Alt om, același caracter

Am primit azi niște adidași de la o rudă, care și i-a cumpărat online, dar i-a purtat o dată și o jenează. Frumoși, mă simt bine în ei, dar când scosei hârtia din cutie și dădui de preț, mă luă cu leașin. Mi-e și teamă să mai pășesc pe ei și cu ei. Îmi vine să-i agăț de lustră, cum s-agățau cândva de firele electrice. Deja mă simt alt om. Mai greuț, că nu-s chiar dintre ăia grei.

Cu iz de Farmec

   Am ceva bun. Eee,e nu, aşa cântă cine trebuie, eu am ceva minunat. Ceva ce îmi doream, ceva ce căutam de multă vreme. Ori am avut cândva, un parfum asemănător (chiar am să rog nişte amici plecaţi să facă o investigaţie), ori am visat acest miros, dar ce-i drept e că acum îl şi am. Şi nu doar că-l am, dar femeile, care m-au rugat să li-l prezint, s-au îndrăgostit imediat de el. Musai să-l ascund ca şi pe cizmuliţe, pentru a nu rămâne fără el.

Cadouri si femei de la sat

      Pentru ca tot am scris despre flori, sa va spun, in cazul in care v-ar interesa, si despre cadouri. Nu-mi plac. Pur si simplu, cadourile mi se par un fel de troc, eu iti dau tie, tu-mi dai mie. A fost ziua ta, ti-am daruit ceva, faci tu un calcul, te uiti, estimezi, analizezi si hop, cand soseste ziua mea, te gandesti ca as merita ceva, cam de aceiasi valoare. Imi plac cadourile simple, pentru care n-ai depus un efort prea mare, imi place sa-mi aduci o ramura de maslin daca ai fost in tari cu maslini, decat sa-mi aduci ceva, pentru care ai colindat zeci de magazine si pentru care, probail ai renuntat la un sandwich (pentru ca sa recunoastem, iti faci niste calcule si la un moment dat observi ca ai cam depasit bugetul, ca ar trebui sa iei si pentru mama mare, si pentru matusa mica si pentru varul de gradul 75 si pentru amicul din colt, caruia, daca nu-i vei duce nimic, isi va aminti de tine la fiecare bauta).

Nu daţi banii pe prostii

Nici nu ştiu la ce categorie pot înscrie asta, nici nu ştiu dacă o pot numi mândrie, fală, datul banilor pe prostii, ajutorul prosperării unei firme (atât timp cât cumperi ceva, normal că ajuţi la dezvolatrea celor ce produc ceva-ul, nu?), dar eu nu înţeleg agitaţia dinaintea sărbătorilor. Evit să ajung prin centrele comerciale în zilele premergătoare sărbătorilor, ştiu că trebuie să ajung în plin centrul oraşului, tocmai în ziua de Joi, dar sper să scap repede, ţinând cont că n-am nicio clipă gândul de a cumpăra ceva, dar tot am văzut în Carrefour, acum două săptămâni, o ciudăţenie (pentru mine şi cei, ce ma însoţeau) şi nu pot să pricep de când şi de ce se face pom de Paşte? Care e senzaţia, ce se simte în momentul în care asamblezi un copăcel, dintr-un carton, ca să pui ouă în el? Şi ce senzaţie poate da iarba aceea de hârtie? Stai la oraş? Care-i baiul? N-ai voie să rupi iarbă din parc? Nu-i problemă, o poţi rupe din orice şanţ de la marginea oraşului şi nu-ţi va zice nimeni nimic. Stai la sat? Ai atâtea posibilităţi di a face decoraţiuni de Paşte, dacă doreşti, încât eu chiar nu văd utilitatea pomului de Paşte.

Am ochii verzi,

câteodată, când vrea irisul lor, dar tot nu înţeleg, care e secretul.

Am mai auzit-o de multe ori, dar acum mi-a trezit întrebări de mult uitate. Că vreau, că nu vreau, am ajuns să fac pe purtătorul de cuvânt, între nişte ele şi un el, plecat peste nişte ţări, dar cu escală finală, tot aici, pe data de 20 l.c (luna curentă, n-ai mai întâlnit până acum, nu-i bai, repede cu o dorinţă, că aşa cică e bine). Cum, omul e simţit (prea simţit zic eu) s-a gândit să nu vină aşa cu traista goală şi s-aducă şi la colege câte una-alta, numai că ne-a pus să şi enumerăm. Nimeni n-a cerut iahturi sau vreun Lamborghini, nu, toate şi toţi au vrut cam acelaşi lucru, numai Cănuţă (vorbesc despre mine la persoana a treia, nu-i bine) şi-a dorit o crenguţă. Staţi, ca n-am pus omul să smulgă toţi copacii de pe stradă, nu, eu vreau o crenguţă de orice sau o pietricică. Omul, săracul, mi-a explicat: "venim cu avionul, nu cu tirul, nu cred că are loc niciun palmier în interior şi n-am văzut niciun dud p-aici", dar m-a şi apostrofat "ştiam că o să vrei ceva diferit, dar nici chiar aşa, după ce că eşti rea, afurisită, diferită, nesuferită, slabă (p-asta cu slabă am aflat-o şi-am râs zile întregi) mai ai şi ochii verzi".

Ăăăăă? Care e toată treaba cu ochii verzi? Că nu-i prima dată când aud şi rămân cu întrebarea în cap, că nu-mi traduce nimeni.

Sugestii de cadouri

Pentru mâine, că doar nu pentru ieri.

Şi de la el, de la CD, trăiască familia lui, de om deştept şi înţelept, că nu ştiu ce ne-am face fără el. Vine CD acasă, ca orice român încă salariat, ostenit şi lihnit de foame şi-aduce la copilaşi (ce copilaşi, că are doar o copiliţă?), deci fetelor lui (copiliţa are şi ea o mamă, da?) nişte daruri.

Pauză publicitară.

Uitasem, înaintea lui CD o cadoriseşte p-asta mică (CLC) mama ei, cu:

,
cică are şi ea trebuinţă şi nu mai e ca pe vremea noastră, cu brăţări din furtunaşe de la perfuzii, pline cu diverse lichide, la fel de divers colorate (puneţi pariu că dacă mâine ies pe stradă cu brăţări din vremea aia, toate piţili or să lanseze moda? Aşa s-a-ntâmplat şi cu tenişii, ce-i purta sor'mea, unul de o culoare, altul de altă culoare)

Gata cu pauza, să revenim la al nostru CD, frânt de oboseală, dar cu dragostea în suflet şi cadourile-n ghiozdan.

Tadammm

pt CLC:

nişte meşe

având ca bonus

şi s-o-nveţe econoamă de mică:

MIRC şi-a luat singur, până să apară CD-ul

pentru MMS una bucată cântar cu pumn (cred că are gânduri ascunse)

pentru MAI. normal că o manină şi nişte bonusuri

Acum eu cred că el nu ştie cum să-i spună CVC-ului să-şi introducă nişte botox, de a apelat la cadoul ăsta, tocmai pentru hani a lui:

Nu căutaţi, că pentru mine nu a adus nimic, da' nu-s supărată, n-am de ce, pe mine m-a păstrat pentru el

da' am şi eu, de la oul de ieri, găsit în cuibar, am o pisică verde :P şi mică.

Cu astea a fost cum a fost, eu mi-s curioasă, ce o să-i aducă soacrei :))