, pentru ca totul a pornit de la Dimitri si a fost facut cunoscut, de catre matusa lui.

Despre cum ai putea sa te amuzi zilele ce vor urma

Vine, mai e putin si soseste Pastele. Orice religie ai avea, intr-o tara cu un popor religios si-ntr-o proportie mai mare crestin ortodox, vei fi afectat. Pentru ca vine perioada de nebunie specifica multora, nebunia prin magazine, startul la umplut cosuri si stationatul indelung la casele de marcat.
Daca vrei sa te si amuzi, trecand prin toata nebunia asta, pune ochii la treaba si daca esti mai ager decat mine, poti face si fotografii (musai sa ai telefon dotat cu pozareala- nu o sa poti folosi camera si musai sa-l ai la tine). Daca ajungi prin Carrefour, mergi la raionul de mezeluri (chiar daca nu servesti) si-ai sa vezi oferta la drobul de miel Nustiucum Ignat (am pierderi de memorie), iar daca treci prin fata vreunui magazin FilSam, nu ezita, intra, tot la raionul mezeluri ai sa gasesti Sunca de la Bunicu' (eu intrebai "de pe spinare sau de la picioare?").
Poate sunteti norocosi si pozati, eu nu, ca doar nu faceam poze doar din ochi.
Poate nici nu va amuza, dar eu am incercat.

Cine-i harnic si munceste are tot ce vrea

cine sta si leneveste are mai estetic, decat asa
ca din market isi va lua
O singura persoana e rugata sa nu muste monitorul, pozele sunt puse numai pentru decor, mai bine asculta o muzicuta si-si  mareste apetitul, privind.

Cadouri si femei de la sat

      Pentru ca tot am scris despre flori, sa va spun, in cazul in care v-ar interesa, si despre cadouri. Nu-mi plac. Pur si simplu, cadourile mi se par un fel de troc, eu iti dau tie, tu-mi dai mie. A fost ziua ta, ti-am daruit ceva, faci tu un calcul, te uiti, estimezi, analizezi si hop, cand soseste ziua mea, te gandesti ca as merita ceva, cam de aceiasi valoare. Imi plac cadourile simple, pentru care n-ai depus un efort prea mare, imi place sa-mi aduci o ramura de maslin daca ai fost in tari cu maslini, decat sa-mi aduci ceva, pentru care ai colindat zeci de magazine si pentru care, probail ai renuntat la un sandwich (pentru ca sa recunoastem, iti faci niste calcule si la un moment dat observi ca ai cam depasit bugetul, ca ar trebui sa iei si pentru mama mare, si pentru matusa mica si pentru varul de gradul 75 si pentru amicul din colt, caruia, daca nu-i vei duce nimic, isi va aminti de tine la fiecare bauta).

Despre flori, numai de bine

         Daca vi s-a format impresia, ca am un suflet sensibil si mi se umezeste cerul gurii, cand vad un buchet de trandafiri, asortat cu umbra iepurasului, tin sa va spun ca va inselati.
        Imi plac florile, da, dar acolo unde sunt ele, prin vai si dealuri, printre maracini si scaieti sau culese de mine si imprastiate prin toata casa. Imi plac si florile primite, dar aceleasi flori, nu buchetele faurite mecanic de florarese. Prefer sa primesc un fundul gainii, cum spun oamenii de prin zona mea florii de tarxacum officinale (bine, ei ii spun c..., dar am zis sa vorbes elevat), daruit sincer, decat sa gasesc pe scara un buchet de trandafiri rosii, pentru care nu iti asumi nici astazi responsabilitatea.
 Ce n-am inteles eu in schimb, e de ce, daca vrei sa iti bucuri irisul cu vederea lor si sa-ti gadili narile cu parfumul lor, trebuie sa le pui la fereastra? Bun, inteleg ca iarna aduci in casa, la adapost ghivecele cu flori si din lipsa de spatiu, le plantezi pe pervaz, dar acum? Pe mine ma bucura privelistea, imi joaca pupilele dansul pinguinului, in timp ce le vad, dar presupun ca tu nu ai flori de dragul meu, presupun (cam mult) ca le ai in primul rand, pentru placerea ta.
 P.S- eu te-am intrebat daca imi permiti sa pun fotografia si sa debitez.Mi-ai permis, uite ce a iesit.

Povestea unei "case"

A fost odata, pe vremea in care unii dintre noi de-abia am inceput sa descoperim scamele de pe covoare, iar altii inca erau doar in proiectele parintilor, un om simplu. Si omul avea patru copii, o fata, un baiat, alt baiat si-o alta fetita.Omul lucra in sectia unei uzini de armament si, desi isi putea permite si altceva, omul manca mamaliga cu untura, sa poata construi o casa maaaare copiiilor. Si-a interzis omul multe, copiii i-au crescut, una dintre fete i-a daruit si nepoti, omul intre timp a iesit la pensie, casa a ramas la fel, maaare, maaaaare si rosie. In paralel a inceput constructia alteia, tot mare, dar ultima.
Era un om bland, glumet, vesel, pana intr-o zi, cand s-a produs schimbarea. Fetita lui, devenita intre timp domnisoara, suferea de o boala incurabila. Omul n-a rezistat mult, inima lui a cedat, intr-un an s-a stins, la cateva luni dupa, i s-a dus si fetita. Acum sunt amndoi, intr-o casa mare, ultima casa mare, pe care ca si prima n-a reusit sa o duca la sfarsit:

Suntem niste lasi si ne meritam soarta

Din blog in blog, din fila-n fila am ajuns aici si printre altele, am citit asta:

Traian Basescu: "Imaginea primilor zece ani ai mandatului lui Ceausescu. Va pot spune ca, pentru mine, perioada '65 - '75 a fost o perioada in care romanii si-au afirmat demnitatea si independenta. Va amintesc episodul august 1968, cand am fost extrem de mandru ca sunt roman (invadarea Cehoslovaciei de catre Pactul de la Varsovia, la care Romania nu a participat). In acelasi timp, inceputul anilor '70 parea a fi un inceput de liberalizare. Eram student si imi aduc aminte ca ne erau accesibile si ABBA si Rolling Stones si Beatles si Celentano si Boney M etc."

Si nu pot sa nu ma intreb: ce cautam noi acum in razboaiele altora? Unde s-a dus mandria aia? Hai, sa lasam mandria lui, dar a noastra? 

Poza de Miercuri

Nimic tare

Uite ce nu mai suport si-am mai zis-o, stiu. Nu suport cuvantul tare. Si inainte sa incepeti cu glumele, sa stiti ca ma refer la expresiile astea legate de cuvantul tare "foooooaaaarte tareeeeee", "super tareeeeee", "tareeeee frateeeee", "esti tareeee"- m-ai gustat sau ce?
Uite un exemplu, am auzit o doamna la tv, intr-o emisiune, ce a multumit, pentru cartea, pe care o primise cadou, zicand "multumesc tare". Serios? Dar cum multumeste moale? Zau, pe mine in momentele alea cuvantul tare legat de multumire, m-a dus la cu totul altceva. Daca ar fi sunat din partea unui barbat, m-am gandit la o singura treaba, dar sunand din gura unei femei, m-am gandit la doua.
Stiu, am o imaginatie bolnava, dar tot nu inteleg cum poti multumi tare.

Mesaje ascunse

Eu n-am inteles niciodata, care e treaba cu agtipildele astea pe masini. Pe bune, acum, trec peste cele cu floricele roz si ochi de broasca testoasa sub clar de luna, din interior, dar care e treaba cu degetele si cu diversele pozitii de la exterior?
Mda, faci mii de riduri, murmuri zeci de cuvinte dragi celor ce ridica pretul la carburanti, dar sigur asta vrei sa-mi comunici prin baietel?

Termen de valabilitate

Ma numar printre oamenii, care chiar citesc ce scrie pe etichetele de pe produse, dar cateodata ma intreb, daca din exces de zel sau pentru ca vor sa ma amuze, unii o fac si p-asta:

Muzica de Marti (13)

Vasile Seicaru - Lumea pentru toti
 
 

Dupa liniste, furtuna

Ati simtiti vreodata, ca ati vrea sa intrati in pamant de rusine? V-ati uitat atent in jur ca poate totusi nu v-a vazut nimeni si ati continuat?
Nu, nu-i vorba de necesitati sau alte situatii asemanatoare - betie crunta cu urmari de cadere libera, dar e vorba de cadere. Si nu una oarecare, ci una cu urmari pe termen lung.
Eu cand vreau sa fiu minunata, sunt mai minunata decat minunatii.

