Și nu doar dimineața.
Eu nu-i înțeleg pe oamenii, care se trezesc cu Au. Au mâine e Luni, Au trebuie să fac aia, Au plouă, Au și Au și Aoleu. Știu, am mai zis-o, dar ei mă duc cu gândul la povestea aia cu Fetița, care l-a luat pe Nu în brațe. Și-s tot timpul așa. Nu, nu neapărat triști, dar într-un fel anume și ei nu-i înțeleg pe cei ce cântă, râd, zâmbesc, chiar dacă poate-s în situații, pe care cei cu Au le consideră fără ieșire. Știu că viața nu-i doar lapte și miere (sincer, combinația asta mi se pare prea dulceagă), ci-i rogvaiv, c-am zis-o mereu, dar ei nu înțeleg (și dacă ar vrea motiv de tristețe adevărată, acun le-aș da, dar mi-e că-și lungesc venele). Pe oamenii aceștia nu trebuie să-i deranjezi prea mult, dacă tot ai încercat și reîncercat să-i faci să înțeleagă, pentru că la un moment dat te bagă ei pe tine în depresii, oricât de puternic ai fi.
Să le spui că ție-ți zâmbește cafeaua și-ți șoptesc pomii? Trust me, le spui degeaba, pentru că-s tot cu Au și-ncep să-ți plângă și ție de milă, deși tu faci cu drag ce-ți place.
Eh, da, o dau cu preaslăvitul șar "să nu ucidem copilul din noi" și bla, bla, dar îi ia cu leașin, când văd că printre toate nebuniile lumii îți faci timp zilnic și pentru o ghidușie. Doar nu faci riduri, pentru asta, că doar MsCaPsCe (mulți știu cum arăți, puțini știu cine ești).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu