Acum doi ani a murit el şi cu toate că e îngropat aici, la doar 10 kilometrii de Modenna îţi ia mai mult de 2 ore să descoperi localitatea şi plângi pentru că din cauza pierderii timpului aiurea şi a căutării nu o să găseşti cimitirul deschis, pentru că la ora 16 se pun lacăte pe uşi, de parcă ei ar pleca undeva de acolo. Ei nu pleacă, ei stau acolo şi aşteaptă, dar se pare că şi dincolo au program de vizită. Pentru că şi la alţii ca şi la noi nu sunt indicatoare, pentru că întrebi lumea şi habar n-are, pentru că ... lista asta poate continua, pentru că şi alţii sunt praf , colb, pulbere, la multe, dar nu promovează asta, doar noi românii (a se citi unii dintre noi) avem un dar aparte de a ne face asemenea reclamă.
Acum un an, un OM, probabil din cauza singurătăţii (trist, dar oricât de mare ar fi familia poţi fi singur), din cauza lipsei comunicării, din cauza deznădejdii, a disperării, a bolii, a nu ştiu cui şi nu înţeleg de ce şi n-am să înţeleg niciodată şi-a pus capăt zilelor. O femeie, care toată viaţa a crezut în Dumnezeu, care era exemplu pentru alţii, care zâmbea, care ştia mereu să aline suferinţa altora. O femeie pe care nu am destule cuvinte să o descriu, dar în urma căreia a rămas ceva.
Un comentariu:
Dumnezeu s-o ierte:(
Trimiteți un comentariu