Ultima moda, printre bautorii de cafea

In primul rand, adica asta pe care-l scriu acum, va anunt ca am nervisori. Nu la stomac, nu viermisori, ci nervisori, si eu cand am nervisori, nu nervi subliniez, ma transform, rad, cant, mai am putin si-mi scot rochia a buna de la naftalina si banui eu ca o doamna vrea sa fac si spume, dar nici de a naibii nu cedez acum.
Unu roman I: eu sunt singura vinovata, pentru una dintre cauze
Doi roman II: cauzele nervisorilor
- dupa ce am scris miii de cuvinte, dupa ce am descoperit ca partea grava nu e ca am scris miile de cuvinte si zecile de tabeluri intr-un timp record, ci faptul ca recunosc multe dintre simptomele alea. Le recunosc prea bine, chiar, nu doar din amintire, ci imi dau de furca si acum. Nu furca pentru fan si nici furca pentru tors, poate furca telefonului sa fie. S-a dus ideea de inceput, asadara dupa toate cele de mai sus, intr-o fractiune de secunda mi le-a sters cineva. Noroc ca-s prevazatoare si salvez prin mai multe locuri. Cine mi le-a sters? Cui ii foloseau :))
- si stergerea lor s-a adaugat la nervisorii, pe care ii aveam de la spumele anterioare. Ori mi se pregateste ceva, ori eu am ceva la cap (am, mai multe chiar, dar recunosc), ori o fi vreo moda si n-am habar, dar ce credeti ca aveam azi in cana de la serviciu ?
Va rog din suflet, inainte sa continuati si sa vedeti rezultatul, doar ganditi-va o secunda.

Rasul de Luni

Banica & Stela Popescu - Dactilografa
 
 

De la cap pleaca toate

Eu, daca as fi medic oftalmolog sau vreun inventator celebru mi-as stoarce creierii si as inventa ochelarii pentru dragoste, poate doar asa dragostea nu va mai fi oarba.
Nu, n-am baut nimic cu alcool, doar o cafea, avand speranta ca ma va tine treaza, pana termin de scris toata istoria asta a rinichilor si nu, nici vreo muzica de corason n-ascult, ci am numai melodii saltarete in minte (una e aici). Singurele anormalitati, ce ma inconjoara acum, sunt pijamaua roz, halatul roz si restul hainelor roz. Parca as fi Pantera Roz (inca ma intreb: ce naiba o scrie pe fata mea, de mi se fac cadouri d-astea?).

O lume nebuna, nebuna aproape de tot

Daca ai auzit de babe nesatisfacute, daca ai auzit de domni, ce fac aviatori prin toalete, daca ai auzit de multe anomalii in lumea nebuna, in care traim, nu dispera, din pacate asta e doar inceputul.

Asa ca, nu te mira, daca ai sa vezi vreodata o sarba in jurul noii case si cea din urma, a proaspetei/proaspatului plecat/a dintre noi.

Duminica egal poezie

Vantul
George Cosbuc

De fete mari e lunca plină,
Iar vântul, răsfăţat copil,
S-apropie tiptil-tiptil
De pe sub fagi, de pe colină.
Şi fetele cu drag suspină:

Sunete

Si probabivor mai urma

Nimic important

Maria, daca tu intelegi ceva din mazgalelile astea, uite pozele cu fular in mijlocul verii:

Ce vedem Sambata seara,

daca alegem varianta acasa si tv?
Ce vad eu, nu ce vedeti voi?
Profesionistii Eugeniei Voda la TVR si Bazarul Bizar al lui Margineanu la B1Tv.
Recunosc, pe a doua am descoperit-o dintr-o greseala, de la prima editie. Greseala benefica poate fi?

In noaptea Noului An

Cica, in noaptea Anului Nou, e bine sa ai in buzunar o moneda nou. Eu am cedat-o altcuiva, cu mare drag si n-am regretat o secunda, asta ce o insemna?
Recunosc, de atunci nu l-am mai vazut pe Vlaicu in ipostaza asta si am un pc prea plin de poze:

Doua cu necesitati

Se ia o data pamanteana, sa zicem 8 Martie 2011, se iau trei personaje, ce se intalnesc intamplator intr-un mijloc de transport in comun. Sa specificam ca acest grup, nou format, era compus din doua muheres si un ombre. Una muheres mai mica, decat ombre cu sase luni, cealalta mai mica, decat cei doi separat, cu 9 ani.Coboara grupul la a treia si-o iau la pas usor (muheres cu varsta spre invechire avea la purtator incaltari cu tocuri de 12 cm si in maini sacose, ce depaseau greutatea celei de a doua) aproape 2 km de drum, drum compus din o vale si doua dealuri. Dupa primii 50 de metri parcursi, pe ombre il trec necesitatile si da semnal dreapta, pe o strada laterala. Am uitat sa spun, era undeva in jurul orei 19:20, deci intuneric, nu oameni pe strazi, nu caini abandonati, doar stelele si Luna. Muhera un pic mai tanara mustaceste pe sub mustati (da detine, dar nu se vad) si largeste cureaua (stie si ea ca vremurile in care traieste sunt pentru strans cureaua, dar necesitatile fiziologice nu stiu asta), murmura ceva despre avantajul de a fi ombre in astfel de cazuri, regreta ca-n copilarie nu si-a dezvoltat talentul, pe care l-a incercat candva cu o alta ruda feminina, de a face anumite lucruri, precum masculii.. Parcurg inca 100 de metri, mujera desface cureaua de tot, ombre apare fericit si zambaret, muhera deja desface si nasturele si anunta solemn, ca la prima la dreapta va vira si apoi dupa alt viraj dreapta va face un popas, ca sa revina cu acelasi zambet satisfacator ca si ombre-ul. Da, nu-i nevoie sa amintiti, despre WC-urile publice (lipsesc din marile orase, d-apai dintr-un amarat de catun), despre necesitatile facute pe strazi pustii, ca nu stiti voi ce dureri indura mujera.
Deci, plan stabilit, muhera ataca primul mal, ii lasa in urma pe ceilalti doi si calculeaza ca va iesi din boscheti (boscheti pe dracu',  la nici 50 de metri in casa se lafaia un fost prefect de judet), exact cand ei vor ajunge in apropiere. Bun, acum incepe minunatia.
Pana sa vireze pe prima, muhera vede undeva, mai sus, pe faimosul Lita, o matahala de peste 150 de kg si peste 190 cm, stiindu-l bolnav, calculeaza ca nu o va ajunge pana va vira si pe cealalta. Gresit. Faimosul Lita, cum a simtit parfum de femeie( are un simt dezvoltat, erau peste 50 de metri) a grabit pasul, iar cand muhera s-a asezat fericita si-a facut aparitia in capatul strazii. Intuneric, intuneric, dar parfumul probabil se simtea atat de bine, ca faimosul in loc sa-si urmeze drumul spre casa s-a asezat frumos in capat de strada asteptand. Trecuta prin altele mult mai rele, muhera nu s-a panicat, dar nici n-a putut opri desfasurarea procesului, ce-l intreprindea si a stata atenta numai spre partea stanga, catre individ. Pe scurt, ca nu estimam acum si litri, ce credeti voi ca urmarea "bietul om"? Pai, cand i-a vazut pe ceilalti doi, ca trec si incep sa nu se mai vada, a pornit zglobiu cu geaca ridicata si pantalonii pregatiti, dupa mirosul de parfum. Aici e smecheria, sa nu te pierzi, asa cum a facut si muhera, cand a strigat numele celeilate muhere si a obligat-o sa stea pe loc. Abia atunci, matahala s-a intors si si-a vazut de drumul spre casa.

Sambata cu amintiri

  

Cu plecare de la Mihaela si stationare aici.
Azi lemn si sticla, liniste si cioburi.
Din copilaria  mea si munca altora, dar care ma faceau sa ma gandesc numai la Moartea Caprioarei lui Labis si din copilaria mea si vitrina altora:

Folclor de Sambata

Ileana SARAROIU - Inimioara cu dor mult
 
 

Bancul de Vineri

Se intalneste un politist cu un copil:
Copilul: Cat e ceasul?
Politistul: Este fix.
Copilul:La si-un sfert ma pupi in cur.
Il aleargea politistul pana il vede o baba si striga la el:
Baba: Ce ai ma cu copilul? 

