Love is in the air

Cred că m-am îndrăgostit.
Sunt la prietena mea, trebuia să iau sarea, că mie dacă-mi dai fără sare, înseamnă ca vrei să mă otrăvești. Era la locul ei, dar n-am văzut-o. Sigur m-am îndrăgostit, pentru că dragostea e oarbă. Sau am orbit ?!

Dragostea face rău celor din jur

Am reuşit şi performanţa asta, să mi se scurgă ochii. Ce-i drept doar unul, dar merg, nu neapărat stau şi mă întreb, când am ajuns să mi se întâmple tocmai mie d-astea. Acum nu te gândi, că dintr-o dată a început să mi se prelingă pe obraz un lichid verzui-albăstrui, văzând cine ştie ce Făt-Frumos. Nu, problema mea a fost alta şi chiar dramatică (să citez un coleg), dar eu, care de când mă ştiu am făcut numai nebunii şi n-am păţit nimic, am ştiut mereu să umblu cu grijă cu anumite chestii, am ştiut să fiu precaută şi mai ales, nu eram aşa de aiurită. Ori îmbătrânesc, ori îmi pierd din reflexe, astenie nu-i sigur, dar de la o vreme mă ratează "nenorocirile" milimetric. Da, ai ghicit, nu era vorba de scursul ochilor dupa alţi ochi (oare de ce se scurg ochii şi nu se poate spune "mi se scurge limba după cineva, aşa de mult, încât o ţin pe umăr"?), ci de scursul ochiului la propriu. Aveam eu impresia, greşită recunosc, că persoanele micuţe şi plăpânde erau considerate firave şi erau ocrotite, ei bine, eu sunt excepţia, eu sunt considerată, cea puternică. Nu contează, dacă în jur mai sunt alte persoane, de obicei ei gândesc aşa, ai ceva de mutat mai greu, cheam-o pe aia mică, aia mică, ce are pe jumătatea kilogramelor tale, dar tu nu poţi să ridici un pahar cu apă, d-apăi să muţi un lichid situat într-un vas de aproximativ 8 litri. Şi-aia mică sigur nu zice nu, vine şi te ajută, numai că tot tu, te împiedici, precum găina, da'-i afectată aia mică, tot ei îi sare în ochi şi pe faţă soluţia magică, obţinută în urma bolboroselilor şi a flăcării violet şi tot ea râde.

Mai puteam să fac ceva? Să înjur? N-avea rost, faptul era consumat. Să plâng? Păi, pentru ce? Am scăpat cu faţa la fel ca înainte, fără denivelări sau cratere, doar ochiul mi s-a scurs câteva ore, are aceeaşi culoare ca frate'su acum, e la fel de bine. A plecat întâi pupila, a urmat-o irisul, arătam ca un pirat şi vorbeam cu celălalt ochi, să nu-l apuce şi pe el scursul vreodată, că eu cred, că omul acela (care există el acolo, undeva) ar prefera să mă uit cu ambii ochi, nu să mă privească şi să vadă cum de atâta drag, mi se scurg ochii în faţa lui. Putea să se sfârşească grav, dar nu s-a sfârşit, aşa aş putea să-mi rup şi piciorul peste nu stiu câte secole, într-o altă viaţă, să m-apuc de plâns de pe acum?

Dragostea asta dăunează, mai ales când apare pe la 52 de ani şi eşti şi colega noastră.

Sugestii de cadouri

Pentru mâine, că doar nu pentru ieri.

Şi de la el, de la CD, trăiască familia lui, de om deştept şi înţelept, că nu ştiu ce ne-am face fără el. Vine CD acasă, ca orice român încă salariat, ostenit şi lihnit de foame şi-aduce la copilaşi (ce copilaşi, că are doar o copiliţă?), deci fetelor lui (copiliţa are şi ea o mamă, da?) nişte daruri.

Pauză publicitară.

Uitasem, înaintea lui CD o cadoriseşte p-asta mică (CLC) mama ei, cu:

,
cică are şi ea trebuinţă şi nu mai e ca pe vremea noastră, cu brăţări din furtunaşe de la perfuzii, pline cu diverse lichide, la fel de divers colorate (puneţi pariu că dacă mâine ies pe stradă cu brăţări din vremea aia, toate piţili or să lanseze moda? Aşa s-a-ntâmplat şi cu tenişii, ce-i purta sor'mea, unul de o culoare, altul de altă culoare)

Gata cu pauza, să revenim la al nostru CD, frânt de oboseală, dar cu dragostea în suflet şi cadourile-n ghiozdan.

