Pestisorul de aur

Ati asteptat toata viata sa-l intalniti, dar nu ati reusit pana acum. Nu-i nimic, inca mai sperati, poate intr-o zi o sa apara. Pe naiba, treziti-va, poate ca a aparut deja, dar daca n-a fost cel care trebuia, poate ca l-ati intalnit deja si pe fratele lui mai mic, pestisorul de argint, poate chiar si pe cel de cupru, de tinichea, de aluminiu, dar tot la-ati vrut pe el, pe cel de aur. Ce frumos suna, de aur, dar ce ne facem, ca aurul se pierde repede in apa? Pai vedeti, d-aia nu stim, cand trecem pe langa el. Si-apoi la ce sa asteptam pestisorul de aur, cand ar trebui sa ravnim la ceva mai mult? Ce mai e aurul azi? Nimic, il are pana si Aglaia de la bodega si Leana de la tesatorie si Veta de la alimentara si nea Costica, groparul, pe degetul mic, cu unghie mare. N-ar fi mai bine sa intalnim pestisorul de diamant, pestisorul Swarowsky, sa-i zicem, sau pestisorul de platina? Cum ar fi? Sa va-ntalniti c-un vechi amic, sa se mandreasca-n fata voastra "ba frate, prinsei pestisorul de aur" si voi sa-i spuneti linistit "te-am luat fraiere. Am pestisorul Swarowsky" si sa-l vedeti cum se-nverzeste de invidie.

Legenda- nu am ramas cu sechele, dupa urma zilei de Sambata, dar am o imaginatie prea bogata.