Ieri

Dacă eram băiat, ieri îmi luam un tricou pe mine, ce avea imprimat "Mă numesc Dragobete, Dragobetele sărută fetele" şi plecam prin oraş la sărutat. Am o bănuială că, dacă le spuneam că mai lucrez şi cine ştie pe la ce ziar şi-mi făceam şi-o legitimaţie oarecare, picau multe la sărutat.

Da' nu-s băiat şi iar mă amuz pe seama superstiţiilor, despre Dragobete:

-dacă o fată sau un băiat nu vede azi niciun reprezentant al celuilalt sex, nu va avea parte de dragoste tot anul - i-auzi, da' ăia orbi ce fac săracii? Ei nu se iubesc?

- azi iese ursul la plimbare, îşi părăseşte bârlogul şi pleacă, dar dacă îşi vede umbra se va întoarce înapoi şi mai avem de aşteptat primăvara- deci nu păsările şi florile vestesc primăvara, ci ursul

- dacă auzi pupăza cântând azi, vei fi harnic/ă tot anul- dacă nu, asta e, poate o aude el/ea, dar dacă tot vrei, ascultă Anda Adam şi pu pu pu-ul ei.

Dacă Dragobete ăsta e de pe vremea dacilor, cum naiba ajunserăm să sărbătorim Valentin-ul?

Şi-apoi bancul cu găina de aici se trage, după ce urcau in pădure (dacă pădurea era în vale?) după viorele şi ghiocei (ştiam eu că e ceva ascuns, în fiecare an când ne strângeam să colindăm pădurea după viorele, anul ăsta am să fiu mai precaută), tămâioasă şi flori de fragi (da' se grăbeau fragii observ), unele fete luau zăpadă, o topeau şi cu apa rezultată se spălau pe păr şi faţă, cică le făcea mai frumoase şi mai drăgăstoase, era apă născută din "surâsul zânelor" (mergea şi apă de ploaie daca nu găseau zăpadă). Terminau ele cu prostiile astea şi treceau la fapte măreţe, pe la prânz coborau spre sat (s-a stabilit, pădurea era sus) şi prin sud, p-aici îi spunea "zburătorit" (ei bine, dacă o să mai zic eu d-acum "am zburat" să mă trageţi de sandale). Băieţii alergau după fetele, pe care le plăceau, iar dacă şi fetele împărtăşeau plăcutul ăsta avea loc o sărutare în văzul tuturor (se-mpiedicau precum gaina). Ei da, astea fapte măreţe, să nu vă întrebaţi acum de ce au primăriile bani de evenimente d-astea, dar n-au de gropi.

N-am vrut eu să scriu ieri, ca să vedeţi voi abia azi ce aţi ratat şi cum vă pândeşte năpasta după colţ, dar totuşi s-aveţi grijă la viorele.

N-am nimic cu iubirea asta, dar am cu ăia de ţin neapărat să o demonstreze altora, dar lor, în timp ce sunt cu iubi, ochii şi gândurile le sunt în altă parte.

Eu nu aduc ofrande

Cum nu aberez ceva, pe aici, cum se nasc intrebari, in mintea unora, intrebari, ce au toate acelasi subiect, maritisul: "te maritasi, de nu ai mai scris pe blog?". Ete ca nu si nu-nteleg, care-i legatura, precum nu inteleg de ce sa renunti la viata ta, atunci cand te mariti/ insori? Mda, am spus-o mereu, celor ce ma stiu, nu inteleg de ce dupa ziua in care ai zis faimosul sau fatidicul Da, ar trebui sa renunti la tine, are trebui sa va inchideti in casa, sa renuntati la viata de dinainte, ar trebui sa iti placa lucruri, ce inainte le detestai, doar de dragul ei/lui.

N-am scris, pentru ca nu am vrut eu, am ales sa fac ceva demolativ, nu vreau constructiv, o las in seama firmelor, ce se ocupa cu asa ceva. Si-n demolarea mea, l-am distrus pe Eminescu si-ale lui poezii:"Reia-mi al nemuririi nimb/ Si focul din privire/Si pentru toate da-mi in schimb/ O ora de iubire" sau "O ora sa fi fost amici/ Sa ne iubim cu dor/S-ascult de glasul gurii tale mici/O ora si sa mor/".Pana aici, nimic tragic, doar ca am trecut in mod brutal la Banica si-al lui Craciun "Atat mai vreau/ doar un Craciun cu tine" si-n mod si mai brutal, as spune chiar prea prost si pentru mine, la melodia asta, ce o stiam in varianta lautareasca, descopar cu stupoare, ca acum e doar manea, dar aceeasi tema "as da toate zilele pentru-o ora de iubire pentru-o ora de amor". Lasandu-l pe Banica de o parte, ma intreb, pentru ce e sacrificiul, pentru dragoste sau din dragoste? Si oricat m-as gandi, raspunsul nu-l gasesc, pentru ca din dragoste nu te sacrifici, faci totul de placere, sau cel putin asa cred eu. Iubesti si nu ceri nimic in schimb, daruiesti si tot nu ceri nimic in schimb, ierti si speri ca totul va fi bine, pentru ca oricat ai nega si tu ai gresit. Si nu ma refer aici la vreo greseala anume, nu, greseala poate fi si un cuvant spus intr-un anumit fel, dar inteles altfel. Aaa, dar sa nu uit, sacrificiul pentru dragoste il faci cum? Mie-mi miroase a egoism si atat, precum spunea si Tolstoi "sunt doua tipuri de femei, una staruie doar asupra drepturilor sale si aceste drepturi sunt dragostea ta, pe care nu i-o poti da, iar cealalta iti jertfeste totul si nu iti cere nimic. Ce e de facut? Cum trebuie sa te porti? Iata o drama ingrozitoare".

Si uite asa iar am ucis romantismul, dar nu-i bai, ca nu e prima data si poate, daca faci un sacrificiu un pic mai mare, primesti si-un bonus, o ora jumate.

Dacă n-are picturi murale nu ne e bine?

Care e diferenţa între un colac de wc cu picturi murale în formă de dinţi de rechin şi unul normal? Dacă ar fi avut panseluţe, levănţică sau nişte burete, precum are salteaua dragostei (dacă n-ai d-asta, n-o mai merge amorul sau dacă dispui şi-şi fac efectul capsulele afrodisiace şi eşti singur ce faci?), aş mai fi înţeles. Poate dădeau şi senzaţia de prospeţime, mirosuri plăcute şi alte "dulcegării", dar aşa îmi dau fiori. Bun, norocul meu că le-am văzut doar în magazin, dar dacă merg pe undeva şi dau de Shark p-acolo, ce mă fac? Cum să mă dezvălui eu aşa, purtând pe jumătate costumul, în care m-a adus mama pe planetă? Pai, e frumos din parte mea, să-mi fac nevoile în gura lui Shark? Dacă tot e campanie, poate-şi scot ăştia reciproc, nişte capace d-astea, alea da, cred că ar avea succes. Na, că mă gândeam cu ce pot da lovitura, la Loto n-am câştigat, la Bingo, nu, asta afacere. Cert e că, n-am cum să câştig, dacă nu joc.

Declaraţie de dragoste

V-amintiţi de fata de aici? Ei bine, acum dă anunţuri "pierdut voce, o declar nulă". Şi i-am zis, fă playback sau dă anunţ la troc. Ea nimic, de a ajuns acum să cânte la fel ca mine (nu chiar, dar aproape), cum sunt un impresaro-badiguard de nădejde, n-am putut-o lăsa singură şi-am plecat în căutarea vocii, pe la doctori şi vraci. Dacă nu era ea mă gândeam unde s-o duc întâi, la ORL sau la Ginecologie (că-s mai multe motive pentru care îţi poţi pierde vocea), dar cum ştiam cine e, ne-am dus direct la ORL; de ce nu i-o zice NGU (nas-gât-urechi)? Acolo, de plictiseală, aşteptând-o cu sufletul în ochi, trecuse de mult de gură, am citit şi asta. Rezultatul, nu-i chiar aşa de grav, deci dacă nu-i de plâns, e de râs. M-a târât după ea prin toate magazinele posibile, a sosit Crăciunul şi la alţii (se vede doar într-un colţ şi-i făcută cu telefonul, că îmi respira vânzătoarea în ceafă, mai ceva decât pisiii lu' iubiii)

de vreo 3 ori am ajuns până şi pe strada mea

.

Mulţumesc că nu m-a dus şi pe cea cu nume de familie, că sigur nici acum nu ajungeam acasă. Doar atât: e măritată de vreo 18 ani, dar mă plimbă mereu prin magazine cu rochii de mireasă, că am râs, am râs, am râs şi am tot râs, am scăpat umbrela din mână de atăta râs, de vreo 7 ori. Dupa atâta râs, tot râs normal. Uite 3 exemple:

1. Ea urcă în autobuz, eu urc în autobuz, biletele la mine, ea nu vede, nu aude. Trece un minut, sună "unde eşti?" eu- stai cuminte acolo că sunt la şofer, că e...", ea- "nu te văd şi n-am bilet", eu-"repet, sunt la şofer, e... şi lasă că biletele sunt la mine", ea- "aaa, eşti la şofer". Staţie, coborâm, ea "bă urâtule pe mine nu m-ai recunoscut, că mă ura lumea-n autobuz când a auzit ce am zis", el (urâtul)- "ba da, dar daca tu n-auzi".

2. altă doctoră, ne trebuie trimitere, 5 pacienţi, înmulţit cu 30 de minute fiecare (pe puţin) rezultă 150 minute, ora 16:30, deci ajung acasă pe la 19:20, mişto, dar mie-mi e somn acum şi-am facut un sudoku şi-am adormit. Ora 17- trezirea, tot aici suntem, tot noi, nu ne-am înmulţit, nu ne-am împuţinat, norocul nostru cu asistenta că a ieşit din cabinet şi-am scăpat.

3. Declaraţia de dragoste am păstrat-o pentru final. Staţia de autobuz-El, tandru, o mângâie şi-i şopteşte "ce frumoasă eşti", ea-plictisită "mda, mă laşi, frumoasă", el "poate-ţi dau un cap în gură".

Eu nu

Acesta e un pamflet, trebuie luat ca atare şi citit doar cu acordul tău.

Eu nu, nu m-am născut dintr-o prostie, adică prefer să cred că m-am născut din fuziunea unor păsări, în urma unor dulcegării ascultate de purtătorii acestor păsări. De ce e asta o prostie? Acum nu spun că trebuie să împărtăşeşti lumii întregi ceea ce faci tu cu "iubiii, pisii" (despre denumirile astea altădată) în momentele alea, în care logic sunteţi doar voi doi (deşi nu în toate cazurile), locaţia v-o alegeţi singuri. Nu vreau să aud nici cum frichi frichi, huţa huţa el şi tu şi ce aţi făcut, deja în momentele alea auzul meu îşi doreşte să fie plecat în vacanţă, nu mă interesează unghiul sau coeficientul de frecare miu prim, ăla de-i cu forţa de frecare (şi nu mi-a plăcut fizica la şcoală, dar asta mi-a rămas prin nişte unghere ascunse), dar aşa cum m-am născut de ziua altora, cred şi că nu m-am născut dintr-o prostie. NU, nu, eu nu, e sex, e amore vero, e fizică, geografie, chimie, ce-o fi, dar nu e o prostie.