2 în 1

Cum să încerci să nu îţi faci nervi, într-o preafrumoasă zi de iarnă, numele şi data ei pământeană Februarie 8.

După ce totul a început cu nişte aberaţii, p-aici şi citirea measajelor offline, surpriză "scumpa trimite o invitaţie şi la Rădăuţi". Aoleuuu, am gândit, nu mă mărit, nu fac alte cumetrii, ce s-o fi întâmplat? M-am lămurit mai târziu, când la serviciu fiind, încep doamnele "da' intri şi tu pe meess-ul ăla să vorbim şi noi cu înjurătorul ?". Ce pot face? Şi-aşa era totul achitat dinainte, de ce să nu şi consum? Banii oricum i-am dat. Caut semnalul cu lupa, găsesc un singur loc, situat sub o masă, într-un colţ şi îmi supun telefonul la chinuri drastice. Până acum nimic anormal, schimb statusuri, să nu mă deranjeze nimeni, aflu problema cu invitaţia (între timp mai aflasem şi de la alţii) şi îmi văd liniştită de ale mele, din când în când verificând şi telefonul. Acum încep nervii mei să fie supuşi la tortură. După ce din 5 în 5 minute eram întrebată, dacă băiatul a dat vreun semn, mai dispărea şi semnalul. Încerc să le desluşesc ce şi cum, încerc să citesc liniştită, dar ele nu şi nu, să fac într-un fel. Şi-am făcut, le-am izgonit într-o altă cameră şi-am zis că păzesc eu, dacă apare vreun client şi le şi chem, dacă dă cu semnul înjurătorul, surpriză m-au şi ascultat. Cât? 15 minute, că s-au întors să mâncăm, ele-s la cură, mănâncă doar 2 pâini în trei inse la o singură masă şi doar de 4 ori pe zi, eu mănânc una singură o dată şi încă vreo două la mesele secundare (eu am şi mese secundare, principalele sunt nimic). Mi-a trecut prin minte la un moment dat să le spun, că mi s-a stricat telefonul, dar m-am gândit că la câtă dragoste e între mine şi el, s-ar putea să devină adevărată toată treaba asta, aşa că mai bine îl supun la chinuri. M-am gândit şi să le spun că e deschis, dar nu se întâmplă nimic, dar dacă suna înjurătorul şi din greşeală dezvăluia, dacă nu ştiu să mint trebuie să stau cuminte. Nervii? Nervii erau deja coardă elastică (v-am zis vreodată că eu mă enervez râzând?). Ce idee genială îmi vine mie pe la 15, să le pun să-l păzească ele şi să mă strige, doar dacă bipăie, că aşa trebuie, oricum nu se pricepeau (asta e, acum am făcut-o, aştept să-mi pice în cap cerul) şi eu îmi văd liniştită de cărticica mea. Linişte şi pace, eu fericită, ele la fel, doar că după vreo două ore aud "Bună Seara. Ce faci fetiţa?", roşul de pe unghiile mele e nimic, faţă de culoare feţei mele şi cuvintele refuzau să iasă "ăăă... Bună Seara şefu', ăăă ... ci...", asta e, îmi iau ghiozdanul şi-o-ntind acasă, nu vin la serviciu să citesc, are dreptate şi el, gândesc eu, dar el spune altceva "citeşte liniştită, dar aprinde şi lumina cealaltă, că nu vezi bine aşa", iar doamnele, care între timp mă solicitau iar, au fost întrerupte tot de el "lăsaţi-o, că i-am dat eu ceva de făcut".

Una rezolvată, mai rămânea problema cu invitaţiile.

Sosesc acasă, intru aici pe tarla şi surpriză "Cine poate vedea acest blog?", nu exista nicio opţiune în care să scrie "cine are ochelari, cine are vederea bună, cine îsi doreşte", în schimb "doar cei pe care îi aleg". Ei bine, eu n-am ales pe nimeni şi nici n-am bifat-o, dar bănui cine şi-a vârât degetele pe aici şi mi-a schimbat "brazdele". N-am petrecut seara şi noaptea să văd, dacă mai am tot, dacă şi pe unde e schimbat, am observat doar ce era simplu de văzut. Uite d-aia, n-am prieteni, am amici, uite d-aia sunt a dracului de rea şi nesimţită, pentru că îń momentul în care ajut pe cineva şi-i arăt ce şi cum, îşi vâră degetele, unde nu-i e locul.