Mi-e lehamite deja

Am auzit ieri, pe la 8 am, o stire la radio si-am scos cleiul din urechi, ca sa pot auzi mai bine. Era citat un articol de pe un sait oarecare (ca nu pun link-uri, cand nu vreau).
Am cautat pe Google si-am observat ca aparuse cu o zi inainte, intr-un ziar gratis.
Acum vad ca azi a aparut si-n celalalt online.
Prostia e, ca m-am gandit de cand am auzit-o prima data si m-am gandit si azi si o s-o fac si maine si poimaine si-n celalte zile, care ma asteapta si-n care au sa ma intrebe zeci de oameni, au sa ma acuze alte zeci si probabil au sa ma inteleaga doi-trei, ca vin alegerile si politica-i ...
Stiam de acum cateva saptamani, ca au inceput campaniile mascate, de cand am vazut pomana electorala intr-o Duminica, la sediul unui partid, in localitatea, in care momentan respir. Stiu ca va urma o campanie mult mai murdara, decat cele ce au trecut, dar cand citesc prin presa stiri, pe care omaenii le stiau de aproape un an, readuse in opinia publica numai cu un scop anume, ma ia lehamitea si ma gandesc: oare lasitatea se va tratata vreodata?

Te uita toti si-si amintesc o clipa

Nu intrebarile existentiale, pe care mi le pun cateodata (bine, recunosc, daca esti intr-o sedinta sau alte locatii sobre, n-ai sa ma vezi ridicandu-ma in picoare si trantind o existentiala, dar nu-ti garantez, ca nu iti trimit un sms), ci faptele urmatoare mi se par ca fac parte din categoria nesimtire si pierdut respect de sine (ca-i post sua nu)

Elefantei roz, gri, incolori

Elefantei roz pe tavan, sau nu:

Filozofii de parau

Sunt multe femei, ce dau nastere, dar din pacate, prea putine, care devin mame.

...

"-Ce cauti in padure,ma?
-M-a trimis mama sa culeg o poala de bureti, nene Oarta.
-Dar cu surcelele astea ce este?
-Sa facem foc, sa fierbem oala cu bureti.
-Pune buretii jos.Asa. Si surcelele…
-Dumnezeii mamei tale de hot. Na bureti! na surcele! Talharule!…
N-am avut cum sa fug. M-am intors pe seara acasa, clatinandu-ma ca un om beat…"

Citatul de Joi

Fericirea adevărată e totdeauna o clipă. Mai multă n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viaţă de mulţi ani, nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea.- Liviu Rebreanu

Poza de Miercuri

Flori si discriminare

Am primit flori azi:

 am primit flori ieri

Din cele primite azi, doar cele din poza au ajuns acasa, restul au ajuns in casele altora.
 Din cele de ieri, nu mi-a cerut nimeni o frunza.
Primesc flori, de la femei si barbati, trecuti de 80 de ani, minunat. Restul imi spun locurile, unde as putea gasi sau imi dau o ciocolata.

Ceata la rasarit, soare la apus

Daca deschid ochii, primul lucru, pe care-l fac e sa privesc spre geam si azi, m-a luat cu ameteala. Initial am crezut ca in loc sa le curat, le-am schimbat culoarea sau ca vreun vecin, intr-un exces de zel s-a apucat sa faca focuri agrare dimineata; e Aprilie, de unde atata ceata:

Despre daca

Daca as fi avut posibilitatea, ca sa-mi aleg prenumele, mi-as fi ales Rada. Nu, nu din cauza cantecului, ci pentru ca sunt momente, in care vad in mine o parte din mamaie.
Dar n-am avut posibilitatea.
Daca as fi putut sa aleg, ce am sa fiu, om sau animal, gaza sau planta, n-as fi avut nicio ezitare, orice, dar nu om.
Dar n-am avut posibilitatea si de fiecare data, cand ma apuca ganduri d-astea, imi vin in minte versurile lui Minulescu:
"Nu sunt ce par a fi 
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât cel care sunt!..."
Tocmai d-aia, oricate as avea de facut, imi iau pauze, de vorbit cu gazele:

Muzica de Marti (13)

Pentru linistea sufletului la miezul noptii. Alina Manole

Alina Manole-Te-as fi iubit (titlu provizoriu)
 
 

Daca nu gasesti Raiul, vine el la tine

Exact pe 13 Septembrie, anul trecut, undeva in jurul orei 11 (da, stiu sigur data) eu, impreuna cu ea si alte doua persoane ne intorceam de undeva, logic.
Intr-unul dintre cele doua sensuri giratorii, mult prea apropiate, pararea mea, din localitatea oras Plopeni, zariram Raiul.Prima reactie, pregateste repede aparatul foto. A doua reactie, lasa-l nepregatita, Raiul circula prea repede, degeaba am fi oprit noi masina.
Ei bine, de atunci, i-am cautat aproape zilnic, unde vedeam o masina de paine, imi sclipeau ochii, pana azi, cand Raiul a venit direct la mine:

Rasul de Luni

Amza Pellea - Ravasul misterios
 
 

Si nervi si bucurie

Ce-ti trebuie sa ma enervezi (taiem nervi, ca astia provoaca riduri) scoti din calmul meu? Nesimtire. Nesimtire si mai mare, decat aici. O intrebare am la voi, oamenii normali: voi beti cafea din vaza, glastra  sau ce alte denumiri o mai avea obiectul in care se introduc flori?

Ai zambit azi?

Daca nu, fa-o. Mirabela, fata de aici, a facut-o pana azi dimineata.
Si iarasi doamna cosasa m-a anuntat noaptea, inainte, ca de fiecare data in ultima vreme.

Duminica egal poezie

Povestea mea şi a lor 
Ion Minulescu

Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confraţii mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat...
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!...
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...
Şi azi - deşi înmormântat de ei
De viu -
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu...
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrzesc ne'nmormântaţi...

Dintr-o pauza in alta

Dupa pauza cu marul, a urmat pauza cu pozatul.
Nu, ca nu era timpul pauzei, dar nu m-am putut abtine si

O Alba ca Zapada a zilelor noastre

Fara pitici, fara print, dar cu vecini si rude de grad apropiat.
Trebaluiam eu, precum Alba si saream vesela si zglobie, precum o broscuta, ca toate mergeau conform planului, pana cand mi-am luat o pauza de un mar. Pauza de mar consta in raderea unui mar si pisarea unor biscuiti (daca imi spuneti ca asta-i mancare de bebei, va contrazic, nu cunoasteti voi persoanele acelea, trecute de 40 de ani, pe care le cunosc eu si care aproape in fiecare seara servesc delicatesa asta). Deci pauza de mar, stoc de biscuiti terminat, trec la atacarea marului direct. Ce nu stiti voi e ca eu, cand mananc un mar, nu mai ramane decat coada,i n rest infulec tot, inclusiv semintele. Da, stiu, o samanta de mar, dimineata pe stomacul gol, face minuni, dar nu pot, inca am pe retina caricatura din Urzica, unde aparea un om cu jumatate de cap normala, iar de la frunte-n sus avea crescut un ditamai marul stufos. Deci varianta asta pica, in schimb ramane aproape intotdeauna varianta devoratului.

Antirid

L-am vazut la Cabral si mi se pare minunat:

Folclor de Sambata

Ioana Radu - Lelita ioana
 
 

Sambata cu amintiri

  Cu  plecare de la Mihaela, stationare scurta aici si plecare, pe unde se mai doreste.
Cred, ca nu e niciun bai, daca amintirile mele sunt legate si de alte case. Eu, de cand ma stiu, am suferit de sindromul pestelui. Toata lumea avea faimosul peste, pe tv, numai eu n-aveam nimic. Nici macar o amarata de frunza, pentru ca tata-mi spunea mereu ca "pe tv nu pui nimic, nu pui radio sau alt aparat,ca are magnet, nu pui vaza, ca se poate varsa, nu pui nimic, pentru ca trebuie sa respire" si sa respire a fost lasat. Ca nu-l aveam pe tv, am inteles, dar faimosul pestisor n-a fost cazat nicaieri, pe nicio mobila.

Miros de altadata

Si nu-i un miros placut
Ati uitat ce zi a fost ieri?

Pentru linistea sufletului la miezul noptii. Zoia Alecu

Zoia Alecu - Iar e luna plina
 
 

Filozofii de parau

De ce sunt multe dosare cu AN-uri la militie?
Pentru ca militienii se invart intr-un cerc de suspecti, nu cotrobaie printr-un hexagon sau alta figura geometrica. Se invart asa, la infinit.
Filozofia asta, numai mie imi putea trece prin minte, dar am aceiasi treaba de odinioara cu si despre cercuri.

Reluari si stiri

Prima stire, in pauza de ceai (pauze dese de ceai, de cateva zile): o televiziune locala prezenta in reluare niste stiri (asta nu-i o noutate, televiziunile celelate nu le dau asa des in reluare, dar repeta stirile). La un moment dat, dupa ce s-a prezentat stirea despre un posibil violator, care inca este in liberate, dupa ce au aratat cum au impartit politistii poza cretinului, doamna/domnisoara reporter a trecut la intrebat populatia. Prima parere a unei alte domnisoare si-am schimbat canalul. Pai, cum Dumnezeu sa te hlizesti, cand femeia aia te intreaba ce ai face tu, daca ai fi in locul victimei? Sunt eu tampita? Daca da, de ce? Pentru ca mi se pare anormal sa razi ca cioara la stele (nu stiu cum sta treaba asta) si sa spui ca, daca ai fi fost tu in locul persoanei respective, n-ar fi scapat ala viu din mainile tale? Iti trebuie o tarie de caracter foarte puternica, pentru a scapa nevatamata, dupa ce un individ a intrat peste tine in casa. Parerea mea.
Si-a doua: cu si despre plante genetice, acum cateva momente, la Antena 1, cand in timp, ce-mi faceam alt ceai si ma invarteam prin bucatarie, mi-am aruncat privirea si spre tv, unde scria mare "plante transformate GENERIC" si asta m-a dus cu gandul numai la o anumita formatie. Ce-i drept, pana am adus eu camera foto, cineva a fost mai vigilent si a schimbat in GENETIC. Am dat pe sait sa caut, sa fac si un print screen, am gasit alta, am dat acum sa pun link si-i modificata si asta, ceea ce inseamna ca antenistii au totusi pe cineva, care le modifica orice scapare.

Bancul de Vineri

O tânără la spovedanie:
- Părinte, eu… ăăă….
- Ştiu, fiica mea ce ai făcut, că suntem prieteni pe facebook, am văzut poze, am citit ce ai scris pe perete… mi-a fost îndeajuns
- Şi ce trebuie să fac ca să fiu iertată, părinte?
- Să dai like la 10 mănăstiri…

1 Aprilie

  E o zi ca oricare alta, o zi cu nasteri, decese, evenimente. Pentru unii 1 Aprilie e mai ceva, decat revelionul si tinand cont, ca s-ar spune ca ziua pacalelilor vine tocmai, de la schimbarea Anului Nou, de la 1 Aprilie la 1 Ianuarie, mai ca iti vine sa-i crezi. Altii spun, ca ar veni tocmai de la Noe, care si-a trimis porumbelul sa caute pamant, tocmai in aceasta zi. Unii-s superstitosi de 1 Aprilie, spun ca, daca n-ai pacalit pana in 12, ci dupa , vei avea ghinion, altii spun ca barbatii, care se casatoresc azi vor fi tinuti sub sanda toata viata.
Unii pacalesc prin mass media, altii pe bloguri, fiecare cum poate.
As putea scrie si eu ca am aflat de la J, care e ruda cu Q, ca azi va pica guvernul.Dar, pentru ce? Sa va lovesc diseara direct in moalele capului, spunandu-va adevarul? Nu, pacalelile cele mai adevarate sunt cele reale, cele in care vezi si expresia fetei, celui pacalit.

Si-un altfel de 1 Aprilie

Era o zi ca oricare alta, de primavara, o zi in care primavara venea normal si anotimpurile respectau ciclul, ce il urmau. Era de  mult. Azi e o alta zi de primavara, dar care are intotdeauna legatura cu aceea de demult.

Pentru linistea sufletului la miezul noptii. Zoia Alecu

Zoia Alecu ...Sa fi fost