Ascultători neascultători

      Din strat va spun că nu agreez multe posturi la modă, din Fm, dar datorită unor schimbări, de câteva zile, la serviciu se prinde numai Kiss-ul (sper că am scris bine) si uite-aşa, melodii, care-mi plăceau, mi-au devenit insuportabile.

Frecvenţe

Săptămâna trecută, pe seară, în timp ce ascultam un post de radio, l-auzii pe tânărul dj, când spunea ceva ce suna cam aşa "a venit vara şi toată lumea se gândeşte la mare. Prost să fii să nu o faci" şi mă gândii oare o avea habar, că-s anumite boli, când nu e indicat să mergi la mare? Sau că-s oameni, ce iubesc muntele, nu marea? Sau multe altele?
Şi schimbai frecvenţa. De atunci, seara nu mai ascult acel post de radio şi mi-amintesc de ce spunea fata (tot de  la acelaşi radio), despre cum oricine poate, despre pasiune şi răspunsul aeluiaşi dj, şi chiar că proastă oi fi, de l-oi mai asculta pe dj-ul acela. Păcat, că-i muzica plăcută.
Oare unde or fi dj-ii de altădată?

Gurile radioului adevar graiesc

Miscandu-ma eu prin casa ieri, ca o felina thailandeza alergata de un erete de deal, scarita urechii stangi (ca p-asta o spal mai des) fu atinsa delicat de o stire auzita la radio si cand a fost atins si ciocanul, iar stirea a devenit din ce in ce mai interesanta, mi-am dat seama ca au dreptate si cercetatorii astia, dar si cine prezenta stirea concluziona frumos, "oamenii de la tara au creierul ... ". Oare, daca am terminat un puzzle dupa un an se pune? Ca l-am inceput pe 31 si l-am terminat ieri. Si nu-i nici macar la fel de mare, ca cele cu Hanna Montana  :)
Si spre amuzamentul meu am mai auzit una, tot la acelasi post de radio (nu-i reclama, zau, dar poate vreti sa va amuzati si voi sau sa va desteptati la si jumate') si ma gandii asa: daca merg repede si-acum, de ma ia radarul pietonal mereu, am sa traiesc mai mult? Si mai mult, decat cine? Asta e intrebarea.

Recomand

De ce nu e indicat sa ai colegi, ca ai mei? Din mai multe motive, printre care si faptul ca, trebuie sa fiti pregatiti pentru orice, pentru lasatul in bezna si-ascultatul corului de barbati si femei, cantandu-va "Anicuta neichii draga, de ce esti neagra si slabaaaa?", nu oricum asa, ci pe voci, coregrafie, costumatie improvizata si adecvata.

Sau sa incercati sa va salvati lucrurile personale, cand colegul incepe defilarea cu obiecte contondente, pe ritmurile lui Dan Spataru si canta si el "trecea fanfara militara...", daca nu reusiti la timp, nu-i bai, asa aflati ca unele lucruri chiar se ambitioneaza sa functioneze.

Recomand

A-procurarea unui telefon, ca cel din imagine:

Dupa ce a fost supus, involuntar, la tratamente neadecvate, de catre proprietara, ieri a avut parte de altele:

1. lovitura cea mai dura a primit-o din prima- atacul tamburului l-a luat pe neasteptate si uite-asa s-a trezit zburand vreo trei metri si-apoi aterizand fortat. Pagube? El intreg, display mort. Palme, resuscitari si socuri electrice.

2. atacul numarul doi a venit, ca urmare a faptului ca "oricum nu functiona, l-am spanzurat afara, poate apare soarele dupa ploicica asta si se bronzeaza. Partea buna e ca suna". Iar palme, iar socuri, iar resuscitari, ca-ntr-un final sa dea semne de viata.

3. dus din nou in sectia de reanimare, o sa ajungeti la un moment dat sa va intrebati "ori a murit, ori s-a facut bine si a plecat la agatat", altfel unde ar putea fi? Cum, unde? Intr-un sicriu improvizat, cu tot cu lumanare aprinsa.

