vineri, 9 octombrie 2009

Pentru că

Pentru că trăiesc în societate, lucrez cu oameni. Greşit, lucrez cu d-ăştia cărora trebuie să le scrii ceva ca să fie civilizaţi şi nici atunci nu sunt:
Şi cred că lucrez şi cu Spiderman, pentru că, altfel nu văd ce ar căuta talpa asta pe tavan:

joi, 8 octombrie 2009

N-am timp

Recunosc, sunt o roabă. Acum nu te gândi că ai rezolvat dilema cărării balastrului, nisipului sau a ceea ce mai ai tu prin ogradă, nu, sunt o roabă, o sclavă. Propria mea sclavă. Am timp de multe, n-am timp să mă plictisesc. Am idei, nu m-a părăsit insipraţia, dar n-am timp să le şi scriu. De fapt timp mi-aş face, dar nu am condiţii. Singură mi-am distrus condiţiile, că am avut încredere în cei de la net. Pentru moment zici că a explodat butelia în cartier (bine că nu avem butelii), mănânc într-o casă, fac baie în alta, dorm în alta şi pâc-ul meu (adică râşniţă, pe numele lui) e undeva pe jos, într-una din casele astea.
Aşa că pentru azi n-am decât un sfat: dacă aprinzi aragazul să-ţi faci cafea, pune şi ibricul, nu aştepta lângă şi-n momentul în care vrei să pui cafeaua să pui direct pe flacără, că nu iese nimic, poate doar nişte cuvinte pe gură, adresate ţie şi nişte râsete din partea familiei. Clar, mie îmi dăunează somnul.

A început circul, gratis

Ieri mi-am părăsit satul, cu treburi prin alte părţi şi:
-Bună ziua, va pot adresa o întrebare?
-Da
-O semnătură pentru dl. Geoană
- Uite asta-i semnătura mea:

Jean Moscopol - Farsa alegerilor

miercuri, 7 octombrie 2009

And the winner is

"Avem echipă, avem valoare
Şi GM e cea mai tare"...
.
urmează statuia.
Pont: dacă ajungi la Carrefour Ploieşti (de fapt Blejoi), la prima casă dulciurile sunt mai ieftine, văzut, probat, dar fără poze, că mă iubesc oamenii şi nu mă lasă să mă risc pentru a face poze. Hai că dacă citeşte şi GM, poate-i fac măcar soclu.

Dorinţe, mentalitate, prejudecăţi

"Am avut ghinionul sa mă nasc în România", cred că zilnic citesc pe undeva asta, dar ce făceai dacă te năşteai aici sau aici?
"Mi-aş dorii să fiu bogat, să am ... M-am săturat de tot şi toate, viaţa e grea şi eu le îndur pe toate." Ea sigur ar da toată averea să vadă şi să audă în totalitate. Are 50 de ani, de 20 de ani nu aude şi nu vede bine, iar cu timpul boala ei s-a agravat, acum aude în proporţie de 20 % şi vede tot mai prost, dar ştie să aprecieze viaţa.
"Du-mă pe ringul de dans, mai departe ştiu ce am de făcut":
Trăiesc într-o lume unde mentalitatea şi prejudecăţile sunt ca aerul, unde haina face pe om, dar asta nu mă mai afectează de mult. Dacă faci parte din categoria oamenilor ce nu spun ce au fost, cine sunt, ce ar putea fi, dacă ar vrea; nu-ţi alegi rudele, la fel cum nici ele nu te aleg pe tine, dar dacă ai rude cu "grade" (cum spunea cineva), dar nu ai spus asta, dacă la serviciu te duci in uniformă, că-i la doi paşi de casă, iar la vreo nuntă (unde într-un fel sau altul are legătură cu serviciul tău) te duci cu hainele cele mai bune de la naftalină, fii pregătit/ă să râzi şi să auzi întrebări asemănătoare ăsteia
-"aveţi o soră?"
- "da"
-"unde lucrează?"
-"la... de ce?"
-"aaa, nu e ea, semănaţi cu o fată ce lucrează la noi, în partea cealaltă"
-"eu sunt"
-"da?!?!"
Şi e de ajuns sa afle unul că eşti acolo, că de aici începe toată distracţia, şefi, colegi de ai tăi or să vină să te caute, de a doua zi n-o să mai fi întrebată "ce faci?", o să ţi se spună "săru'mâna" şi or să se linguşească toţi.
Trăiesc într-o lume plină de mentalităţi, dar asta mă amuză, actualul loc de muncă mi l-am ales eu că am vrut şi nici aici nu mi-am dorit să merg pe "pile", "ciocane" sau alte scule (de alt gen), dar de când inevitabilul s-a produs râd mai mult de cât înainte, sunt periată şi pupată în anumite părţi ale corpului mai mult decât aş fi dorit. De ce? Pentru că aşa sunt unii oameni.
Asta-s eu, deşi piscina aia era goală, am vrut s-o văd plină, pentru că aşa sunt eu:

Pasarea Colibri - Un om pe niste scari

marți, 6 octombrie 2009

Doar două

Te-ai gândit vreodată că şi oamenii, care par duri, pică în melancolie? Asta face parte din categoria cum 2 melodii îţi schimbă ziua de la serviciu, două melodii, pe care nu le ascultasem niciodată şi care se aflau in playlistul meu. Am mai zis că am un playlist ciudat, recunosc din lipsă de timp, nici nu l-am schimbat de atunci până azi. Numai că ieri, la serviciu le-am descoperit si p-astea. Cum am spus, din motive neînţelese încă, se pierde radioul la un moment dat şi dau cu muzicuţa mea. Nimic anormal, doar că ieri, ştiind că sunt numai Paraziţii am rămas uimită auzind cum mă strigă toţi cerându-mi o melodie. Am văzut oameni lăcrimând, tineri, oameni trecuti de 45 de ani, bărbaţi, femei, nu conta şi totul din cauza melodiei ăsteia, dar mai ales a ăsteia.
P.S- nu le-am găsit nicăieri şi a trebuit să le postez eu.

luni, 5 octombrie 2009

Cât de departe?

De ce mergem mai departe? De ce nu mai aproape? Asta mi-a fluturat prin cap acum, când am auzit la radio "mergem mai departe cu o melodie, iar apoi ascultăm meteo". Cât de departe mergem? Să- mi iau paşaportul, să-mi iau provizii? Eu vreau să mergem aici aproape. Şi d-aia îmi plac dimineţile.

Explicaţie

De ce a devenit blogul meu unul trist şi melancolic? Tocmai când mă pregateam să încep o telenovea şi mai aveam atâtea întrebări... Şi din cauza aurei, nu aura mea, aura e un specimen, numit femeie, dar nu vreau să-i trec numele cu iniţială, e o chestie pupător încurător, alcoolică, rea, parşivă, prefăcută, din cauza căreia mulţi au fost nedreptăţiţi, iar eu m-am hotărât ca încet şi sigur să le fac dreptate.

duminică, 4 octombrie 2009

De alea uneia dintre personalităţile mele

Dacă azi la serviciu mai aud melodiile astea 1,2,3,4 şi tot aşa, plec acasă. Nu vă interesa, dar trebuia să mă eliberez, mi-e de ajuns "nevroza" mea, ca să mă mai sâcâie şi melodiile astea. Nu, nu plec, pic, precum migul, dar spre deosebire, eu sper să mă şi ridic. Şi da, nu dorm şi azi lucrez şi-am să lucrez şi mâine şi-am lucrat şi ieri, din motive de distrare saptămâna trecută. Când dorm? Habar n-am, de vină cred că e faptul că am aterizat pe lumea asta noaptea. Nu puteam să vin ziua? Nu, ca nu am vrut să văd ce e p-aci, mi-era bine acolo.
Să nu uit: cine mai ajunge pe blogul ăsta întrebându-se "cum să-i arăt că iubesc" (asta se întâmplă la două zile) să nu mai caute aici! Sau mai bine să nu îi arate. Oricum viaţă nu-i nici roz, nici gri, e colorată.

Spitalul de urgenta "Nu-mi pasa de nimic"

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Tu de ce culoare ai chef?

Şi nu e politică, nu de data asta, dar îmi tot zice ea, vedeta mea, "n-am chef de nicio culoare" si-am întrebat-o cum e când ai chef de mov, de verde, de roşu? N-a ştiut ce să-mi zică si nu înţeleg, dacă tot nu ştii de ce culoare e cheful tău, de ce mă amăgeşti?
MMS- de nicio culoare.
MIRC- iar începi?
el (17 ani)- de gri (adică a luat un chibrit si la scăpat în reluare jos)
ea(50 ani)- de roşu- cânt, râd, iubesc
ea (23)- de galben- ca un soare, dar tu de ce culoare ai chef?
Eu- de rogvaiv, am chef de toate. Când am chef de verde, roşu sau albastru e minunat, la restul e mai putin minunat, dar e.
Tu de ce culoare ai chef şi de ce?

vineri, 2 octombrie 2009

Minte-mă


Catalina - Gandacul

Tot sfaturi

Ce să nu faci atunci când te apucă vrenicia sau te muţi. Să nu muţi cărţile în prima etapă, se duce tot de râpă şi uiţi de ce te-ai apucat, te iei de citit.
Şi nu te apuca nici de răscolit prin cutiile cu amintiri, s-ar putea să dai de:

Sfaturi pe timp de criză

Ai nevoie de bani, sau n-ai, dar îţi doreşti, îţi propun o afacere. După ce toată vara am fost un greiere, m-a lovit furnicăreala, acum toamna şi-am trecut la curăţenie de toamnă. Mai am un sfert de şifonier şi încă nişte geamantane, valize (într-una am un chinez, un vas, nu de croazieră, ci chinezesc) şi alte zeci de... Aaa, da, să vă zic de afacere: apucaţi-vă de curăţenie, până acum am găsit 87 ron, prin buzunare, şi după cum spuneam mai am.

joi, 1 octombrie 2009

1 Octombrie

Ziua naţională a lor; şi mie-mi plac:

Alta rezolvată

După lupte milenare (c-aşa vreau eu) ce au durat 3 săptămâni, la rugămintea cuiva, am căutat o melodie, am găsit-o. Mai am de găsit încă una pentru altcineva şi sper ca pănă-n iarnă s-o rezolv şi p-asta. Aşadar muzichie:


Walter Ghicolescu - Suna-ma noaptea

Cu nerăbdare

Aştept cu nerăbdare ziua mătuşii Tamara şi nu-i nicio glumă. Avem de toate, criză nu-i, laptele şi mierea deja au dat peste şi-am exportat şi la fratele blugar, deci hai să adoptăm asta, dar cu "Tamara" ce fac? Peste putin timp e ziua ei, dar când e ziua să o onorez? De ce, de ce pentru ea nu stabilesc o zi? Citeam declaraţia de avere a domnului ginerică, nu al meu, cel de sâmbăta trecută, am constatat că are în proprietate doar ce i-a dat "Tamara" şi când mă pregăteam să râd mai tare, m-a plesnit Dumnezeu şi mi-am amintit că şi eu am mătuşă, cu alt nume, dar care mi-a dăruit acelaşi cadou. Deci vreau s-o onorez. Mătuşă am, de aberat, aberez, nimic nu-mi lipseşte să devin prim ministru.
P.S 1 - aştept cu nerăbdare şi ziua alegerilor prezidenţiale, am să văd un român fericit. Nu, nu pe viitorul preşedinte, ci pe cel/cea, care va câştiga la loto.
P.S 2- doar nerăbdare era liber, restul erau ocupaţi.
P.S 3- părinţii îi onorez zilnic cu prezenţa.

miercuri, 30 septembrie 2009

Dantura mea e specială

Nu mă uit la tv, nu mă uit, dar fusei aseară la cineva şi-i funcţiona tv-ul (nu mergea, că nu avea picioare- de la tata citire din copilăria mea zbuciumată) pe un post local, o emisiune cu şi despre ţărani, că noi la d-astea privim, nu că le avem cu agricultura, nu, noi estem ţărani moderni, dar uite aşa avem motiv să râdem de prezentator când îl întâlnim. Zece minute am privit, nu mai mult, că oricum se termina, dar mi s-au aprins beculeţele, alea cu întrebări, generate bineînţeles de către el "au un dinte împotrivă". De ce un dinte? De ce nu toată dantura? Eu o am pe toată împotrivă, că-i mai specială şi e şi dinte-pauză-lipsă-gaură, dar un dinte doar? Şi care? Molarul? Caninul?

Ultima zi de Septembrie

La jumătatea lui octombrie stiu că o să aştept Noiembrie.

Chiar daca... Florin Chilian
Asculta mai multe audio Muzica

marți, 29 septembrie 2009

Dacă...

Mă mut, dărâm, sparg, meşteresc, n-am timp decât să respir, să mănânc, să ascult muzică. Vroiam să scriu despre ceva, căutam pozele, fără ele nu se înţelege nimic, dar am primit o leapşă de la ...n-am voie să dau nume, am promis.
Dacă eram... aş fi fost
- o lună - septembrie
- o zi a săptămânii- marţi
- o parte a zilei- dimineaţa
- un animal marin- căluţ de mare
- o direcţie- dreapta
- o personalitate istorică- Ecaterina Teodoroiu.
- o planetă- Pluto
- un lichid- apa
- o piatră- cremene
-o pasăre- cuc
-o plantă- lăcrămioara
-un tip de vreme- semiînnorată
- o emoţie- timiditatea
-un sunet- un râs de copil
- element- aer
- cântec- un colaj între Sfârşitul nu-i aici (Pittiş) şi Vino Doamne- Valeriu Sterian
- un film- seria B.D
- un serial- Seinfield
- o carte- Moromeţii
- un personaj de ficţiune- duhul din lampa lui Alladin
- un fel de mâncare- salată de praz
- un gust- amărui- sărat
-o aromă- măr+scorţişoară
- un oraş- primul oraş de pe Lună
- o culoare- verde
- o parte a corpului- ochii
- o expresie a feţei- zămbet
- un cuvânt- râs (nu felina)
-o materie de şcoală- sport
- un personaj de desene animate- Sandy Bell (sau Pikachu mai nou :P)
- o formă geometrică- romb
- un număr- 13
- un mijloc de transport- o şaretă
- un articol vestimentar- şosete :P
"Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu... m-am resemnat ca orice bun creştin".
Sper ca am trecut şi testul ăsta, parcă ar fi un chestionar pentru ...

cheloo-daca eram

Atenţie, se râde

Ce am în comun cu:
-Bush? El a recunoscut ca nu se uită la ştiri, eu recunosc: nu mă uit la tv.
-Madonna? Ea s-a făcut de tot râsul cântând în România, eu mă fac, cântând doar băştinaşilor.
- ea cutreiera dealurile Vărbilăului călare, acum câteva zeci de ani, eu acum câteva zeci de ani minus alte câteva zeci.
- ea mergea când era mică la cules de ciuperci în pădure la Cazacu, eu tot când eram mică, dar în ani diferiţi.
Şi aş putea continua cu asemănări d-astea mai mult, cum îmi spunea cineva "Ce am în comun cu MJ? Lui îi pica nasul, mie îmi curge". Te-ai gândit vreodată care-i diferenţa între tine şi o vedetă?Eu da, recunosc sunt oameni ce merită statutul de vedetă, dar din păcate România s-a umplut de pseudo vedete, devenite peste noapte şi din prostia unora, avizi de senzaţional, scandaluri, bârfă, nuditate şi mai ales prostie.
Pentru mine, ei sunt nişte vedete:

Cerere în căsătorie

Aşa cum ar trebui să sune ea, în zilele noastre şi ca urmare a unor fiţuici (tabloide, ziare, reviste sau cum le-o mai zice), în viziunea mea.
-Vrei să fii nevasta mea?
-Da.
-Acum scoate jurnalul, te rog, să văd când, cum şi mai ales cu cine ai făcut frichi-frichi. Pe mine nu mă interesează prea mult, că doar nu ai trăit în peşteră până acum, dar poate peste ani se trezesc vreunii, care probabil aşa au procedat când s-au căsătorit sau o vor face ...
M-am săturat să aud "asta cere publicul" ca replică la mizeriile care se scriu sau se difuzează. Eu una pot dormi liniştită şi fără să ştiu că nu ştiu ce soţie de fotbalist a făcut sex cu cineva, pe care probabil îl iubea atunci şi a avut încredere. Ştiu vina nu-i doar a celor care scriu, ci şi a celor ce urmăresc. Nu citesc tabloide, de ceva vreme nu mă uit nici la tv, din aceeaşi cauză, iar despre ceea ce m-a inspirat să scriu am auzit la radio. Mda, există un filmuleţ (sau ce o fi, n-am avut curiozitatea să privesc şi nici nu o s-o am), aşa şi? Uite d-aia mereg totul prost, nu? Că nea Gheorghe în loc să-şi vadă de norma lui la uzină, dezbate acum treaba asta. Nea Gheorghe, dacă are fete, ştie el ce fac? Sau e el sigur că ţaţă Didina i-a fost fidelă până-n ultima clipă. E femeia aia o curvă? De ce? Că a făcut ce a simţit, dar cu cine nu trebuia? Probabil că-i o fraieră, că s-a lăsat filmată şi a lăsat şi filmul frustratului. În viziunea mea e un frustrat, la fel ca cei ce comentează "fotbalistule, vrem s-o ardem pe nevasta ta". Ai vrea, nu?Asta înseamnă că doar ai visat până acum la aşa ceva şi-mi pare sincer rău pentru tine. Mereu am spus, e uşor să stai acasă în spatele unui monitor şi să comentezi. N-ai dormit liniştit dacă nu ai ştiut până acum că verişoara mea şi-a inceput viaţa de femeie c-un mare fotbalist, apoi mare antrenor, acum câţiva zeci de ani, dar dacă n-a fost să fie, nu a fost şi-acum are fiecare viaţa lui sau că nevasta unui mare sportiv, la începuturi, când el îi jura iubire veşnică se ascundea şi fugea, iar acum sunt fericiţi? Eu spun că ai putut dormi.
"De voi ca femei e mai greu, dacă te întâlneşti pe stradă cu un fost coleg şi mergi să discuţi undeva într-o locaţie, e grav, deja ai făcut frichi-frichi", asta mi-a spus-o un domn acum 10 ani şi mare dreptate avea. Nu-i de vină ţara, nu-s de vină oamenii, ci doar mentalitatea unora. Dacă te îmbraci în haine scurte- o ai în palmă şi-o oferi la toată lumea, dar dacă mă îmbrac în tricou, poate o am în cot şi-i acelaşi lucru.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

La solicitarea

unora, dar fără bis.

Şi ca răspuns la "te măritaşi?" Cine, eu? Ia şi ascultă de ce nu :)

MARIA DRAGOMIROIU - Aoleu m-as marita (cantec satiric)

Am învăţat

Ştiam că omul are câteva sosii pe lume, dar oare câte sosii care gândesc la fel are? Pentru că 85 % din frazele de mai jos, parcă mi le-a luat cineva din cap şi i le-a introdus altcuiva, sau invers. Cert e că astea-s frazele, pe care le folosesc aproape zilnic.

Am invatat ca iubirea doare...

Le boutique

Şi că tot colindarăm azi şi mi s-a întâmplat a patra oară, m-am hotărât, data vitoare nu am să mai răspund cu bun simţ, îl las acasă, nu-l mai iau în dreapta mea.
1 (acum câteva luni)
-Vreau şi eu doi covrigi şi un pateu cu brânză si ea ce-mi dă? 2 covrigi si un ştrudel şi-i zic"dar eu nu am vrut ştrudel", răspuns "nu avem, aşă că v-am dat un ştrudel".Bun simţ l-a refuzat şi a întrebat "Unde e legătura între brânză şi măr"? Poate doar la Adam şi Eva, atât.
2- (acum o lună)
-Aş dori şi eu două gogoşi cu brânză. Ce primesc? Două, dar cu ciocolată şi bineînţeles că observ doar când încep să mănânc "Doamna, am vrut cu brânză!", Nu mai avem si tot gogosi sunt", "Or fi doamnă, dar dacă nu-mi plac şi dacă eram alergică la ciocolată ce te făceai?"
3- săptămâna trecută
-Tot eu vreau o savarină (prăjitură) şi-mi dă ora 12 şi i se explică de multă lume că eu nu am zis nicio oră, degeaba.
4- azi
-Aveţi cornuri?
- Nu, avem alune.
Guma rest am priceput-o de mult, de obicei cer chibrituri în locul ei, deşi unele nu înţeleg atunci când le spun" Eu nu mănânc gumă, nu am voie, da? Spre binele meu", dar să îţi cer dude si să-mi dai gutui nu am să pricep orice ar fi.

Mi-e milă

Această postare nu cred că este dedicată bărbaţilor, dar nici femeilor.
E greu să fi femeie, mai ales dacă sălăsluieşti în pielea mea. Dupa ce că de zeci de ani o supun la tot felul de tratamente, şi nu d-alea faciale, sau călcâioase, nici uleioase (de măsline şi extra nu intra virgin, neapărat), ci d-astea ce au legătură cu sculele, azi i-am refuzat şi dreptul, stângul, ficatul, pancreasul, irisul, pupila şi tot ce mai dispune ea, de a-şi pierde timpul prin magazine. Eu nu las femeia din mine să-şi clătească ochii, nu, nu-i spăl cu detergent, nu-i clătesc, logic, da? Să vă detaliez, din motive de bautură, joc şi voie bună, nu pot merge în pantaloni scurţi că a sosit toamna şi nici cămăşa de noapte chinezească din copilărie nu mai îmi vine, timp n-am avut să-mi fac singură, deci hai la vânătoare de rochii de ocazie, că de microbuz sau tren nu s-au inventat. Speedy Gonzales e mic copil pe lângă mine, când vine vorba de cumpărături, primul magazin, prima rochie, rezolvat, nu mi-au trebuit mai mult de 10 minute cu tot cu striptisul de rigoare. Până si vănzătoarea a rămas uimită, dar ce credeţi că a durat prea mult fericirea asta? Nu, că femeii din mine îi mai trebuia şi altceva pentru rochia aia şi pentru un peticuţ de material a pierdut mai bine de două ore. De ce nu s-or inventa şi mărimea femeilor ca mine? Ca şi noi estem oameni şi mie-mi e bine aşa, dar îmi trebuie, câteodată. O compătimesc pe femeia din mine.
P.S- Să nu mai fiu întrebată "dar tu nu ţii la tine, de zici astfel de lucruri?", am sa răspund anticipat: mă iubesc chiar, asta nu înseamnă că sunt îndrăgostită de mine şi-mi fac declaraţii în oglindă dimineaţa, sau că-mi cânt serenade, nu, îmi ofer doar ceea ce-mi place.
P.S 2 melodia cu "Transport în comun" nu am găsit-o, aşa că momentan, sper că merge asta

Alexandru Andries - Ca nisipul femeile sunt

vineri, 25 septembrie 2009

Nu ştiu ce zice,

dar am trăit să o văd şi p-asta :
MUZICA INDIANA IN RUSESTE

Le-am rezolvat şi p-astea

Că tot mă gândeam cândva, mda se mai întâmplă şi asta câteodată, când n-am ce face, gândesc, oare când or începe Sărbătoarea Vinului de la Valea Călugărească sau Festivalul Sinaia Forever? Am aflat, deşi sunt în aceeaşi perioadă, le-am rezolvat pe amândouă, mă duc la nuntă. Nu a mea, a altora. Ce-i bine? Că nu sunt manele, îmi iubesc rudele, ele pe mine, nu ştiu.

valeriu sterian-Rubedenii

joi, 24 septembrie 2009

Câteva ...

...din satul meu:
La primărie:
Pe scara asta, probabil ar trebui să urci cu jalba-n proţap, dar dacă mânuţa ta şi pixul tău au înşirat ceva de ză şepărd. Las' mai bine, o construim noi aşa:
În iulie era doar cu un sfert de oră înainte, acum e cu o oră şi 45 de minute:
,
probabil peste două luni o să arate la sosire, deja ora de plecare.
De la primărie-n sus, un parc:
,
iar noaptea nişte ilegalităti, nişte cai (cred că ei nu sunt animale) ai lui ză şepard, normal, deci nu sunt ilegalităţi.
Şi pentru că îmi place apusul, la fel ca şi răsăritul, pentru că orice început are şi un sfârşit, un apus nu prea reuşit, deoarece locuiesc în satul în care răsar vilele, mai ceva decât gazonul pe stadioane şi asta nouă, tomnatică, e situată chiar în raza mea de acţiune, aşa că pe fugă, am găsit alt unghi.
Vechiul unghi:
Şi actualul.

Karaoke

Sunteţi pregătiţi? "Vreau să aud mânuţele sus" şi joc şi voie bună:

Dragostea Din Tei varianta chineza

Îmi plac sculele

De fapt aş putea spune că le ador. Puţine lucruri îmi creează un interes mai mare decât o fac ele. Senzaţia pe care o simt când pun mana pe o sculă nici nu ştiu cu ce poate fi comparată. E minunat să simt cum totul prinde viaţă şi după minute, ore (durata variază şi nu depinde doar de mine), după transpiraţii abundente, băgări, scoateri, cuvinte tandre, să văd cu ochii mei marea realizare.
Aş scrie mult mai multe despre scule, dar cred că deja sunteţi oripilaţi. Apropo, îmi plac sculele astea, despre ele vorbeam.

Timpuri Noi - Vecina

Leapşa

Adică un fel de oracol. Luată de aici.
1. Sunt: că respir, Consţanţa- Nadia
2. Păstrez: surprizele de la guma Minti, turbo, clasoare timbre, şerveţele, vederi cu actori, caiete de fotbal, ambalaje ciocolata ante'89, praştia, etc
3. Mi-aş fi dorit:- să mă nasc pe vremea lui Moromete.
4. Nu imi place: răutatea, făţărnicia.
5. Mă tem: de mine câteodată.
6. Aud: normal, stau bine cu auzul, desi câteodată mă fac că nu.
7. Îmi pare rău: că n-am vorbit din prima zi de viaţă.
8. Îmi plac: multe
9. Nu sunt: "Nu sunt ce par a fi
Nu sunt nimic din ce-as fi vrut să fiu
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu
M-am resemnat ca orice bun creştin
Şi n-am rămas decât .. cel care sunt"
10. Dansez: când simt nevoia, nu contează locaţia
11. Cânt: tot timpul, d-aia e şi loc pe lângă mine, fug toţi.
12. Niciodată: Niciodată, niciodată m-aş putea înlocui dragostea ta"- melodia asta-mi vine mereu în cap, la auzul acestui cuvânt.
13.Rar: ma enervez
14. Plâng: câteodată
15. Nu-mi place de mine pentru că: pun pe alţii pe primul plan, abia apoi eu şi pentru că nu pot spune nu.
16. Sunt confuză: rareori, poate atunci când citesc "Alice în ţara minunilor" în chineză şi când primesc anumite maimuţoiae (emoticonuri) pe mess, la care e o altă traducere decât cea pe care o interpretez eu.
17.Am nevoie de : aer
18. Ar trebui: multe...să nu mai fim ipocriţi, să nu ....
Hai ca am făcut-o şi p-asta.
Aş dori ca Bibi să completeze asta.


miercuri, 23 septembrie 2009

Poate doar eu mă întreb asta

Din două în două zile mă întreb de ce au pus gard la cimitir. Ei nu ies de acolo, iar băieţii ăia de iau flori de acolo, intră oricum. Şi mă întreb, oare nu puteau pune alte denumiri unor obiecte, că m-am săturat să aud "Fetiţa Junglei dă-mi clanţă", FJ dă-mi @$%$" şi de sute de ori le spun că nu-i la mine e la locul lor, deşi eu le-aş da unora, dar cum?! Înjurătorul m-ar ajuta, dar nu lor, că îmi spune că-s prea necizelate, cu toate că ele-s nişte lady, pe principiul ăla "sunt o lady, ce @$%# mea", atât de des e pronunţată, încât şi dacă ar vrea să doarmă s-ar scula.

Pentru că

... eu o imitam când eram mică, pentru că eu câteodată o imit şi acum, dar mai ales pentru că e ziua ei:

Sofia Vicoveanca=Colaj

marți, 22 septembrie 2009

Doar trei

Un fruct, 3 ipostaze:
1- în pom
2- opărite
3- la bronzat
4- la primăvară în ciorba de lobodă, că-i criză şi face bine la pancreas.
Desi sunt coarne, nu e sor'mea.

Ceva

Acesta a fost videoclipul zilei de ieri pe Trilulilu:

..RAOUL - Mi-e dor de tine dor de noi..
Vezi mai multe video din Muzica
P.S -Să nu plângi Maria:)

luni, 21 septembrie 2009

Eu şi messengerul (2)

După cum spuneam aici, mă distrează messengerul. Recunosc, nu am ştiut până acum o săptamână asta si nici nu ma fost curioasă să aflu. Acum cinci luni mi-a spus cineva(după un alt id de messenger, erau nişte persoane, care cred că nici să respire nu puteau, dacă nu ştiau cine sunt eu): asl/pls, hai că pls ştiam şi eu, deşi cei cazaţi în căsuţa mea nu îmi dau d-astea, dar la asl am crezut că strigă, precum un vaşnic luptător "asalt" şi deja eram pregătită cu tot arsenalul din dotare. Am întrebat eu mai jos, mai sus (asta în funcţie de cum sunt cazaţi in messengerul meu), nimeni nu ştia nimic despre asl. Bun aşa, lasă ca oricum nu era important, d-aia nu puteam dormi eu noaptea. Uite că am aflat acum şi-am râs cu stropi, că lacrimi nu am, le-am consumat. Oricum mă tot intreb ce atât dnd, brb şi alte d-astea, nu-i aşa că suna mai frumos decât în romană, doar nu te apucai sa scrii ND (nu deranja) sau VI (vin imediat), las' ca tot ca mine, le traduc cum vreau eu:
dnd- deci nu dorm,
Restul, poate altădată.

Trusa la control

Poate unii îşi mai amintesc asta. Prosop, săpun, unghii tăiate şi batista. Da, batistele, pentru că atunci erau în număr de două, una situată în buzunarul de la piept, că dădea bine, alta pentru el, muc cel mic, batistă care acum a devenit istorie. Azi dacă n-ai un pachet de şerveţele sau batiste pentru nas, nu exişti. Dar care-i diferenţa? Muc al tău se simte mai bine dacă-i şters cu ţeva, dacă batistele au 13 straturi şi nu unul, dacă miros a lămâiţă, levănţică sau dude? Ce faci când e închis la buticul din colţul străzii şi nu ai de unde le lua? Nu era mai bună o batistă, decât să întinzi minunăţia pe mânecă, precum se întinde untul pe pâine. Precum mă întreb care-i diferenţa între hârtia igienică care are căluţi de mare desenaţi pe ea şi cea simplă? Mie una, căluţul ăla nu mi-a produs nicio senzaţie (şi o să aflaţi mâine când şi unde l-am folosit, momentan am o poză făcută doar cu telefonul). Hai în natură, hai să ne distrăm, din grabă, din "ia tu aia, iau eu asta", s-au uitat acasă şi şerveţelele şi hârtia igienică. Ce te faci, ăăă? Las' că-i bun brusturele, asta în cazul în care nu-l confunzi cu urzica. Hai, că d-abia aştept serveţele pentru lobul urechii şi batistele pentru genunchi, dacă Doamne fereşte dispui de apă şi începi s-o pierzi.
P.S- m-am gândit eu şi la alte întrebuinţări pentru alte batiste, dar nu pot posta aici.

Normal sau poate nu

Normal că am fost şi aici (asta pentru a vedea poze cu ceea ce a fost la Serbările Toamnei Câmpina). Şi normal că am fost a doua zi, noi nu ne ducem la deschidere. Şi mai normal că noi am avut programul nostru şi am făcut poze la ce-am vrut noi.
Când foamea îşi spune cuvântul şi ea se apucă de adunat roşii din centrul municipiului, ei sunt în aceeaşi pauză de masă.
Singura diferenţă între prima şi a doua poză mi s-a părut doar faptul că primul nu mânca seminţe, în rest, faţa lor exprima aceeaşi poftă de spectacol.
Deci, hai să ne distrăm în stilul nostru:


"Ia domnişoară, fă-i câte poze vrei :)"

Iar asta, mi-a placut aşa de mult (mie nu-mi plac lucrurile în funcţie de duritatea lor, nici cele tari, nici cele moi) pentru că:

Normal sau poate nu.

duminică, 20 septembrie 2009

Nici melc nu sunt

Dacă în ultimele 72 de ore ai dormit 5 ore şi ai şi idei şi alte chestii de povestit, te gândeşti ce ar trebui să spui intâi? Nu, începi cu... cuprinsul şi restul poate mâine, poimâine sau într-o altă viaţă.
Lucrez cu melci, şi nu cu melci d-ăştia, nu, unii dintre colegii mei sunt melci.
"Arde casa pe noi şi vouă vă arde de blocat uşi ?"

vineri, 18 septembrie 2009

De-ar creşte via pe casă

poate ar fi cum spun ei aici sau aici. Dacă nici la tine nu s-au făcut prunele, nu-i bai, nu e ţuică, dar e vin, că doar toate pleacă de la alcool, ori prea mult, ori prea puţin.
Dar când dovleacul creşte-n vişin, te întrebi, de fapt nu, faci un plan:
"la noapte-am să te fur
ţi-o jur
şi am să te fac lanternă
că şi-aşa trăim în beznă"
Ce planuri, că nu mai suntem la cooperativă, trebuia acţionat pe moment, că l-au ciordit alţii înaintea mea şi s-a dus naibii felinarul şi iar "mă acuză" nevinovată. Şi vroiam să-i fac ei primul felinar din viaţă:



Declaraţie de dragoste

V-amintiţi de fata de aici? Ei bine, acum dă anunţuri "pierdut voce, o declar nulă". Şi i-am zis, fă playback sau dă anunţ la troc. Ea nimic, de a ajuns acum să cânte la fel ca mine (nu chiar, dar aproape), cum sunt un impresaro-badiguard de nădejde, n-am putut-o lăsa singură şi-am plecat în căutarea vocii, pe la doctori şi vraci. Dacă nu era ea mă gândeam unde s-o duc întâi, la ORL sau la Ginecologie (că-s mai multe motive pentru care îţi poţi pierde vocea), dar cum ştiam cine e, ne-am dus direct la ORL; de ce nu i-o zice NGU (nas-gât-urechi)? Acolo, de plictiseală, aşteptând-o cu sufletul în ochi, trecuse de mult de gură, am citit şi asta. Rezultatul, nu-i chiar aşa de grav, deci dacă nu-i de plâns, e de râs. M-a târât după ea prin toate magazinele posibile, a sosit Crăciunul şi la alţii (se vede doar într-un colţ şi-i făcută cu telefonul, că îmi respira vânzătoarea în ceafă, mai ceva decât pisiii lu' iubiii)
de vreo 3 ori am ajuns până şi pe strada mea
.
Mulţumesc că nu m-a dus şi pe cea cu nume de familie, că sigur nici acum nu ajungeam acasă. Doar atât: e măritată de vreo 18 ani, dar mă plimbă mereu prin magazine cu rochii de mireasă, că am râs, am râs, am râs şi am tot râs, am scăpat umbrela din mână de atăta râs, de vreo 7 ori. Dupa atâta râs, tot râs normal. Uite 3 exemple:
1. Ea urcă în autobuz, eu urc în autobuz, biletele la mine, ea nu vede, nu aude. Trece un minut, sună "unde eşti?" eu- stai cuminte acolo că sunt la şofer, că e...", ea- "nu te văd şi n-am bilet", eu-"repet, sunt la şofer, e... şi lasă că biletele sunt la mine", ea- "aaa, eşti la şofer". Staţie, coborâm, ea "bă urâtule pe mine nu m-ai recunoscut, că mă ura lumea-n autobuz când a auzit ce am zis", el (urâtul)- "ba da, dar daca tu n-auzi".
2. altă doctoră, ne trebuie trimitere, 5 pacienţi, înmulţit cu 30 de minute fiecare (pe puţin) rezultă 150 minute, ora 16:30, deci ajung acasă pe la 19:20, mişto, dar mie-mi e somn acum şi-am facut un sudoku şi-am adormit. Ora 17- trezirea, tot aici suntem, tot noi, nu ne-am înmulţit, nu ne-am împuţinat, norocul nostru cu asistenta că a ieşit din cabinet şi-am scăpat.
3. Declaraţia de dragoste am păstrat-o pentru final. Staţia de autobuz-El, tandru, o mângâie şi-i şopteşte "ce frumoasă eşti", ea-plictisită "mda, mă laşi, frumoasă", el "poate-ţi dau un cap în gură".

joi, 17 septembrie 2009

Acolo

Nu ştiu eu ce-mi rezervă viaţa şi ce, sau cum şi când şi unde am să fiu, dar ştiu sigur că pe data de 22 octombrie, ora 19 am să fiu aici.
Locul ... unul oarecare. Dacă vrei se poate şi de unul singur, nu-i nevoie de mai mulţi să faci ce-ţi place, mai ales că tot ei regretă apoi :).

Tudor Gheorghe - Cat oi fi pe lume viu

15, 17, Marţi

Marţi 15 septembrie sau Marţi 17 septembrie?
Şi-am zis că mă cuminţesc, dar nu pot. Hai dă-o încolo de treabă, am început să citesc Marţi 15 şi la ultima pagină era Marţi 17, pfff d-aia am ratat Veolia dimineaţă, n-am ştiut ce zi e..

Decretul 400 nu s-a abrogat,

sau după cum scrie aici, ar părea că da. Oricum, dacă şeful nu-ţi dă să bei (şi eu cred că-i suficient şi chiar mult prea des) tu nu te apuca s-o faci. Asta face parte din ciclul "eşti vai steaua ta, ţi se dă o şansă şi tu-i dai cu şpiţu", sau 3 poveşti ce par diferite, aceeaşi temă:
1. Oamenii ăştia de aici, au venit, au ratat, au plecat, a doua şansă, a doua ratare şi ultima. Acu-s istorie.
2. N-ai bani nici să traversezi strada, ai jdemii de copii (păcat că-i chinui şi pe ei)., îţi găseşti un serviciu pe care alţii şi l-ar dori cu disperare şi tu ce faci? Fugi, că munca e cea mai rea sperietoare, mai bine te lamentezi şi aştepţi, poate câştigi la loto, nu? Deşi nu cred, că şi pentru aia îţi trebuie bani. Sau mai nou la Bingo, că văzui eu la bodegă că apar ăştia iar. Pe principiul mii de concursuri, mi de oameni care participă, dar unde sunt câştigătorii?
3. Spuneam aici, că erau unii ce sufereau de şefie, încet, încet dispar.

