Mă bate gândul, norocul meu, că nu mă bate rău şi nu-mi lasă semne, să mă las de aberat p-aici. De aseară tot încerc să postez ceva şi nu vrea în niciun fel. Pâna îmi termin eu perindările, prin jungla orăşeană, poate îşi revine, sau poate, dacă scriu despre faptul, că azi e ziua
ei şi mâine a
ei, poate se îmbunează şi mă lasă să scriu şi altceva.
Un comentariu:
Se numeste the blank page syndrome... trece. Si noi il avem destul de des
Trimiteți un comentariu