4. imprastiat si fara vlaga, ca-n imaginea de mai sus, la un moment dat incepe sa-si revina, singur. Rabdare, asta va trebuie apoi, pentru a-l supune la testele de verificare. Va poate lua si 10 minute sa scrieti un simplu sms, asta pentru ca, daca ati gresit o litera, iesiti din mesaje, tasta cancel nu functioneaza. Vreti sa intrati in agenda? Surpriza, tasta va va duce la calculator. Vreti sa virati dreapta din Meniu, nicio problema daca el se duce-n stanga. Incepe sa trimita mesaje d e nebun? Nici asta nu-i o problema, noroc ca ultimul sms a fost trimis unei alte persoane si nu la dracu. Rabdare si tamburul, facandu-i aer c-un evantai improvizat, c-apoi in doua ore isi revine singur.

B- radio-ul comunist, din campania electorala, nu-i al meu (mie n-au avut curaj sa-mi dea direct), e-al unei colege. Ce Akay, Sony, Panasonic, sau alte renumite firme, toate-s nimic pe langa Top Sound asta:

Supus de-a lungul vremii unor tratamente, asemanatoare celor, la care a fost supus si telefonul de mai sus- aruncat intr-un bazin cu apa, pescuit de catre alt zapacit, ce incearca uscarea lui cu o lumanare, supus la bungee jumping, de la o inaltime, de vreo 8 metri, dar neasigurat cu nimic, el a aterizat fortat si cablul a ramas pe la jumatate; legat cu o sforicica si tras pe post de masinuta; dezmembrat, pentru recuperarea unei furnici, introduse de altul acolo si cred ca, doar atacul clonelor, i-a lipsit, dar el se incapataneaza sa reziste, asa schiop cum a ajuns, fara antena si fara cablul lui original.

Radio România Actualităţi vă păcăleşte

Poate că nu vă interesa asta şi nici n-am cum să vă demonstrez, trebuie să mă credeţi pe scris.

Neeleucidat încă misterul pentru care la un moment dat, în anumite zile, la serviciu nu se mai prinde un anumit post de radio- bine se prinde ceva asemănător semnalelor Morse, ceea ce până acum n-am învăţat şi mă ia cu dureri de cap, până deduc eu ce ar trebui să se audă, apoi gâjâieli, iar Morse şi tot aşa timp de câteva ore-, trec la ascultat Naţional Fm (trecând peste faptul că de câte ori o aud pe Mădălina Manole, mă gândesc la fată dragă varianta altora, sau că la Mihai Constantinescu mă apucă râsul şi-mi amintesc cum, acum ceva vreme râdeam pe stradă singură, din cauza lui, a unora şi-a căştilor mele din urechi, Chilian, Anda, Colibri şi mulţi alţii chiar merită). Cum Vineri s-a produs fenomenul din nou, am răsucit butonul magic, doar că de la primii până aproape la ultimii e ceva cale şi din viteză nimeresc şi pe alături. Treaba-i treabă, nu mă pot opri, doar că la un moment dat nu recunoşteam nimic şi unde mai pui că o informaţie nu strică niciodată. Nu ştiu ce am aflat de la ştiri, dar când a început rubrica sport am recunoscut şi radio-ul, cum să nu-l recunoşti pe Ilie Dobre (pe el îl recunosc oriunde). Aha, bun, lasă că schimb imediat şi-am plecat spre locul unde era situat, numai că în timp ce pe fundal auzeam "au fost ştirile orei 13", în prim plan doamna anunţa cu voce gravă "acestea au fost ştirile orei 14". Ora a fost 14, dar ştirile nu erau alei ei, erau ale alteia şi doar le-au reluat, dar poate aşa le vine unora ideea să facă o nouă emisiune "vă prezentăm ştiri în direct, dar reluare".

Iar dau din casă

Ce zice Lillee? Care la rândul ei a fost somată de către dosarelepix ( probabil în curând va urma continuarea-dosarelestilouchinezesc) să vă relatez o zi din viaţa mea de blogger. Am o viaţă de blogger? Pfff, Doamne câte vieţi am? Am nouă, sunt pisica neagră.

Să ne lămurim, o zi din viaţa mea şi câteva ore de aberat pe tarlaua mea, cazată la blogspot şi pe alte bloguri sunt două trebi total diferite.

Cu aliniat de la capăt: o zi nelucrătoare din viaţa mea: mă trezesc la vreo 7 ore dupa ce mă scol (sunt fată nu interpretaţi), îmi rotesc ochii de vreo câteva ori (am învăţat de la Puiu Călinescu, după ce a luat prafuri pentru mama mare) şi-ncep să recunosc tot. Iupigrec( a se citi iupy), sunt tot în casa mea, nu m-au răpit alienii, nu m-a furat niciun şeic, aimălaiv. Îmi iau la revedere de la veioză (trebuie să vă spun şi despre asta altădată), iau toporul, o mână de cuie, nişte clei şi-mi fac patul (aşa m-a învăţat tata acum câteva secole). Fac doi paşi în faţă, logic, unul dreapta, deschid uşa, trei la dreapta, frână, unul dreapta ... Alooo, sunt în baie, doar nu vreţi să vă spun ce fac şi aici... Mai privesc o dată în oglindă, eu sunt şi plec în ce ritm vreau eu spre bucătărie, pe hol s-ar putea sa mai întâlnesc populaţie, salut populaţia şi trec la fapte măreţe. Unde-i ibricul (nu-mi place cafeaua la filtru- oare unde am dus filtrul, ca să nu-l mai văd, că tot veni vorba de el?). Ibric găsit, aragaz la locul lui, să înceapă fuziunea lor, prin intermediul flăcării roşiatice- albăstruie (alţii-s cu movulică). Forţa flăcării roşiatice albăstruie fie cu ei, eu între timp mi-arunc nişte priviri pe fereastră, de control aşa, toate-s la locul lor, m-au ocolit hoţii şi noaptea trecută, Salut Calu, Salut Dovlecel. Cotrobăi prin frigider, bag ceva în gură (ceva de mâncare), aoleuuuu apa. Cum care apă? Apa de cafea, care între timp a scăzut, precum cotele apelor Dunării, dar tot e suficientă, o torn peste nişte praf negru şi deja am scris vreo 500 grame de cuvinte şi-abia au trecut 15-20 de minute. Beau cafeaua, sau mă bea ea pe mine, fumez o ţigară (şi mă gândesc ce minunat era când nu fumam) şi pornesc râşniţa (pâc-ul). Am zis pe undeva că deschid radio-ul? Ei bine, dacă n-am zis, să ştiţi că ăsta e primul lucru, iau cheia franceză şi trusa de scule şi operez radio-ul. Să revenim, opresc radio-ul şi mut pe online (fac economie, de ce să funcţioneze două, las' să funcţioneze vreo cinci, că mai au şi alţii, prin alte camere, alte aparate). Aşa, râşniţă pornită, mess-ul meu activat să intre automat (mi-e teamă cu iarna asta, că n-o s-o ia la prima cheie şi tocmai de aici şi faptul că uit de el şi plec cu orele şi când revin îmi pot deschide o firmă de ferestre... de mess), salut doi oameni, dacă n-o fac ei primii. Deschid mail-ul şi aici începe prima parte de aberaţii. Logic mă uit în spam, de la o vreme toate comentariile sunt în spam, sa văd cine şi ce mi-a urat,râd şi plec în vizită pe alte tarlale (că vor, că nu vor eu mă duc şi normal că naţionalitatea mea fiind româna şi fiind şi femeie, ce ştiu să fac? Să comentez). Câteodaţă postez şi eu, câteodată nu, depinde de timp. Totul durează maxim o oră.

Mă-ntorc la cealaltă viaţă a mea (văd eu ce fac cu celelalte şapte) şi-aici depinde, nicio zi nu se aseamănă cu alta. Ori îmi fac de lucru prin junglă, ori plec prin jungla de zi cu zi în preafrumosul gri muinicipiu, ori mă împart între diverşi/diverse şi eu. Mai mănânc de vreo 7 ori, mai fumez nişte ţigări, ooo ia te uită e deja seară. Stau vreo câteva ore pe la pc, două- trei, depinde (cu pauze între ele) şi revin iar la viaţa cealaltă. Vizitez baia şi cu tot elanul mă azvârl în pat (de câteva ori îl şi nimeresc). Veioza e, cartea (de colorat) e, eu sunt...lipseşte ceva? Nu, hai gata, la somn, ca mâine e o altă zi.

Ţara arde

şi se piaptănă cine vrea, sau mai bine spus, unele se vopsesc, alţii împart cadouri de sezon, că doar suntem în luna cumpărăturilor (mai gândesc câţiva ca mine şi mă bucur). Am mai spus-o şi-o repet, pentru mine o zi, în care nu fac cel puţin o persoană să râdă, e o zi pierdută.

Încă mai am în jur, femei, ce nu-şi vopsesc podoaba capilară, doar de Paşte şi Crăciun, nu, unele şi de 1 Decembrie şi uite aşa iar am fost solicitată, ce-i drept, la schimb, am primit un masaj. Tiii şi ce masaj, efectuat de el, soţul vedetei mele, care mi-a zis să-i găsesc şi alte cliente. Deci, fetelor, femeilor, doamnelor şi domnişoarelor, domnul mai sus amintit, efectueză masaje, având ca fundal sonor, melodia aceasta, dar dacă doriţi, o poate face şi pe altele, la cerere, cum ar fi aceasta (şi ce bine te simţi, când mintea-ţi zboară la alte coşmaruri sau visuri, depinde de fiecare). Ce-i drept, nu ştiu cum face masaje pe-o sârbă sau un hard rock, dar cred că se descurcă, dacă nu-i solicitaţi manele, poate orice.

Pauza publicitară a luat sfârşit, să revin, la ceea ce vă relatam eu, din capu' la sat.

Am primit legătura, de ceapa verde, din averea proprie şi personală, la cea accelerată umblu de sărbători. Deci, totul a început aşa. Sună telefonul, ridic receptorul (şi nu încep acum să cânt melodia aia cu Manuela, de-mi distrugea zilele de tânără speranţă) şi aud "hai să mă vopseşti şi pe mine", degeaba-i spun că ţara arde şi ei îi arde de maclavaisuri, mi-am luat genunchii-n gură (am alergat cu aşa viteză, încât am reuşit să-mi bat recordul) şi-am purces în noapte. Şi cum stăteam noi altfel (ce e anormal, dacă nu stai aşa, ci stai altfel?), apare el cu faimoasele cadouri de sezon:

Bineînţeles, după odele mele, făcute ad-hoc:

Bani mai am doar de un ou

Bine, că am radio

Cât campania e-n floare (floarea de la zeama de varză)

În galeată, nu mă doare, măi, măi", mă trezeşte el la realitate şi-mi spune, că radioul l-a primit, pentru că ... m-a confundat pe mine, cu un politicoplicurici. Păi, cum aşa? Eu, cu cele 49,5 kg din dotare să fiu confundată c-un bărbat? "Uite aşa" mi-a zis, "Am crezut că eşti tu şi-am deschis braţele şi-am zis, vino, te aşteptăm şi când colo, surpriză, era albastru, care s-a dat cu roşul, de data trecută."

Las', că-i bun radio, ascultă astea:

Jean Moscopol - Radio Bucuresti minte

Jean Moscopol - Tara comunista

Noua epidemie

Dacă nu-i una, e alta, dar musai trebuie să dăm cu panica în populaţie. Înclin să cred că totul e politico-afacere, ca de obicei, dar panica deja şi-a spus cuvântul; aud azi la radio, cum că, respectivul dj a văzut oameni cu mască, sper ca mâine să nu mă întâlnesc cu MJ-ii prin Ploieşti şi sper ca panica să nu fie totusi atât de mare şi dacă mă apucă strănutul, tusea, sau vreun alt simptom, prin mijloacele de transport, să nu mă ia nimeni la "pietre". N-o să mă întrebe nimeni, o ai pe cea noua, sau eşti de modă veche? Să vezi acum vânzare la măşti (deşi omul are in permanenţă o mască), m-aştept să văd panicaţi, ce-n disperare or să apeleze la măştile, folosite in construcţii (sper ca pe cele de Veneţia să le lase neutilizate) şi cronometre- "Spălaţi-vă pe mâini 30 de secunde", unul dintre sfaturi. Cred şi susţin cu tărie (iau lângă mine o sticlă de ţuică şi-atunci să vezi şi susţinere şi tărie), că lipsa informaţiei creează panică, iar cei ce ar trebui să stopeze asta, mai rău fac. Deja, cred că Otv-ul e la nu ştiu ce număr al serialului "senzaţional, porcii au luat gripa de la oameni". Pun pariu că în 2-3 ani, o să avem şi peştele răcit (nu cel din zodii, nu cel al fetelor), nu vreau asta, dar o s-o avem. E epidemie, da, dar de panică şi asta e grav.

Cât de departe?

De ce mergem mai departe? De ce nu mai aproape? Asta mi-a fluturat prin cap acum, când am auzit la radio "mergem mai departe cu o melodie, iar apoi ascultăm meteo". Cât de departe mergem? Să- mi iau paşaportul, să-mi iau provizii? Eu vreau să mergem aici aproape. Şi d-aia îmi plac dimineţile.

Erată

Ceea ce spuneam aici, s-a reprogramat şi începe de fapt mâine (aflasem asta mai de mult,dar am amânat). Mai multe detalii aici. Involuntar o să particip (lucrez şi nu era de ajuns că-i weekend şi nici criză nu e), voluntar o să participe "6 cavalli", tocmai ce l-am botezat acum, că eram nehotărâtă între Pikachu (că-i roşu, precum e el în obraji), Zambilica imi trezea amintiri plăcute (era si roşie), dar de când am auzit asta, nu mai mă atrage numele (recunosc, asta am auzit-o abia ieri la radio, habar n-am de şoubiz şi "vedete") şi 6 cai (că aşa spunea naşul mare).

P.S- poze cu "6 cavalli" (parcă se aude când vorbesc că-i cu 2 l, aşa scriu), probabil Luni, după nebunie, că-l face naşisu' (alias şi doftoru' lui) vedetă.

Mea culpa

Pentru că am scris despre 23 August şi am fost "apostrofată" că despre asta nu am scris, niciodată nu e prea târziu, dar de obicei nu scriu fără acord :) şi alea erau amintiri, asta face parte din prezent.

Aşa că doamnelor, donşoarelor şi domnilor, noi ascultăm un post de radio (unii involuntar, dar aşa-i viaţa la ţară, dai tu maneaua tare, acţionăm şi noi), acesta şi cum pe 23 August fu ziua lor, le urăm "La Mulţi Ani", gata cu pamperşii, lăpticul şi altele de acest gen. Aşteptăm să stâlciţi cuvintele, că doar noi "înţelegem din prima".

Dimineaţa

Aşa arată cerul într-o dimineaţă de 17 August 2009, la ora 6:


şi aşa arăta ieri, dar cu o oră mai târziu:

şi aşa pe la 20:30 (tot ieri):

şi luna vineri:

Acum, dacă te întrebi "de ce nu dorm?", deşi nu cred, află că datorită ălora, despre care scriam aici, rişti să rămâi cu sechele şi că visurile tale din zorii dimineţii (alea în care te credeai şi tu în Congo), să fie întrerupte de corul găinilor melomane. Cum şi găinile, precum câinii (de ce compar eu păsări cu animale? nu mai contează) au diferite cântări, în funcţie de ceea ce fac, recunoşti imediat un cotcodăcit de găină speriată, precum la câine recunoşti un lătrat de om. De unde să ştiu eu că-i 6 dimineaţa şi nu trebuie să mă preocup, că nu a venit nimeni să-mi dea draperiile la o parte să văd lumina zilei.
Dat drumul la radio, în acelaşi timp fredonat melodia asta, care n-are nicio treabă cu radioul şi dedicat lui MI: fi-ţi-ar găinile fripturi :)
P.S- sunt într-o dilemă: până la 9:30 când zbor spre serviciu să croşetez niste şosete de lână sau să fac ţuica, ambele făcând parte din principiul "nu folosim, dar facem pentru alţii"?
Şi totuşi vine toamna.

Tatiana Stepa-Si totusi vine toamna

Un alt apel umanitar

Apel umanitar, specific băştinaşilor, doar că de data asta totul a plecat de la mine şi de vreun an.
Caut o melodie de ceva vreme (o obsesie), ştiu cine o cânta, ştiu unde lucrează acum, ştiu şi la ce post de radio o găsesc, dar la ce bun? Un dj de la respectivul post de radio mi-a (ne-a) spus cândva să mergem acolo şi o să ne-o dea (melodia); de fapt colegii lui ne-au dat o lecţie de "voi sunteţi muritorii, noi suntem zeii", iar cel ce a promis ne-a dat o lecţie de "când e lume în jur am o faţă, dar altfel nu raspund la mail-uri, nu ştiu să-mi respecte promisiunile". Cât despre cine o cântă, e cam ciudat să merg să-i spun "ştiti, acum 14-15 ani cântaţi o melodie, plătesc pentru ea, dacă sunteţi amabil să mi-o daţi si mie?". Pâna una, alta, am găsit-o pe următoarea, pe care o căutam de multă vreme, dar uitasem cine o cântă. Despre obsesia mea nu pot da multe detalii, trebuie să fii din Prahova şi să ai peste 30 de ani ca să îţi aminteşti de ea şi nici atunci nu e sigur şi să ştii ca se numeste "eu, tu şi ea".

Bogdan Bradu - Departe de tine