Nume sau porecle

Te-ai gândit vreodată de ce dacă de copil i-ai spus cuiva într-un fel, acum nu-i poţi spune altfel. Azi e ziua ei, a lu' Mama Nonica, de ce dacă o cheamă Paraschiva eu i-am zis aşa, nu ştiu. Cum nu ştiu de ce lui îi zic Muise, ei îi zic Coarna, ei îi zic Nina şi cel mai amuzant mi se pare că eu vărului meu, care mai are niţel şi iese la pensie (vorbesc serios) îi zic Marinică. E ciudat, dar nu pot altfel, am încercat, parcă n-aş vorbi cu ei. Cum la fel mă gândesc, printre celelalte zeci de porecle, dacă mi-ar fi rămas şi "bulibaşa", sau ei "furtunaş", lui "dinţosul", oare ce făceam acum? Nimic, râdeam, ca şi de celelate, dar asta da, ar fi fost amuzant, cred că aş fi fost singurul "bulibaşă mic şi slăbuţ".
Mda, nu dorm.

miercuri, 16 septembrie 2009

Continuare

De fapt mai aveam.
7. nu mai suport meilurile. Din cauza unora ciudate, pe care nu înţeleg de ce le primesc, cu greu le găsesc pe cele importante. După o zi pe alta, am 43 necitite şi cred că mă pândesc, cum merg la somn, cum le primesc. Da' las' că-mi iau eu badiguard pentru căsuţă.
8. m-a pus pe mine cineva din viaţa mea, să-mi fac hai cinci (adică hi cinque, hi funf, hi cinco, hai în multe alte limbi) să se distreze şi ei când nu sunt eu prezentă. Bun aşa, l-am făcut, l-am administrat o perioadă, am acceptat doar pe cine am vrut eu ca prieteni. Constat acum că am "prieteni", oameni pe care nu îi cunosc, am adăugat (zici că adaug în coşul zilnic) acum şaipişte zile încă vreo cinci, mesajul de starea vremii mi-l fură şi încă altele. Yo administrator nu mi-am permis să-mi iau, aşa că nu-s eu, sunt alţii ăia de vă acceptă, eu în ultimele luni doar pe MARIA am dorit-o şi atât.
9. azi îmi fac timp să stau la pâc pentru a elimina meilurile alea şi-mi caut şi telecomanda, că vreau să mă uit la :

Graieste Moldovenesti - Disco veri Channel

6

1. Postul de mai devreme nu e varză, e salată pariziană, dacă avea şi porumb era americană deja. Pfff, acum compar în reţete culinare, oare ce o urma?
2. Am dat cafeaua-n foc. Cine m-o fi pus să o fac altfel ? Naiba? Nu, nu cred, că n-o cunosc, dar ceea ce dura foarte puţin, azi s-a prelungit, că doar nu veanea cin' m-a pus să-mi spele aragazul şi la separator ( a se citi filtrul, dar dacă filtrează- separă. Ce explicaţie a la copil de 2 ani dau) nu îmi place.
3. je (15.09.2009 08:07:19): pe cine ai diriga?
je (15.09.2009 08:07:24): la cat intrii?
nepotu' lu' junglă (15.09.2009 08:07:26): am dirig, am fost la scoala
nepotu' lu junglă (15.09.2009 08:07:34): degeaba
je (15.09.2009 08:07:37): si io tot degeaba am fost, uite si tu unde-am ajuns
nepotu' lu' junglă (15.09.2009 08:10:29): eu ma refer ca m`am trezit ca bou la 6 si ne-a trimis acasa
je (15.09.2009 08:10:54): eu ma refer ca am fost degeaba la scoala, ca uite unde am ajuns
4. am mai descoperit unul pe aceeaşi lungime de undă. O discuţie la serviciu:
je- Dana dacă dormi te înjur.
el- lasă că o înjur eu, că tu n-ai cu ce.
je- păi eu nu o înjur aşa, că nu înţeleg de ce înjură fetele aşa.
el- eu da, că nu-s fată, aşa că daca ai nevoie, zi-mi mie şi devin "înjurătorul tău" că nici eu nu înţeleg.
Acelaşi el, câteva ore mai târziu: "Oare când o face şi băiatul meu 20 de ani?! Peste 8 normal". Şi cică să nu râzi.
5. Totuşi îmi trebuia o armură.
6. Atât, că nu mai ştiu să număr.

De noapte bună

Mda, e 1:00 noaptea, sau ziua, că a început o nouă zi doar, şi eu nu dorm, eu îi distrez p-ăia plecaţi peste sate, oraşe, municipii, judeţe, regiuni, ţări, cu mări vecine, pe messenger. Şi-ascult muzica

şi mă întreb, ceea ce tu sigur nu ai cum să te întrebi, de ce în playlistul meu ziua, la serviciu, sunt melodiile astea, în această ordine: 1, 2, 3, 4, 5, 6? Că asta ascult eu am înţeles, ar fi culmea să nu mă înţeleg tocmai pe mine, dar de ce aşa , în ordinea asta, că îşi revine apoi la normal (dar oare ce-i normal?) şi le ia in funcţie de gen (muzical). Să vă explic, ascult radio, "ăsta-i un lucru bun"- ar zice unii sau "ce ne interesează pe noi ce asculţi tu"- ar zice alţii. Bun, ora 13:30-14, depinde de zi, juma' de melodie, sfert, trei sferturi, ştiri şi dintr-o data pârrr, hârrr, canci radio, pot eu să-i cânt, să-l fărâm (atunci n-ar mai cânta deloc), să-l rog, implor, să-i declar dragoste eternă, nu mai vrea şi pace. Dă-i cu playlistul personal (intercity poate la anul) şi ăla ciudat după cum se vede, până pe la 16:30-17, când îi eliberează pe toţi. Cine îi eliberează? Habar n-am, alienii cred, că eu nu-mi explic. Care toţi? Păi oamenii de vorbesc la radio (ştiu le zice dj), ăia de cântă, ăia de fac playback, vedetele, ştirile, toţi ies ca şi cum nici n-ar fi lipsit. Dar daca ei au fost si alienii ăia de fapt mă răpeau pe mine?! Ehe, că mai au ei şi alte încercări.
Hai că iar am bătut pădurile (muşchiu' lu' je nu bate câmpii), de cred că se aud ţipetele lor pănă la băieţii ăia, peste ţări. Mai bine să iau cărţile şi să merg la somn. Cărţile de joc, am ajuns la valeţi. Te bucuri, nu? Mai am puţin şi termin. Greşit, am început de peste 30 de ani şi am luat-o ( la citit mă refer) de la popi, până-n 2100 termin eu.

marți, 15 septembrie 2009

Iubeşti, nu iubeşti

ea 1- ai un coş (nu de nuiele, nu al Scufiţei Roşii) situat pe partea aia de unde mănâncă unii, dar tot dispui de ea.
ea2 - aaa, da? Iubesc.
ea3- pe cine? Pe aia mică poate.
De ce trebuie să iubeşti neapărat un EL, o EA, ca să iubeşti, de ce nu poţi iubi şi altceva? Uite că eu iubesc să respir şi mai ales stâlpul de telegraf, oare e ceva anormal? Şi ea se întreba cândva "tu iubeşti?", păcat că la episodul 15 s-a sfârşit.
"Ce ai slăbit aşa, iubeşti?" De ce iubirea slăbeşte? Se presupune că-i ceva frumos, nu? Deci nu văd de ce te-ar slăbii, de ce ţi-ar face rău. Să nu mai iubim, să devenim toţi nişte ursuzi, nişte "graşi" şi dacă tot se chinuie unii/ unele cu mii de cure de slăbire şi degeaba, eu zic "hai să iubim că-i gratis şi te şi ajută, nu?". Ce-mi plac unii oameni.

Sadic

Dar adevărat.

luni, 14 septembrie 2009

Aşa ca de început de şcoală

Pentru ăştia "mici" şi astea "mici" ai/ale mei/mele. În primul rând să ştiţi că am căutat "Catalogul să dispară", nu e, n-o găsesc nicăieri, aşa că până Miercuri, când v-o pot difuza eu iar, aşteptaţi şi o ascultaţi p-asta.
Şi asta aşa că am promis:

Graieste Moldoveneste - Ni-i leni

14 septembrie Înălţarea Sfintei Cruci

Împăratul Constantin cel Mare a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, Elena, pentru a căuta Sfânta Cruce si Mormântul Domnului. După ce crucea a fost găsită, patriarhul Macarie al Ierusalimului a înălţat-O pe Golgota, exact în locul în care a fost răstignit Iiisus. Azi e zi de post, post negru şi nu se mănâncă nimic ce are smenul crucii (usturoi, nuci).
Unii spun că începutul toamnei e de fapt azi şi nu la Sfântă Maria Mică, că azi se închide pământul şi pentru plante, că toate florile vorbesc între ele şi-şi exprimă părerea de rău că se ofilesc, iar păsările pleacă abia acum, că azi e ziua şarpelui şi d-aia nu se taie lemne, pentru a nu veni şarpele la casa omului. Azi se începe culesul viilor, fiind lăsaţi pentru Dumnezeu cei de pe ultimul buştean.
Superstiţii :)
- să pui curpeni de pepeni pe pomul ce nu a rodit şi anul viitor va rodi
- sa prinzi un şarpe, să-l omori, să-i pui în gura un căţel de usturoi şi să-l pui sub pragul casei (scoţi termopanul daca e nevoie, dărâmi şi casa), la Sfântul Gherghe iei usturoiul încolţit, îl pui în pălărie, te urci in turnu bisericii atunci când vin oamenii (să văd eu dacă ai curaj şi te lasă preotul) şi aşa ai darul de a-i cunoaşte şi de a vorbi cu strigoii.
- busuiocul sfintit de ziua Crucii se pune în apa păsărilor, pentru a le feri de boli, la streşini, pentru a feri casele de trăsnete.
- dacă tună după această zi, toamna va fi lungă.

duminică, 13 septembrie 2009

Nu-mi plac petrecerile

Şi d-aia nu organizez nimic înainte. Îmi plac lucrurile simple şi urările şi mai simple. Uite aşa a decurs, în parte ziua mea.
1. Dacă nu bei de fel, de ziua ta când au toţi dreptul la băutură, mai puţin CD că şi-a luat CVC şofer, să nu amesteci în niciun caz băuturile.
2. Să-i împaci pe toţi faci asta:
dimineaţa cu heapi famili (fără poze, poate cândva).
ea, Bi mi-a adus cadou asta, exact ce mi-a promis şi-i mulţumesc şi pe această cale:
Oare de ce vânzătoarea din cauză că totul făcea 66,6 ron, mi-a zis că "a dat un preţ ciudat, mai îţi dau un chibrit"?
3. Apoi pleci la festivalul caşcavelei că nu poţi lipsi nici anul ăsta, normal că pe drum iar văzurăm ceva , ceva aşa ca pentru sufletul nostru:

au dansat şi ei (asta-i de anul trecut de la Sinaia), poza de azi:
la tributul adus lu' Maicăl, el, MIRC, făcea treaba asta:

El, tovarăşul meliţian, ne-a spus că:
"1. e departe pe aici
2. nu aveţi voie ( aaa, pai eu mă gândeam că ăsta e nambăr oan, dar las-o aşa)
3. luaţi-o pe unde aţi venit, e mai lesnicios" (aha, adică mai lesne, mai uşor?)
Bine că nu mi-a dat amendă pentru răspunsurile astea:
După noi, potopul:

Şi-am trecut şi pe la Vlaicu, din mers că ne ardea buza :
si ne aşteptau alţii pentru o partidă de fotbal, mare derby, Păuleşti Mal versus Plopeni Diana:
Învingătorii, bineînţeles că Mal, doar avurăm două în poartă, MMS şi MAI :). Sfat să nu bei niciodată înaintea unei partide de fotbal.
Şi-au mai fost niste runde,că aşa mă tranş€z eu de obicei şi...
Pentru că "enibadi" mă întreba, de ce nu o anumită melodie? Uite că-i fac pe plac :

Florentin Budea - De ziua mea

D-ale mele

De când m-am aşezat în pat să dorm, am dormit 106 melodii şi trei sferturi de ale lui:

Alexandru Andries - E bine, nu te razgandi

13 septembrie

Azi e ziua pompierilor şi tot azi se implinesc 96 de ani de când Vlaicu a murit încercând să traverseze Carpaţii. Şi nu le ştiu de aici, ci pentru că a fost cândva ora 1 (de la ora 20 până acum m-am uitat numai la fix, la ceas, mă iubeşte, nu? Mda, Calu) într-o noapte de Marţi 13 şi uite d-aia "ţin cu septembrie", îmi place luna şi-mi place şi toamna şi-mi plac multe altele. Pentru că azi e şi ziua aia în care telefonul zbârnâie, mesajele curg mai ceva ca Dunărea la Porţile de Fier şi după numărul lor aş putea crede că am amici cât un cătun din China, dar numai eu ştiu adevărul şi cel mai amuzant mi se pare că ei mă felicită pentru ceva la care eu nu am contribuit cu nimic, pentru că nu eu mi-am ales data naşterii.
Merci pentru lăbuţă Bi:
şi

ASTAZI ESTE ZIUA MEA !!! @};-

Eu nu

Acesta e un pamflet, trebuie luat ca atare şi citit doar cu acordul tău.
Eu nu, nu m-am născut dintr-o prostie, adică prefer să cred că m-am născut din fuziunea unor păsări, în urma unor dulcegării ascultate de purtătorii acestor păsări. De ce e asta o prostie? Acum nu spun că trebuie să împărtăşeşti lumii întregi ceea ce faci tu cu "iubiii, pisii" (despre denumirile astea altădată) în momentele alea, în care logic sunteţi doar voi doi (deşi nu în toate cazurile), locaţia v-o alegeţi singuri. Nu vreau să aud nici cum frichi frichi, huţa huţa el şi tu şi ce aţi făcut, deja în momentele alea auzul meu îşi doreşte să fie plecat în vacanţă, nu mă interesează unghiul sau coeficientul de frecare miu prim, ăla de-i cu forţa de frecare (şi nu mi-a plăcut fizica la şcoală, dar asta mi-a rămas prin nişte unghere ascunse), dar aşa cum m-am născut de ziua altora, cred şi că nu m-am născut dintr-o prostie. NU, nu, eu nu, e sex, e amore vero, e fizică, geografie, chimie, ce-o fi, dar nu e o prostie.

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Gânduri

AAAAA, astea-s nişte ţipete scoase de către gândurile mele. De ce? Pentru că stau pe gânduri şi cred că le doare. De ce stau pe gânduri? N-am găsit alt loc şi mă întreb de ce nu pot spune unii oameni direct ce vor şi de ce se cred artişti şi interpretează cuvintele, de am impresia câteodată că vorbesc precum băieţii ăştia de aici. Era un banc, pe vremea când eu încă mai credeam că Arabella poate face şmecherii cu inelul ei şi-am încercat să-l ciordesc, noroc cu tata, mi-a explicat ce e ăla curent electric, altfel azi eram mai creaţă decât un african. Deci banc:
Un om intră într-un magazin:
-Doamnă, vreau şi eu o pălărie verde, da' nu prea verde, da' verde să fie!
Îi aduce una verde închis.
-Aceasta este bună?
-Nu, v-am spus destul de clar: verde, da' nu prea verde da' verde să fie!
Îi aduce una verde deschis.
-Aceasta este bună?
-Nu, doamna ce nu-ntelegeţi? Să fie verde, da' nu prea verde, da' verde să fie!!
-Domnule ştiţi ceva... când v-oi da un şut în fund da' nu prea-n fund da'-n fund să fie îţi trece pofta de pălări!
Gata cu statul, mă dau jos, că mi-e milă de ele, de gândurile mele, mai bine să le dau eu ceva funie, adică funny, în dialect de junglă:

Trasnet - Ionica , Vino Ca mi-e Frica

Pirostrii moderne

Oare de câte pahare cu apă ar fi fost nevoie să încălzeşti, la aceste pirostrii moderne:
,
pentru a spăla un trup de 165 cm şi 49 kg? Norocul meu că eu am dormit şi-am ratat deja vu-ul, dar alţii au trăit istoria.

Hai că face bine

Din ciclul "ui lov muzica de peste Prut", în traducere "мы любим нот o Prut", sper că nu am zis nimic de mamă, origini şi alte cele, nici de rusă n-am habar, printre altele pe care nu le ştiu. Hai să zâmbim că face bine la atrii şi ventricul şi muzica-i cel mai bun doctor, când "eşti dusă".

OLESEA COVALENCO -- IAR AI FOST LA MINE ....

Bine

Bine că am spray şi e acasă pe biro, cu accent pe o, bine că ne-a dat Hagi programul peste cap şi bântuim noaptea prin pădure cu spiriduşii, bine că l-am lăsat pe 6 cavalli să zburde liber până mâine, bine că noaptea trecută m-am culcat la 3, avănd un maraton de semne de întrebare în cap şi ieri (ca deja e azi) am lucrat la necriză, bine că azi trebuie să vizitez muncipiu, bine că-i consăteanul meu DON, nu Don Juan şi-şi taie salcia şi-o lasă-n stradă şi juma' de sat e acum pavat cu crengii de salcie, de mă gândeam că: ori a venit sfârşitul lumii şi l-am ratat, ori o să apară cineva să-mi cânte. Da' totu-i bine când se termină cu bine, de 3 săptămâni habar n-am unde-mi e telecomanda, nu, nu a mea, că-s oamă încă, deşi aici am aflat că alienii au alte scopuri cu mine, ci a cutiei argintii care ocupă loc fără folos în camera mea. De ce nu m-oi duce să iau cealaltă telecomandă, care se potriveşte? Pentru că mi-e bine?! N-am eu habar, voi de unde ati ştii.

vineri, 11 septembrie 2009

Midnight caller

Şi eram hotărâtă să vă spun despre criză şi necriză, despre Cichi Cean şi decretul 400 şi toate erau de râs, dar ... vă amintiţi filmul ăsta (măcar unii dintre voi) ?
Ora 00:28 trag cu nesaţ dintr-o ţigară, gândindu-mă că eu le las, dar nu mă lasă ele pe mine, când trinccc. Cine poate să mă sune la ora asta decât ea, colega mea, să mă întrebe despre "criză", gândesc eu cu voce tare, mai ales că liniuţele alea din colţul din stânga sus a lu' celularu' lu' je nu se mişcă toată ziulica (de fapt şi cele ale colegilor mei sunt în aceeaşi situaţie, cred că-s in grevă japoneză, doar afară mai le vine cheful de dans şi sar zglobii de la 1 la 5). Nu, nu-i ea, e chiar o surpriză şi nu andreea, e ceva neaşteptat, e ... de fapt nu, a fost doar o părere şi nici măcar nu a zis la revedere. Aşa că am băgat eu nişte muzichie şi-am plecat zglobie. Tată numa'-n versuti o ţin.

joi, 10 septembrie 2009

Mulţumesc

A revenit şi sper că-i bine şi mi-a făcut o surpriză, de fapt două. Una aici şi una aici.
MULŢUMESC DIN SUFLET MARIA >:D<

caro amico ti scrivo

Ce faci de revelion?

Am râs, am făcut glume pe seama asta, dar inevitabilul s-a produs. Deja am fost întrebată. Aşa că am să să răspund, cum le-am răspuns şi lor, băştinaşilor, acum vreo 2 săptămâni şi am tot amânat să scriu aici:
- nu-mi place revelionul, e o zi ca oricare alta, sau poate chiar mai rea. E ziua în care persoane care nu te-au mai căutat de secole simt nevoia să-ţi dea mesaje stas şi lipsite de originalitate.
- eu fac revelionul când vreau eu, ca de obicei.
- anul ăsta nu mai e nevoie să mă tranşez pentru a-i mulţumi aproape pe toţi, anul ăsta ca niciodată ştiu (din iulie) exact unde am să fiu: "eşti, nu eşti liber, lucrezi" şi chiar nu-i un motiv de suparare, cum îmi spunea cineva "ooo o să ai material pentru blog, cât pentru un an", nu vreau material pentru blog, dar am să râd.
Cum Moş Nicolae trebuie să apară zilele astea, să nu te mire, dacă în curând ai să vezi artificii, globuleţe şi poleială in junglă.

miercuri, 9 septembrie 2009

Jurnal de iatac

Ieri 09.09.09
Ora 16:10 din cauza acestui motiv, eu şi toţi piticii mei picarăm, mai rău decât picau mig-urile într-un timp pe plaiurile patriei.
Ora 16:23 - mama lu' fetiţa junglei ... sar că nu-i Tarzan să mă pârască la maman, sunt fetilii:
ele- ai dormit?!?!
eu- da
ele- când? că abia am sosit de 15 minute?
eu- uite acum şi mă simt odihnită
ele:=))
Ora 16:35 în casa mea, în iatacul meu, în bedrumul meu
ea:- mi-e somn
eu: păi dormi
Ora 17:05- M-am tot gândit ce i-aş putea face? Ultima oară când a făcut asta am şocat-o cu miss piranda şi guţă.
Ora 17:40- traiască familia lu' enibadi că mi-am descoperit telefonul şi...
patul meu şi ea:
cărţile erau ale mele şi da, recunosc, am lenjerie cu tigrii sau ce-s ăia, face parte din categoria cado .
Între timp eu am fost la magazin, am scuturat, am dat boxele la maxim, am râs, i-am cântat, am verificat dacă respiră, singurele reacţii din partea ei au fost:
" trebuia să-mi pun ceasul să sune peste vreo 3 ore", deşi acum nu-şi mai aminteşte.
Ora 17:53
ea:- dă-mi să beau ceva, că eu aşa simt dimineaţa, nevoia să beau ceva.
eu:- suc? vrei bere că am? ţuică, vin?
ea:- apă mă sau ceai, dă limonada aia încoa'.
eu:- uite poză cu tine şi să ştii că te pun pe blog. :P
ea:- auzi mă, eu venisem după ouă la mama ta, o să le zic ălora acasă că am stat să ouă găinile.
P.S - şi pe MMS o luase somnul în drum spre magazin.
Dacă ţi-e somn, sau dacă nu şi ai dori, închiriez iatac, adică îl dau liber, că eu mă mut în junglă.

Există?

Fusei azi în muncipiu, adică uite aci:
Pe motiv de una bucată cameră moartă, probabil o să o resusciteze dacă o s-o duc curând şi nu o să ajungă la morgă, iar cealaltă dată cu împrumut pentru evenimente fericite (sau nefericite, depinde de caz- nunţi) din viaţa oamenilor, preafrumosul mesaj de întâmpinare îi făcut cu telefonul, că şi aşa nu-mi foloseşte la altceva şi acum habar n-am pe unde e, poate-şi face cineva milă şi mă sună să-l recuperez şi eu.
Şi mi-a zis tata, maşina, electronicele şi femeia nu se împrumută.
1.Maşina - cine ştie ce obsedat/ă îşi bagă piciorul în acceleraţia ei.
2.Electronicele - sfârşesc tragic, că eşti păţită.
3. Femeia - tu n-o să ai, sper, dar oricum dacă vrea se închiriază ea singură, nu-i nevoie să o împrumuţi tu.
Recuperată de către băştinaşi, tragi, că ai permis de tras, concluzia că "mai bine-n jungla ta, că nu vezi chiar atâtea răutăţi şi nenorociri", aprobată, te-apucă fredonatul melodiei ăsteia şi brusc te ia cu leaşin, căscat şi moleşeală. Cunoşti simptomele mai bine decât îţi cunoşti propriul buzunar şi te întrebi de fiecare dată "oare chiar există deochiul?", adică dacă se miră cineva de tine şi "giumbuşlucurile" pe care le faci chiar trebuie să te ia cu leaşin? Şi de ce ochii au legătură cu toata treaba asta? Şi tot ei ochii, de ce sunt leac pentru alţii? Şi dacă tu crezi în Dumnezeu, poţi crede şi-n deochi?
Deochiul şi cine face treaba asta... îmi răpesc mie bucuria de zi cu zi.