Măncăm inimioare

Prin copilăria mea zbuciumată (pe care n-aş schimba-o pentru nimic în lume) auzeam o melodie, ce avea şi următoarele versuri "cununăm şi botezăm, dar la iarnă ce mâncăm?". Măncăm inimioare, inimioare din scaieţi şi din ce s-o mai găsi. Da, sţiu a trecut deja o lună şi jumătate de la ziua cea mare, ziua în care toată lumea iubeşte, pe toată lumea, dar mulţi încă nu şi-au revenit financiar nici acum. Contează? Nu, că vine Valentin-ul peste noi şi dacă nu te văd vecinii sau apropiaţi cu ditamai cutia sau inimioara în braţe nu dă bine la statutul tău de amorez (dă rău şi doare). Zi minunată le urez, că seara ştiu ei să şi-o facă singuri frumoasă. Simplu, vine nea Gheorghe pă la doişpe dă la birt şi-i aduce şi el ţaţă Vetii o sticlă dă tărie (dacă se poate din geacă de pinguin, că din pufoaică deja nu mai e o noutate), că-i trendi şi s-arate şi el ce macho zace în el, şi dă-i cu ţoiul, dă-i cu sticla, uite aşa îi apucă fierbinţelile (dar nu alea, care credeţi voi), vine seara şi Valentin-ul se transformă în Înjurătin sau Pumnotin, după caz "auzi fă, firar (el nu vorbeşte cu cratimă, da?) măta a dreacu, ţi-aminteşti când n-ai vrut să-mi încălzeşţi ciorba şi-am plecat nemâncat la coasă?" şi zbang un cadou de Pumnotin, da' ce credeţi că Veta nu poate reacţiona "firai al dreacu cu neamu tău, când am fost la nuntă la sorta şi tu ai dansat toată noaptea cu Floarea şi pe mine m-ai lăsat să şăd ca proasta pe scaun?" şi-l dăruieşte şi ea c-un cadou de la Pumnotin. De-aici totu-i istorie, o să-i vedeţi apoi la ştiri.

Pentru toţi îndrăgostiţi ăştia, de ţin neapărat să-şi demonstrezze iubirea numai prin sărbătorirea ei într-o zi anume, îndrăgostiţii lulea (ia să-i văd eu când or deveni îndrăgostiţi ţigară sau trabuc) n-am decât un sfat: verificaţi din timp programul la farmaci, de la atâta dulce să nu vi se aplece şi au şi pansamente şi de toate şi nu uitaţi, nu cumva seară să vă treziţi că-i spuneţi "îmi place ursuleţul tău de pluş, mi-l dai să-l..." plimb?

Şi-acum melodia, din copilăria mea zbuciumată: