Știți momentele alea-n care ați evada în alte locuri? Eh, nu.
D-aia mă luă și pe mine valul netului, deși-i așa de frumos afară. Ah, nu, c-afară stau, dar oamenii nu înțeleg că tu îți schimbi tot programul, pentru hatârul lor. Cum să-nțeleagă, când ei îți zic că oricât de obosiți ar fi, cum aud că trebuie să plece, parcă le dă Red Bull aripi, deși nu consumă. Na, ce dilemă existențială mă frământă: de ce ne simțim în plus, dar în minus, nu?! Plca, împărțită, nu, că nu "sufăr de ubicuitate" și nici ori nu vreau. Că eu la ori mă gândesc la altceva și nu vreau așa cu oricine. Dar în minus?! Cum ar fi?! Sayonara si Hasta la Vista și du-te nene, unde-ai treabă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu