Acum, nu știu dacă-s albaștrii BZN-ului, ori ai lui Andrieș sau negrii-Ochi Chornyye rusești (nu făcui rusă, nu știu dacă scrisei bine), dar de câte ori se minunează oamenii de ochii mei, așa mă simt. Pentru că, să nu uităm, îi am când verzi, când albaștrii și prima întrebare, după Mulțumesc, e "Ce culoare sunt?". Bineînțeles că de fiecare dată, după ce explic de ce întreb, rostesc "bine că n-am unul de o culoare, altul de altă culoare".
Se afișează postările cu eticheta caini. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta caini. Afișați toate postările
duminică, 17 martie 2019
joi, 18 octombrie 2012
Si-alti iubitori de animale
Ieri, dimineaţă, când eram pe la sindacobenzinar, m-am trezit cu el, direct cu botul în apropierea genţii mele. Recunosc, iniţial, m-am speriat, apoi i-am văzut ochii. Nu, nu era al sindacobenzinarului, că m-am interesat.
duminică, 7 octombrie 2012
Din părinţi campioni...
dar cu stăpâni fără neuroni.
Sâmbătă, când tatăl copiilor, din deal, a venit să ia tona de apă, necesară pentru câteva zile, mi-a spus că una dintre câţelele lui a murit, dar că a lăsat în urmă doi căţeluşi (nu îmi dau seama de ce, dar i-am uitat numele). În schimb s-a procopsit cu un lup.Un câine lup, cu un defect la un ochi. L-a lăsat puţin să se obişnuiască şi copiii cu el, şi viceversa, apoi l-a adoptat.
Tot Sâmbătă, cineva cu o maşină "mare" a lăsat o sumedenie de câini, tot mari, în deal, sus, aproape de pădure. Că erau hingherii, că erau alţii, nu se ştie, c-au fost zăriţi de la depărtare, dar nu e prima oară, când se întâmplă asta.
Sâmbătă, când tatăl copiilor, din deal, a venit să ia tona de apă, necesară pentru câteva zile, mi-a spus că una dintre câţelele lui a murit, dar că a lăsat în urmă doi căţeluşi (nu îmi dau seama de ce, dar i-am uitat numele). În schimb s-a procopsit cu un lup.Un câine lup, cu un defect la un ochi. L-a lăsat puţin să se obişnuiască şi copiii cu el, şi viceversa, apoi l-a adoptat.
Tot Sâmbătă, cineva cu o maşină "mare" a lăsat o sumedenie de câini, tot mari, în deal, sus, aproape de pădure. Că erau hingherii, că erau alţii, nu se ştie, c-au fost zăriţi de la depărtare, dar nu e prima oară, când se întâmplă asta.
duminică, 19 februarie 2012
miercuri, 17 august 2011
Atentie, caine deosebit de agresiv
Bun, am văzut atât de multe anunţuri legate de agresivitatea câinilor, din curţi
, încât am ajuns la o singură concluzie:
duminică, 17 aprilie 2011
Cu aşa iubitori, mai bine lipsă
Imi vine sa urlu. Pur şi simplu să urlu, la Lună, la Soare, la stele, la iarbă, la orice.
Eu nu urăsc. Nu-i bine să urăşti, oricâte ai pătimit în viaţă. N-am urât niciodată pe nimeni, deşi am avut motive, pe care unii nici măcar duşmanilor nu le doresc.
Oamenii cred că mă ştiu (unii cunosc motivele, alţii îmi cunosc felul de a fi).
Dar tot îmi vine să urlu.
Am o vecină, pe numele ei Speranţa. O femeie trecută prin viaţa, o femeie ce ar trebui să deţină ceva minte în obicetul ăla susţinut de gât. O femeie, ce avea în copilăria mea, peste 50 de pisici (mda, o vedeam pe vremea aia ca pe o vrăjitoare). O femeie tristă, părerea mea.
Problema mea e alta: am doi câini, unul cu nume normal, Lăbuş, că aşa l-am primit, şi unul zglobiu, cu un nume pe măsură, Calu, că aşa l-am denumit eu. Calu, cândva, era cazat în apropierea ferestrei mele, vecin cu Lăbuş. Numai urechile mele ştiu câte blesteme au auzit, câţi Dumnezei, câte cuvinte de neadresat nici oamenilor, apoi animalelor. Într-o zi am cedat şi l-am mutat în partea cealaltă. Lăbuş a rămas pe poziţie.
Nu-s revenită acasă e 15 minute, dar tot aud "mnezei, aghiuţi şi altele asemănătoare", asezonate cu "dacă nu muţi câinele, vă fac, dreg, etc".
Prostia e alta, că zice toate astea în curtea ei, câinii mei sunt în grădina mea, dar cân mă vede, tace. Dacă special le spun ceva câinilor, îmi spune că "de ce te iei e ei, sunt şi ei suflete".
Ori sunt eu tâmpită, ori sunt eu tâmpită, dar răzbelul ăsta psihologic, mă termină.
Asta mă face să-mi amintesc de tata, când dorea să aucă special acasă o sirenă, de la barierele acelea urlătoare de la CFR şi când ieş€au vecinii să o oprească, apoi să o pornească iar şi tot aşa.
Şi totuşi, cred că într-o zi am să irit nişte câini, am să-i înregistrez, am să scot boxele pe geam şi-am să ascult toată ziua numai lătrat artistic.
Poate că o să revin azi, acum mă duc să-mi distrez câinii.
Decât aşa iubitori de animale, mai bine lipsă.
Eu nu urăsc. Nu-i bine să urăşti, oricâte ai pătimit în viaţă. N-am urât niciodată pe nimeni, deşi am avut motive, pe care unii nici măcar duşmanilor nu le doresc.
Oamenii cred că mă ştiu (unii cunosc motivele, alţii îmi cunosc felul de a fi).
Dar tot îmi vine să urlu.
Am o vecină, pe numele ei Speranţa. O femeie trecută prin viaţa, o femeie ce ar trebui să deţină ceva minte în obicetul ăla susţinut de gât. O femeie, ce avea în copilăria mea, peste 50 de pisici (mda, o vedeam pe vremea aia ca pe o vrăjitoare). O femeie tristă, părerea mea.
Problema mea e alta: am doi câini, unul cu nume normal, Lăbuş, că aşa l-am primit, şi unul zglobiu, cu un nume pe măsură, Calu, că aşa l-am denumit eu. Calu, cândva, era cazat în apropierea ferestrei mele, vecin cu Lăbuş. Numai urechile mele ştiu câte blesteme au auzit, câţi Dumnezei, câte cuvinte de neadresat nici oamenilor, apoi animalelor. Într-o zi am cedat şi l-am mutat în partea cealaltă. Lăbuş a rămas pe poziţie.
Nu-s revenită acasă e 15 minute, dar tot aud "mnezei, aghiuţi şi altele asemănătoare", asezonate cu "dacă nu muţi câinele, vă fac, dreg, etc".
Prostia e alta, că zice toate astea în curtea ei, câinii mei sunt în grădina mea, dar cân mă vede, tace. Dacă special le spun ceva câinilor, îmi spune că "de ce te iei e ei, sunt şi ei suflete".
Ori sunt eu tâmpită, ori sunt eu tâmpită, dar răzbelul ăsta psihologic, mă termină.
Asta mă face să-mi amintesc de tata, când dorea să aucă special acasă o sirenă, de la barierele acelea urlătoare de la CFR şi când ieş€au vecinii să o oprească, apoi să o pornească iar şi tot aşa.
Şi totuşi, cred că într-o zi am să irit nişte câini, am să-i înregistrez, am să scot boxele pe geam şi-am să ascult toată ziua numai lătrat artistic.
Poate că o să revin azi, acum mă duc să-mi distrez câinii.
Decât aşa iubitori de animale, mai bine lipsă.
miercuri, 24 martie 2010
Poza de Miercuri
făcută acum un an şi care nu se vede prea bine.
Descriere: un câine, duce o sacoşă (dintre câteva zeci, aflate în zonă) plină cu gunoaie la o ghenă.
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
duminică, 6 decembrie 2009
Azi, cine?
Când te duci de plăcere la serviciu, nu-i aşa grav că lucrezi în weekend, mai ales că, de fiecare dată, mă aşteaptă câte o surpriză. Săptămâna trecută am dat de ei şi m-am gândit, dacă atunci, când am găsit ciuperci ni s-a spus "vă duceţi şi voi, mai târziu să căutaţi?", poate acum ne trimiteau la vânătoare de porci, oricum e sezon. Poate-mi iese şi mie de vreo 5 centrimetri de şorici, dacă tot am făcut ce am făcut şi-am anunţat proprietarul.
Vineri, m-au întâmpinat ei:
Azi, cine m-o aştepta?
De obicei, aici scriu, ce-mi trece prin cap, aberaţiile mele, dar azi, datorită gripei, degetele refuză să tasteze, azi doar o poezie, de la alţii :
Zece membri de partid (Păstorel Teodoreanu-ediţie revizuită )
Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vînt,(Ovidiu Vîntu)
Şi-au rămas doar nouă.
Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei, (Ion Iliescu)
Şi-au rămas doar opt!
Opt membri de partid
Au trecut la fapte …
Unul a trecut la Putin! (Mircea Geoană)
Şi-au rămas doar şapte!
Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup( Adrian Năstase)
Şi-au rămas doar şase!
Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a urlat greşit (Voiculescu)
Şi-au rămas doar cinci!
Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a jucat corect(Patriciu)
Şi-au rămas doar patru!
Patru membri de partid
Şi mai toţi cam grei,
Unul a plecat în rai(Crin Antonescu e cam bolnăvior)
Şi-au rămas doar trei!
Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unu’ a uneltit prea mult, (Hrebenciuc)
Şi-au rămas doar doi!
Doi membri de partid
Mândri ca păunul.(Vanghelie)
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!
Un membru de partid,
Cel mai lămurit. (Klaus Johannis -”independentul”)
A plecat cu rata
Şi n-a mai venit!
ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)