Pentru că mi-a zis o prietenă "iu meic mai dei", când vă spusei de America, hai să vă mai spun una.
Pe mine dacă mă ai prietenă sau amică, trebuie să fii pregătit psihic pentru multe. Pentru că vorba aia,
înghițim doar de plăcere, n-ai să mă auzi spunându-ți că-ți stă bine duda, deși tu porți sarmale, dar o fac fără să jignesc. Discutăm constructiv. Că-mi ceri o părere și nu ești de acord cu ea, nu e bai, că doar nu te-oi împușca, eu doar am zis ce aș face eu, dacă tot m-ai solicitat. În schimb dacă ne aflăm întâmplător, organizat, alandala sau cum vreți voi, într-o locație, unde-s și alți oameni necunoscuți, aveți grijă ce discuții purtați în fața mea. Nu de alta, dar neavând toate țiglele pe casă, s-ar putea să vă fac de râs, deși am consumat doar Bergenbier fără alcool.
Mdeci, locație faină, eu m-amuz cu dăscălița (acu-s serioasă) și-o divorțată, când deodată aud:
- ia uite, a ieșit și scafaroaga aia la dans.
- stați, le zic celor două, că mă ia capul. Dăscălița știind ce-mi poate mintea, face ochii mari și-mi șoptește să nu zic nimic, dar eu mă-ntorc cu pivirea nr. 11- inocență copilărească și zic:
- ce ziceați de fata aia?
- e urâtă rău și ia uite ce scafaroagă e.
- lasă, că-s altele frumoase și urâte la suflet... (și mi-au întrerupt monologul)
- asta așa e.
- ce credeți (aici era deja privirea 13-sarcasm abosult) ?! Ea a primit și flori și cred că face nuntă și a venit s-asculte lăutarii, c-au filmat tot timpul cât am dansat noi. Sau poate că noi nu i-am părut urâte ei și d-aia filma.
- da?!
- da, că am atenție distributivă. Și d-abia aștept să termine de dansat.
- de ce?
- ca să-l invit pe ăla mic la dans!!!
- da ?!?! Îi cunoști?
- nu, dar dacă tot e scafaroagă, e ca mine, nu? Poate are fetișuri (bine p-ăsta a trebuit să-l traduc) cu scafaroage.
- aaa, nu, că tu nu ești așa.
- nu, Doamne ferește, nu sunt așa, că sunt de față și nu aveți ce zice!
Dăscălița cu mâna pe mine și-aproape pe sub masă din cauza râsului. Știa că nu am să fac asta, dar bănuia că nu mă potolesc.
Termină copiii aceia dansul, începe ceva săltăreț, se ridică ale mele și pleacă, mă ridic și eu, lumea în extaz că am chef de zbânțuială, eu fac dreapta și m-așez la masa tinerilor:
- Bună seara! Mă prezint, bla, bla. Și-ncep: "Eu am 48,5 kg, 165 cm și-s trecută de 40 ani, am avut maxim 50 kg, mi-aș dori să știu câte kg ai și am să-ți spun de ce". Îmi spune biata fată că are 50 kg, 172 cm și 27 ani și na, să-i spun și eu de ce am deranjat-o "bun, le vezi pe cele trei din horă? Spuneau că ești slabă (n-am vrut să-i spun exact cum s-au exprimat) și-am vrut să le demonstrez că sunt mai slabă decât tine. Crede-mă, amândouă facem greutatea uneia și la celelalte două, fiecare dintre noi e cam 60% din una și-s și la cură de o viață. Petrecere frumoasă și casă de piatră! Ați putea să vă luați la revedere de la ele, când plecați?"
Urât din partea mea, foarte urât. Vin ale mele la masă, mă-ntreabă despre ce-am vorbit, le spun cu-aceeași privire, numărul 11 (vezi mai sus) "despre niște aranjamente". Bun, respiră lumea ușurată, crede că aranjamentele sunt pentru nuntă, doar dăscălița nu credea.
Hai o glumă, hai un banc, când zbang! Se ridică și copiii și "Bună seara! Am 50 kg, 172 cm și 27 ani, deci ea-i mai slabă decât mine. La revedere!"
Eee, eu v-am prevenit. Dacă mă aveți amică, puteți dansa Lambada-n cap, dar nu vorbiți urât despre alții, când sunt eu, chiar dacă oamenii-mi sunt străini.
Dacă am scăpat fără capete în gură? Da, nu era prima dată, când le-o serveam așa, doar m-a mirat că au uitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu