Duminică egal poezie

Anti-Dacă

Kostas Varnalis

 de poţi să faci pe prostul când altul te repede 

 făcând-o pe deşteptul și c-un cuvânt nu-l cerţi;

de nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede;

de-ţi poţi ierta păcatul dar altora nu-l ierţi;

de nu amâni o clipă un rău să-l împlineşti şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept;

de-ţi place în iubire cu ură să izbeşti şi totuşi îţi pui mască de sfânt şi de-nţelept;

de te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul şi numai interesul îl sui la rang de ţel;

de părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;

de rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite, tu, dându-le la dracu, poţi altele scorni;

de poţi să faci într-una dintr-un câştig o mie şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;

de nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie, dar tu să fii plătitul găseşti că-i drept şi demn;

de poţi să-ţi storci şi gândul şi inima şi nervii, îmbatrânite-n rele, să faci rele noi şi sub nehotărâre plecându-te ca servii, când toţi strigă; ‘nainte! doar tu să strigi: ‘napoi!;

dacă, stând în mulţime te-mpăunezi semeţ, dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ, te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic!

dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom, al tău va fi Pământul cu tot prisosul său;

vei fi-ntre Domni, Întâiul, dar niciodată OM!