Tadammm

pt CLC:

nişte meşe

având ca bonus

şi s-o-nveţe econoamă de mică:

MIRC şi-a luat singur, până să apară CD-ul

pentru MMS una bucată cântar cu pumn (cred că are gânduri ascunse)

pentru MAI. normal că o manină şi nişte bonusuri

Acum eu cred că el nu ştie cum să-i spună CVC-ului să-şi introducă nişte botox, de a apelat la cadoul ăsta, tocmai pentru hani a lui:

Nu căutaţi, că pentru mine nu a adus nimic, da' nu-s supărată, n-am de ce, pe mine m-a păstrat pentru el

da' am şi eu, de la oul de ieri, găsit în cuibar, am o pisică verde :P şi mică.

Cu astea a fost cum a fost, eu mi-s curioasă, ce o să-i aducă soacrei :))

Măncăm inimioare

Prin copilăria mea zbuciumată (pe care n-aş schimba-o pentru nimic în lume) auzeam o melodie, ce avea şi următoarele versuri "cununăm şi botezăm, dar la iarnă ce mâncăm?". Măncăm inimioare, inimioare din scaieţi şi din ce s-o mai găsi. Da, sţiu a trecut deja o lună şi jumătate de la ziua cea mare, ziua în care toată lumea iubeşte, pe toată lumea, dar mulţi încă nu şi-au revenit financiar nici acum. Contează? Nu, că vine Valentin-ul peste noi şi dacă nu te văd vecinii sau apropiaţi cu ditamai cutia sau inimioara în braţe nu dă bine la statutul tău de amorez (dă rău şi doare). Zi minunată le urez, că seara ştiu ei să şi-o facă singuri frumoasă. Simplu, vine nea Gheorghe pă la doişpe dă la birt şi-i aduce şi el ţaţă Vetii o sticlă dă tărie (dacă se poate din geacă de pinguin, că din pufoaică deja nu mai e o noutate), că-i trendi şi s-arate şi el ce macho zace în el, şi dă-i cu ţoiul, dă-i cu sticla, uite aşa îi apucă fierbinţelile (dar nu alea, care credeţi voi), vine seara şi Valentin-ul se transformă în Înjurătin sau Pumnotin, după caz "auzi fă, firar (el nu vorbeşte cu cratimă, da?) măta a dreacu, ţi-aminteşti când n-ai vrut să-mi încălzeşţi ciorba şi-am plecat nemâncat la coasă?" şi zbang un cadou de Pumnotin, da' ce credeţi că Veta nu poate reacţiona "firai al dreacu cu neamu tău, când am fost la nuntă la sorta şi tu ai dansat toată noaptea cu Floarea şi pe mine m-ai lăsat să şăd ca proasta pe scaun?" şi-l dăruieşte şi ea c-un cadou de la Pumnotin. De-aici totu-i istorie, o să-i vedeţi apoi la ştiri.

Pentru toţi îndrăgostiţi ăştia, de ţin neapărat să-şi demonstrezze iubirea numai prin sărbătorirea ei într-o zi anume, îndrăgostiţii lulea (ia să-i văd eu când or deveni îndrăgostiţi ţigară sau trabuc) n-am decât un sfat: verificaţi din timp programul la farmaci, de la atâta dulce să nu vi se aplece şi au şi pansamente şi de toate şi nu uitaţi, nu cumva seară să vă treziţi că-i spuneţi "îmi place ursuleţul tău de pluş, mi-l dai să-l..." plimb?

Şi-acum melodia, din copilăria mea zbuciumată:

Cine greşeşte ?

Una dintre următoarele două persoane greşeşte, sau poate chiar amândouă la un moment dat. Aşa cred eu, acum depinde de voi ce credeţi. O să le numim Leana şi Tanţa, prima are 42 de ani, iar a doua-i mai tinerică puţin.

L: ai fost vreodată îndrăgostită?

T: alooo, am fost măritată, ţi-aminteşti?

L: ce legătură are? Lasă asta.

T: păi ştii n-am fost măritată din interes...

L: ştiu asta, aş spune chiar invers, da' ai fost vreodată îndrăgostită?

T: da, da' nu-nţeleg cum n-are legătură. Am divorţat fiindcă aşa am gândit eu, decât singură în doi, mai bine singură de una singură, sau să cităm personajul J "adevărul doare, dar trece" şi-apoi, poate-s îndrăgostită chiar acum

L: cine măi? Tu?!?Ha, ha,ha. Cum, de cine? Nu te aud vorbind la telefon, nu te aranjezi altfel, nu te-ai schimbat.

T: aha, astea-s simptomele? Adică, doar de drăgosteală trebuie să te aranjezi? Şi de ce să mă schimb? Şi cu vorbitul la telefon, nu prea înţeleg. Cine n-are telefon, nu-i îndrăgostit sau cum? Păi înseamnă că eu am fost îndrăgostită doar când eram la agenţie şi vorbeam şi la 5 telefoane deodată.

L: tu mă iei la mişto acum?

T: nu, dar îţi răspund la aberaţii cu alte aberaţii. Ce să înţeleg eu din întrebarea asta? Şi mai şi insişti cu ea. Că tu nu ai fost îndrăgostită, când te-ai căsătorit? Că eşti prinsă într-o căsnicie, ce durează de 20 de ani, dar abia cum eşti îndrăgostită, pentru că toată ziua vorbeşti la telefon şi pentru că te aranjezi altfel? Că nu şti ce să faci? Mi se pare trist. Mi-e milă de tine şi nu înţeleg de ce ai ramas îngropată într-o căsnicie, doar de dragul de a fi doi.

L: hai să vorbim despre altceva

T: hai, dar tu ai deschis subiectul. Şi da, am fost îndrăgostită si repet, poate sunt şi acum, poate nici persoana nu ştie, sau poate da, poate că nu vreau să urlu din toate călcâiele mele ce simt, poate că multe...

De noapte bună

Mda, e 1:00 noaptea, sau ziua, că a început o nouă zi doar, şi eu nu dorm, eu îi distrez p-ăia plecaţi peste sate, oraşe, municipii, judeţe, regiuni, ţări, cu mări vecine, pe messenger. Şi-ascult muzica

şi mă întreb, ceea ce tu sigur nu ai cum să te întrebi, de ce în playlistul meu ziua, la serviciu, sunt melodiile astea, în această ordine: 1, 2, 3, 4, 5, 6? Că asta ascult eu am înţeles, ar fi culmea să nu mă înţeleg tocmai pe mine, dar de ce aşa , în ordinea asta, că îşi revine apoi la normal (dar oare ce-i normal?) şi le ia in funcţie de gen (muzical). Să vă explic, ascult radio, "ăsta-i un lucru bun"- ar zice unii sau "ce ne interesează pe noi ce asculţi tu"- ar zice alţii. Bun, ora 13:30-14, depinde de zi, juma' de melodie, sfert, trei sferturi, ştiri şi dintr-o data pârrr, hârrr, canci radio, pot eu să-i cânt, să-l fărâm (atunci n-ar mai cânta deloc), să-l rog, implor, să-i declar dragoste eternă, nu mai vrea şi pace. Dă-i cu playlistul personal (intercity poate la anul) şi ăla ciudat după cum se vede, până pe la 16:30-17, când îi eliberează pe toţi. Cine îi eliberează? Habar n-am, alienii cred, că eu nu-mi explic. Care toţi? Păi oamenii de vorbesc la radio (ştiu le zice dj), ăia de cântă, ăia de fac playback, vedetele, ştirile, toţi ies ca şi cum nici n-ar fi lipsit. Dar daca ei au fost si alienii ăia de fapt mă răpeau pe mine?! Ehe, că mai au ei şi alte încercări.

Hai că iar am bătut pădurile (muşchiu' lu' je nu bate câmpii), de cred că se aud ţipetele lor pănă la băieţii ăia, peste ţări. Mai bine să iau cărţile şi să merg la somn. Cărţile de joc, am ajuns la valeţi. Te bucuri, nu? Mai am puţin şi termin. Greşit, am început de peste 30 de ani şi am luat-o ( la citit mă refer) de la popi, până-n 2100 termin eu.