Doamna de serviciu

O găseşti oriunde, în orice firmă, particulară sau de stat. Nu prea o bagi în seamă, e doar doamna de serviciu, îşi face treaba şi pleacă. Am zis cândva, femeia de serviciu, nu-i mereu ceea ce pare.

Doamna de serviciu, despre care scriu azi, e chiar o DOAMNĂ. A citit mult, îmi spune că, dacă tot a stat acasă să-şi crească fetele, cât era soţul plecat, citea. O întrebi de Kant şi ştie ce să-ţi spună, pe când altele, lady te vor apostrofa, spunându-ţi "poate ai vrut să spui kent".

Doamna de serviciu acum câteva zile a găsit două plicuri, l-a căutat pe şeful să-i spună, dar n-a vrut să-l deranjeze, era cu familia la masă. Aşa e ea, cu bun simţ. Le-a pus undeva bine şi a venit şi mi-a zis "uite am găsit două plicuri, unul cu acte, unul cu bani mulţi, euro", le-am pus acolo, dacă întreabă cineva, altuia n-am curaj să-i spun, pe şeful nu-l pot deranja şi înjurătorul nu-i aici". N-a trecut mult şi-a întrebat, a venit el şi i-a zis apoi "bine că le-aţi găsit dvs DOAMNĂ, că, dacă le găseau ăştia, ne tăia jmecherul pe toţi". Jmecherul a zis merci, ei au zis că a fost fraieră, că i-a dat înapoi, ea a zis că are copii şi nepoti şi nu-i bine să te bucuri, cine ştie cât s-a chinuit omul ăla pentru banii ăia.

În plic erau 5000 de euro.