Prea

   Vara asta e cum vrea ea, doar trebuie să te strecori printre prea. Prea frig sau prea cald, pentru perioada asta. Așa se-aude mai mereu la meteo. Și te strecori, că doar nu aștepți. Aștepți să ce?! 

Doar plouă mult în Mai

   Plouă. N-o mai făcuse de mult (asta-i o ironie). A plouat și-aseară, când am ieșit

Vreme de beție

Și mulți se-ntreabă de ce singur? De ce călătorești singur? De ce nu spui când mergi undeva, că poate și-ar dori și alții? De ce, de ce, de ce?

De plăcere

Prima noapte a fost de plăcere

De Sfântul Ilie

Eu zisei că vine, zisei, că mă uitai toată după amiaza la păsări.
Şi nu mă crezură decât câţiva.
Da' venii :

Ploaia

Iubesc ploile

"Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile..." atat, restul la poezia de Duminica, dar iubesc ploile, enorm. Iubesc primele picaturi, iubesc fulgerele, iubesc tunetele, iubesc tot ce tine de ploaie. Iubesc ploileaalea torentiale, care spala tot, iubesc in acelsi timp si ploile curate si suvoaiele, ce vin in urma lor. Da, iubesc ploile cu totul (ma refer aici la ploilea alea, ce nu provoaca inundatii). 
Si in sfarsit ploile au venit. N-a mai plouat de atunci, din 4 Decembrie, cand am simitit ploaia pana la ultimul por al pielii, cand puteam sa incetez iubirea asta, cand am simtit-o fizic, pe fiecare centimetru de piele. Era frig, extraordinar de frig, iar ploaia ce pica si-si facuse deja loc, prin mantoul meu, incerca sa ma faca sa uit de altele. N-a reusit, n-am uitat nici atunci, cand parasind restaurantul, necunoscandu-se trotuar sau sant, sosea sau alee, am intrat la propriu pana la genunchi in apa, n-am uitat nici azi. Umbrela nu mi-a ajutat la nimic, ploaia venea orizontal din fata, nici n-o vroiam, ploaia nu-mi putea sterge ploaia din suflet, dar cu toate astea iubesc ploile, precum iubesc iernile, desi cele mai dragi persoane le-am pierdut iarna. Ciudat, in Decembrie era iarna, dar era o ploaie de vara, numai frigul o transformase in altceva.
Ploile au venit ieri, au venit pe reprize. Mi-au dat intai speranta:

m-au facut apoi sa-mi doresc sa aud ploaia si-am apelat la alte mijloace

Vreau

De mult timp, am tot plecat la vanatoare, dar pana acum n-am prins niciunul. Intr-o zi sper sa prind macar unul ca cele de mai jos, pana atunci astept de la altii, ce stiu ca vor primi o bomboana, daca reusesc:

Cerul

Luni, 17 Mai, ora 20:50, nu ploua:

Miercuri, 19 Mai, ora 19:50, ploua:

 

Ploaie, oameni si umbrele

Orice om normal, pe timp de ploaie are o umbrelă deschisă. Nu deschisă la culoare, ci deschisă, ca un acoperiş deasupra capului.
Asta am auzit-o în mai multe variante, dar de vreo cinci ori azi.
Orice om, ce iubeşte ploaia şi nu suportă umbrela, decât în situaţii de urgenţă, poate să deţină în rucsac o umbrelă vişinie, în mână o alta verde (da, am recuperat-o tocmai azi) şi să refuze şi celelate invitaţii de adăpostire, nu trebuie să vă uitaţi chiar aşa, de parcă a omorât pe cineva.
Ce naiba, a fost doar o zi ploioasă, am avut două umbrele, dar am preferat o glugă. Se măsoară prostia în umbrele? Sau nu-s cul, dacă n-am umbrelă?

A plouat

cu râme.Sute cred că erau azi noapte la 1.

Eu când vreu să ţip, nu ţip,

că se sperie lumea.

Ştiind de ieri, că azi e o zi d-aia în care nu ai voie să, să, să, dar ai voie să, însă ia-l de unde nu e, am dedus că tot greierică rămân, aşa că am purces de dimineaţă, având cioburi în cap. Nu, că nu mi s-a spart nicio lampă, dar deja trecusem de faza cu noaptea-n cap şi se crăpase de ziuă. Rezultatul crăpăturii fiind cioburile din capul meu. Bun, cum mi s-a spus de către meteoroloaga de serviciu  (alias Bibi), că azi va ploua, am luat şi preafrumoasa mea umbrelă verde. Bun, relaxat, lăsat umbrela la fetilii, că era Soarele cât Pentagonul şi nici urmă de nor, rezolvat şi toate cele, reîntors la fetilii, plecat apoi în grabă toate, mi-amintesc abia la uşă, tocmai după ce alarma fu setată, că "umbrela mea verde". Şi-aşa nu plouă, şi-aşa plec acasă, ajung repede, nu-i bai. Da, da, aşa am gândit, numai că am coborât şi surpriză, picura. Bun aşa. Merg să scot nişte fotografii (îmi promit pe această cale, că a fost ultima oară, cine mai vrea să se ducă să îşi scoată) şi constat că nu am ce să fac eu în centrul oraşului timp de 90 de minute, cât trebuie să aştept pozele. Prin magazine nu cotrobăi, că nu-mi place, mă ia cu leşin şi-apoi când văd hidoşeniile alea de manechine, mă ia râsul, decât să fiu dată afară de către pază, mai apar şi prin vreo gazetă, mai bine nu intru.Când spun hidoşenii, mă refer la faptul că au cea mai cea rochie sau altă costumaţie şi ele-s chele, da' o chelie urâtă şi neuniformă.Să revenim la minutele noastre şi dilema mea.Ce fac eu 90 de minute? Norocul meu, c-un pitic, că s-a sculat şi mi-a amintit că-i musai să iau cerneală şi purced cu haina-n geantă şi părul fluturând, căldură mică momentan, dar eu deja o resimţeam.Prima librărie, prima reacţie "n-avem, cine mai scrie cu cerneală?" "mâna, care ţine stiloul", librăria numărul doi, aceeaşi reacţie, alt răspuns "o rudă mai îndepărtată de a lui Eminescu, dar îi e ruşine să vină să-şi ia singură". Un magazin cu jucării, multe jucării p-afară (mă distrează magazinele astea, de-şi atârnă totul pe-afară, prin centrul oraşelor) hai să-ncerc îmi zic, că nu strică şi n-a stricat.Bun, mai aveam vreo 75 de minute, dacă tot mă aflam la 5 minute de piaţă, mi-am zis să mai rezolv una, să-mi iau mere. Le-am luat, între timp mi-am luat şi haina, fugise blondul, de pe cer, mă luase frigul, mănânc un măr, începe ploaia. Minunat, mie-mi place ploaia, nu mă topeşte, dar ea continuă şi-mi amintesc că-n paporniţă am şi o carte (cu mâzgălitură în sfârşit), ce nu are voie să facă baie. Acum îmi vine să ţip. Pot? Nu pot, că-i multă populaţie şi Ojasca scrie pe mine, că la Bălăceanca e plin deja. Primul magazin, o cutie cu umbrele, nu m-a interesat cât are durabilitatea, am cerut una, mi s-a dat. Nu, nu în cap, ci în mână, dar una asortată cu haina şi dresurile, vânzătoarea a făcut constatarea asta (reţineţi pe viitor, mai am nevoie de o mare parte din rogvaiv, ca să-mi asortez totul cu umbrelele). Ce călcâiul meu (repet, nu-s pasăre, n-am pene, folosesc ce am), am umbrela mea/ sunt fericită/numai că ploaia a durat o clipită".Iar îmi vine să ţip, iar nu pot, iar apare blondul, iar dau haina jos. Povestea s-a repetat de vreo trei ori, culminând cu o nouă greutate în paporniţa mea (numai bună în caz de vânt). Ajung într-un final pe plaiuri natale, surpiză, soarele-i sus pe cer, dar picură, putea să plouă cu melci, că eu nu mai scoteam umbrela, dar n-a fost să fie, după două minute s-a oprit.După alte 10 minute, m-a reperat MIRC, 20 de metri, mai aveam până acasă, deja mă întrebam unde s-or afla pensulele, dar am poposit la ea să-i las, ce-i cumpărasem. Ce a urmat? Mi-am abandonat bagajul la ea şi m-am reîntors, de unde plecasem, în ditamai centrul oraşului. Restul e istorie, poze, poze, poze, frig, frig, frig (haina în maşină), poze, poze, în sfârşit acasă, dar prea târziu

Dacă

Dacă tata îmi lua comună şi-acum eram mare jmecheră la primărie, în primul rând mă amendam pe mine, apoi amendam Consiliul Local şi-apoi amendam cetăţenii, cetăţenii nesimţiţi.

Amenda avea la bază aceeaşi cauză: apa. Cum natura n-o poţi da în judecată, eu dădeam amenzi:

1. Mie, ca primar, că nu-s în stare să mă impun atunci când trebuie (dar da, d-aia există the shepard câteodată)

2. Consiliului Local, pentru că nu se găseşte niciunul să mă tragă de cravată, să-mi dea idei.

3. Cetăţenilor, pentru că, dacă noi, cei de mai sus nu facem nimic, nici pe ei bunul simţ nu-i dă afară din casă, pentru a-şi face şanţuri şi nu ştiu decât să înjure.

Dar tata nu mi-a luat comună şi nici eu n-am de gând să-mi cumpăr momentan.

Pe partea stângă oameni cu bun simţ, pe dreapta...

pe partea stângă case, pe partea dreaptă spatiu public, şanturile nicăieri:

Aaaa, sa nu uit, când plouă nu trebuie să murim, nu ne permitem, că barcă nu avem şi-n cimitir nu mai ajungem.

Nu, pe mine nu m-au afectat inundaţiile, locul unde stau nu poate să fie afectat şi-avem şi şanţuri. Din păcate, pe alţii da, dar nu întotdeauna sunt de vină doar autorităţile, dacă ele nu fac nimic, gospodarii de ce ar face-o? Dacă statul nu vine să mă scape, eu de ce să încerc?

Daca ai fi Dumnezeu pentru o zi?

Nu inteleg unii oameni, dar nu-i bai, as putea spune ca-i un scor de egalitate, nici pe mine nu ma inteleg multi. Acum zeci de ani, mi se spunea ca gandesc prea matur pentru un copil, acum aceeiasi oameni imi spun ca gandesc ca un copil. As putea sa-i contrazic, le-as spune ca gresesc, ca nu gandesc deloc, dar n-are rost. Sunt mult mai fericita asa, fara sa-mi creez dureri de cap, gandindu-ma cum ma vad altii.
Ma uit cum ploua si stiu, ca si azi am sa primesc sms-uri pline de tanguieli, probabil ca si la serviciu o sa am parte de ele si mi-amintesc, ca acum o saptamana tanguieleile sunau asa "vaaai ninge" si iar nu a fost bine. S-au plans asa de mult, incat multi dintre ei nu au mai avut parte de zapada aia minunata de Craciun. Imi dau seama ca unii oameni, n-or sa fie multumiti niciodata, orice ar avea, orice ar face. Oare daca ar fii Dumnezeu pentru o zi, ce ar face? Sau daca ar avea posibilitatea, sa-I vorbeasca, sa-I ceara ceva? Unele raspunsuri, le si vad, ar fii precum cele ale fotomodelelor "sa fie pace in lume". Sa fie, dar daca cei ce fabrica armamente ar avea si ei posibilitatea asta si-ar dori probabil altceva. La intrebarea mea "daca ai fii Dumnezeu pentru o zi ce ai face?" majoritatea mi-a raspuns ca si-ar asigura un confort si-am ajuns la o concluzie: unii nu-s  multumiti cu ceea ce au, oricat ar avea si doar banii i-ar face "fericiti". Unii mi-au spus ca "as vrea sa fiu cu persoana, pe care o iubesc". Nu-i asa ca-i minunat? Dar nimeni nu si-a dorit sa fie cu persoana pe care o iubeste, dar care s-o iubeasca la randul ei. Am primit raspunsuri multe si diverse, dar absolut nimeni nu mi-a zis ca in acea zi si-ar dori sa repare raul facut, pentru ca voluntar sau nu, toti am facut rau candva, dar nu mai ma mira nimic, pentru ca, daca Dumnezeu pentru o zi ar fii  un ins oarecare, pe strada nu stiu cati ar trece pe langa, fara sa-l observe si cati i-ar spune macar o vorba. Da, toti suntem egoisti, doar ca la unii egoismul e in proportie mai mica.
Aaa, da, sa nu uit, eu nu mi-as dori sa fiu Dumnezeu pentru o zi, nimeni nu mi-a raspuns asta, toti si-au dorit.

Joan Osborne - What If God Were One Of Us

Cum o privii?

Nu ştiu cum se uită viţelul la poarta nouă, l-am urmărit, dar nu am aflat, s-o uita cruciş, chiorâş, cu spatele, habar n-am, însă ştiu cum se uită vaca pe timp de ploaie:

şi dacă aştepta vreun bou, nu cred că a sosit el pe timpul ăla.

Oare cum s-o uita viţelul la poarta nouă?

spitalu de urgenta caut un bou

77-75, învingătoare: ploaia

Poate că se întâmplă şi la alţii, dar eu nu am auzit. Echipa naţională de baschet masculin a României a disputat un meci amical cu selecţionata Luxemburgului. Meci încheiat cu scorul de 77 la 75 pentru România, numai că arbitrii au întrerupt meciul pentru 20 de minute din cauza ploii, care a inundat sala Olimpia din Ploieşti. Ne mai mândrim in faţa lumii cu ceva, nu? E criză, nu? N-avem bani nici măcar de-o ciungă să punem în locul găurilor, dar avem de altele. Mai multe detalii, aflii aici.

Suntem de la ţară

Perioada 14-18 iulie fost foarte plină pentru mine şi am cam pierdut noţiunea la multe. Am înţeles că am ratat o caniculă, adică un nou cod galben, dar de data asta de căldură. Codul mov când o veni şi cum o fi? Eu şi cheef ne întrebam de mult asta. Am ratat dozatoarele de apă din oraş, că mi-aş fi dorit să văd dacă erau la umbră sau la soare, să ştiu dacă luam apă pentru supă sau să mă răcoresc, MIRC mi-a zis că am ratat vaporizatoarele (umidificatoarele) de apă din Ploieşti, oricum auzisesem despre ele, la informaţii nu am renunţat. De fapt dacă am pierdut astea, nu am ratat nimic.
Aşadar, după cum spuneam mai devreme, am recuperat cu băştinaşii. Săracii, ei nu au ratat canicula ca mine şi simţeau nevoia să se răcorească. Aşa că am luat mâncare (apropo, tot nu se găseau mici la Metro ieri şi azi am observat că nici în Plopeni, deci, ori ăia din Plopeni sunt plini de bani şi o ţin numai într-un chef, ori patronii s-au gândit că dacă e criză, nu mai trebuie să bage marfă), pături, băutură şi ce a mai găsit fiecare pe acasă (o ceapă, o dudă), dar mai ales tone de râs şi bună dispoziţie şi am plecat. Eu am luat şi nişte stânci în gură (nu-mi erau de ajuns pietrele), că nu mai fusesem de ani de zile pe acolo. Ajuns, instalat, încins foc, vorbit si cu niste rude de ale lui Becalli:

asta cred că era vreo verişoara mai tupeistă, că îşi dăduse şi coarnele pe spate pe principiul "şi ţi-ai lăsat mândră coarnele pe spate/ să te cunosc capră de departe" (nu e prea mare diferenţa între unele fete şi capre) şi nici nu mai pleca, stătea la poze precum "divele" :

Şi a început ploaia. Ce fac oamenii când începe ploaia? Se ascund aţi răspunde voi, dar noi spunem altceva:

Cum eram deja sătui am trecut la jocuri şi porunci, dar cum nu le puteam executa din cauză că era lume foarte multă şi nu vrem să ajungem pe you tube (n-am mai scăpa de fani apoi), ne-am reîntors în jungla noastră, unde era şi soare :)). Înainte să plecăm am zărit-o pe doamna, care îşi mascase genunchii să nu fie recunoscuţi:

Şi cum am renunţat la afacerea cu dude (vă spun altădata de ce), am zis să deschidem o afacere cu vâsc în toiul verii, tonul l-a dat o ea:
, au continuat ele, după cum împingeau pomul, am crezut ca vor să-l scoată din rădăcină:
, apoi eu:

bineînţeles că cel mai în vârstă (deci de la el ar trebui să învăţăm multe) a luat liftul şi a reuşit să ajungă la pomul lăudat (s-a chinuit degeaba că fetili au uitat vâscul acolo)
, iar ceilalţi nu au încercat. Ce a urmat apoi nu vă pot arăta, dacă filmările alea ajung pe mâna cui nu trebuie, sigur ne trimit forţat în vacanţă la Ojasca sau Voila, salonul irecuperabili.
Azi v-am plictisit, scuze.

Desperado - "Suntem de la tara"

O oră dintr-o zi ploioasă

Ce face olteanul cănd nu are ce face?
Se dezbracă de haină, o pune într-un cui şi o păzeşte să nu i-o fure cineva.
Ce fac eu când n-am ce face? Mă iau după vecini (că-s oameni maturi :P); şi cum acum o oră se oprise ploaia se gândesc ei să mergem în pădure. Mie să-mi pronunţi cuvântul pădure, că de altceva nu mai am nevoie.
Prima ciudăţenie, au înflorit salcâmii a doua oară:

Apoi am observat că pădurea (la fel ca băncile din parc) s-a dat cu partidul, 80% din ciuperci erau roşii, bine că nu a ieşit partidul ăla, care are crucea ca simbol, că deja vedeam titlurile din fiţuici (scuzaţi, ziare) -"senzaţional, nemaiîntâlnit, minune în Prahova", iar articolul ar fi sunat cam aşa "O altă pădure, aceeaşi comună. De data aceasta nu spiriduşii sunt cei ce tulbură liniştea locuitorilor, ci apariţia ciupercilor făcătoare de minuni..." (aia cu spiriduşii e caz real, difuzat şi la tv acum câţiva ani).

Ne-am întâlnit cu oameni culţi (din elita satului, sunt de la primărie), care mi-au spus că "ie multe ciuperci roşii, păcat că nu ie comestibile". Apoi am văzut că, deşi a plouat şi nu au mai ieşit jmecherii la aer curat, urmele lor se văd şi acum:

Am mai găsit nişte nane, nu nanele animalelor din poză, nane ciuperci, dar îmi place mai mult poza asta:

Am uitat binoclul acasă si iar nu am văzut ce face vecinul din Ploieşti:

Şi mi-am pus întrebarea, dacă acum e apă pe Fetica şi "sindacobenzinarul", ca să îşi poată construi palatul, a închis valea, apa unde rămâne?

Am poze şi cu palatul, dar ma gândesc aşa:
1. Nu-i proprietatea mea şi nu pot pune fără acordul lui, pe care n-o sa-l obţin niciodată.
2. Sunt nişte oameni care îşi pot pierde serviciul din cauza asta, că ei păzesc acolo şi nu ar trebui să se apropie nimeni (sincer, la câte urări îmi fac zilnic ar trebui să nu îmi pese).

P.S- daca mâine nu mai postez nimic, nu mi se trage de la ciuperci, am treabă la primărie.

Au innebunit salcamii

D-ale mele

9 Iulie
ora 17:45 :

ora 21:10 :

ora 22:30 :

ora 23:25 :

10 Iulie, ora 6:35 :

În intervalul orar 00:20 şi 04:30 au mai fost nişte fulgere, pe care le-am ratat, dar îmi cumpăr eu o poză cu un fulger într-o zi :)

Ofra Haza

Apus

Pentru ca ploua, iar unora le e dor de soare :



Dar mie imi place ploaia :

Valeriu Sterian-PLOAIA
Asculta mai multe audio Muzica