Nu știu cum e la voi, dar pentru mine oamenii frumoși au altă definiție și n-au nicio legătură cu fizicul. Dilema nu-i cum e la voi, ci întrebarea existențială e alta:
cum adică frumoși foc? Știți, ca-n melodia aia "e frumoasă foc/ îmi poartă noroc" (că am un lapsus și nu mai știu cine-o cântă), nu ca-n "fă ești frumoasă, ești frumoasă/ dar ești exagerat de proastă" (la asta știu, dar nu vă spun). Său, de ce frumoși foc? De ce nu frumoși apă? Ești frumoasă ca o apă cristalină. Eee, cum sună? Sau ca apa mării. Bun, să sperăm că are și valuri liniștite. Sau ca vântul ? Ești frumoasă ca Alizeul. Eee, nu e zgomotos? Sau frumoasă ca un cer noros ?! Eh, asta e, îmi plac norii mai mult decât Blondul. De ce foc? Asta e întrebarea existențială. Că pe mine focul mă-nfioară. Mai ales de când incendiară ăștia dealurile serile trecute, de rămase vecina cu sechele și mă sculă la 22 (mda, ce? Picai precum Migul) ca să bântuim prin junglă că vine fum din pădure.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu