miercuri, 30 iunie 2010
Poza de Miercuri
Ce sa fac?
marți, 29 iunie 2010
Muzica de Marti (13)
Fiecare sarbatoreste ce poate
Cheia Sol
Prostie
Merita incercat
Litere, cuvinte, propozitii, fraze, carti
luni, 28 iunie 2010
Diferente
Puteti sa-mi spuneti ce doriti,
D-ale mele, d-ale altora
Electrica (episodul 13069)
De prin presa adunate
(Scanteia, 1967)
Detaliu nefericit, aceasta femeie fusese deja victima unui accident mortal cu un an inainte
(Libertatea)
Local traditional Pakistanez: ......, Sarmalute, Ficatei de porc
(Libertatea)
In acea noapte fatala, hemoroizii il impiedicau sa inchida ochii
(Libertatea)
Firul vietii victimei a fost sugrumat cu salbaticie, cu multiple lovituri de cutit
(Libertatea)
Avea doar o strangulatie superficiala la umar ...
(Libertatea)
Misterul femeii taiate in bucati ramine intreg!
(Ev. Zilei)
Biserica fiind in reparatii, victimele accidentului au fost comemorate in sala de festivitati a primariei
(Ev. Zilei)
Toti purtau o cirpa la brat .... (Ev. Zilei)
Cu arsuri foarte grave pe 70% din corp, ea s-a stins in drum spre spital
(National)
Arestarea s-a operat fara infuziune de sange
(National)
Familia multumeste calduros celor care au luat parte la decesul scumpei lor Elisabeta M.
(Romania Libera, decese)
Apa oceanului si clima sunt foarte umede in aceasta regiune
(Romania Libera)
Raportul politiei releva ca victima s-a sinucis singura
(Actualitatea Banateana)
Spitalul judetean a fost dotat cu un aparat de reanimare dupa ultimul strigat
(Monitorul de Cluj)
Cind s-a sinucis nefericita femeie ? Oare si-a gasit moartea inainte de a se arunca in apele Muresului ?
(Monitorul de Timisoara)
Gaurile din lenjeria lui lasau sa se intrevada o familie saraca
(Monitorul de Timisoara)
Vinatoarea in Vrancea: mai putini cerbi, dar mai numerosi (revista AGVPS)
Isi misca coada in cadenta, ca un soldat la parada (revista AGVPS)
Ultimele lui cuvinte au fost o tacere sfidatoare
(Glasul Bucurestilor)
duminică, 27 iunie 2010
Nu aici, in alte parti
Duminica egal poezie
Magda Isanos
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
sâmbătă, 26 iunie 2010
Caut partener/a
vineri, 25 iunie 2010
Credeti ca...
Bancul de Vineri
− Ce faci, ba? intreaba romanul si ungurul.
− Da-o dracu, ba, ca la mine in tara sunt destule.
Ungurul scoate o sticla de Tokay si repeta episodul.
− Ce faci, ba? intreaba americanul si romanul.
− Da-o dracu', ba, la mine in tara avem destule.
Romanul il ia pe ungur si il arunca din tren.
− Ce faci, ba? intreaba americanul.
− Da-l dracu, ba. La mine in tara sunt destui.
Un raspuns sau mai multe
Imbatranesc
joi, 24 iunie 2010
Cine spunea ca nu se mai citeste?
Chinezii, din nou
Ziua cea mai lunga, noaptea cea mai scurta
Mai bine ciudat, decat egoist
Citatul de Joi
miercuri, 23 iunie 2010
D-ale mele
Ai zambit azi?
marți, 22 iunie 2010
Niste chestii si-o nelamurire
Muzica de Marti (13)
luni, 21 iunie 2010
De sezon
Cateva cuvinte
duminică, 20 iunie 2010
Duminica egal poezie
Abia acum
Ranit la piept de crivatul cîinesc,
Ce-mi bandajeaza ranile cu luna,
Abia acum încep sa te iubesc
Cînd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.
Si ranile mereu ma vor durea,
Slavind întîmpinarea ta tîrzie
Si-abia acum îti spun ‘iubita mea’,
Cînd nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie.
Deodata, apa lumii te-a-nghitit,
Deodata am ramas ranit de crivat,
Gesticulînd spre minus infinit
Si construind delicte împotriva-ti
Atunci cînd totul se-ntîmpla firesc
Ne-mpotriveam ca soarele si luna,
Si-abia acum încep sa te iubesc
Cînd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.
Deodata ce spun eu si ce spui tu
Sînt doua înghetate limbi straine
Si la hotarul dintre da si nu
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tïne.
sâmbătă, 19 iunie 2010
Geamantanul bunicii si trusa de scule
Sfaturi (ne)utile
vineri, 18 iunie 2010
Momentan fara cuvinte
Bancul de Vineri
M-apuc de sport
Pestisorul de aur
joi, 17 iunie 2010
D-ale mele, d-ale lor
Citatul de Joi
Estem
Ca sa nu mor de inima
Eu nu stiu a cata intrebare e, dar e
miercuri, 16 iunie 2010
Poza de Miercuri
Cu ce am gresit Doamne?
Cand nu mai sti ce sa scrii
Nu dorm si ma-ntreb
Meteo
marți, 15 iunie 2010
Amintiri si atat
Din nou
Muzica de Marti (13)
Atat
luni, 14 iunie 2010
Ce ne lipseste vara?
duminică, 13 iunie 2010
Mi-e mila
Duminica egal poezie
Nu te-ai priceput
de George Cosbuc
Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mi-ai plăcut,
Că eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ţi-am fost dragă, ştiu eu bine,
Dar, să-mi spui, tu te-ai temut.
Şi eu toate le-am făcut,
Ca să poţi să-mi spui odată,
Să mă-ntrebi: Mă vrei tu, fată?
Şi plângeam de supărată
Că tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici că-s mândră şi n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde ştii? În cale
Ţi-am umblat şi-n deal şi-n vale,
Şi-orişiunde te-am ştiut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Să mă-mprietenesc cu tine:
Tu-mi umblai sfios, Sorine,
Şi plângea durerea-n mine,
Că tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Am fost rea şi n-aş fi vrut
Să te las, ca altă fată,
Să mă strângi tu sărutată?
Dar m-ai întrebat vrodată?
Mă-nvingea să te sărut
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chip cătam cu viclenie
Să te fac să-ntrebi, şi mie
Mi-a fost luni întregi mânie
Că tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici că de m-ai fi cerut
Mamei tale noră-n casă,
N-aş fi vrut să merg? E, lasă!
Că de-o fată cui-i pasă,
Nu se ia după părut!
De-ntrebai, ai fi văzut!
Tu să fi-nceput iubitul,
Că-i făceam eu isprăvitul
Tu cu pâinea şi cuţitul
Mori flămând, nepriceput!
Pentru asta a meritat
Nu conteaza ca treceam de la starea de frig la starea de caldura, dintr-o clipa intr-alta, nu conteaza ca am consumat kilometrii de hartie, pentru a opri cascada ce o aveam in loc de nas. Nici macar faptul ca si piciorul imi spunea din cand in cand "hello sa nu ma uiti, d-aia iti dau junghiurile astea, nu ca as vrea sa te doara", sau orele de somn pierdute undeva, departe.
Nu pentru peste a meritat, ci pentru rasul de care am avut parte si pentru pozele facute, chiar daca mi s-a spus din start "ai voie sa faci poze si la firul de iarba ce va rasari peste 20 de ani, dar nu la oameni". Atat am vrut s-aud, ca-n rest am facut tot ce am vrut.
Prima poza a fost, ca sa citez "pfff, ce fain", doar ca e neclara, ca tremuram de ras si-n acelasi timp imi loveam si capul de bancheta din fata, din cauza de "caineeee, franaaaa". Si cum sa nu razi, cand auzi "nenea, nenea, sa traiesti. Unde e balta de biscuiti?" Normal ca toata lumea rade, dar doar putin, ca "nu mai radeti, vorbeste nenea!". Si se facu liniste, rasul era, dar nu zgomotos, fiecare radea pe ascuns, cum putea, pana ne permise iar "gata, radeti" si-am facut-o, toata ziua. Cu lacrimi, cu inecaturi, cu sughituri, cu piederi de aer, in toate felurile.
Despre maratonul balti, poate voi scrie, despre faptul ca in prima balta au prins doar cativa pestiosri si nici unul de aur, am doar o explicatie: pai, daca el vru sa ajunga la balta de biscuti, acolo ne tirmise omul. Biscuitii erau topiti cred, ca nici d-aia n-au picat"
Pentru toate astea a meritat: