duminică, 17 aprilie 2011

Pentru companie

Când m-am hotărât să îmi găsesc un animal de companie, ca şi mine, adică diferit, m-am oprit asupra melcului. L-am găsit pe o vreme ploioasă la poarta sindacobenzinarului şi nu m-a lăsat inima, să-l las acolo singurel. Era cel mai mic melc, pe care-l văzusem (şi am zărit căţiva la anii mei), l-am adus acasă, deja ştiam ce lănţişor am să-i ataşez la gât şi mi-l şi imaginam cum mă va aştepta cuminte, în timp ce eu intram în locaţiile, unde scrie frumos "nu aveţi voie cu animale".
Elanul meu s-a oprit din alergat în momentul, în care am descoperit că melcul a fost cel mai rapid melc din lume, a dispărut în câteva minute, cât am stat la bucătărie. Am căutat melcul ăla câteva zile, fără să îmi dau seama, unde s-a putut ascunde, fiind totul închis. Mă aşteptam ca noaptea să mă trezesc cu o creatură maaareeee, cu ochii scoşi in orbite, pe faţă (asta mi se trage de la Bibi, ce mi-a zis că melcul va deveni un monstru mâncător de oameni). Îl vissam, îi lăsam mâncare, având speranţa că poate va ieşi. N-a făcut-o, dar l-am găsit când m-am apucat să fac schimbări, plângea (acum nu vă închipuiţi că stătea şi se uita la mine cu ochii plânşi şi aştepta să-i şterg lacrimile cu şerveţele de finet- că-s mai moi,. Nu, era doar un pic umed şi nu la ochi) şi-atunci am renunţat la el. L-am eliberat.
Azi mi-am găsit un nou "animal" de companie şi la fel ca şi melcul, a dispărut. El ştie unde e, el ştie când va apărea sau va dispărea, pentru că mâine am să-i las geamul deschis, e liber să dezerteze, dacă o vrea.

A stat zgribulit aşa mult timp
DSCN6892
Apoi s-a mutat singur
DSCN6896
Am încercat să-l pun la loc, în lumea lui
DSCN6894
 dar n-a fost chip, s-a reîntors la mine
DSCN6909
şi după 15 minute de încercări eşuate, de a-l face să mă părăsească, l-am dus cu tot cu mine în casă.
Aici e altă poveste, cum a dat de căldură şi-a luat zborul.

6 comentarii:

Mihaeladm spunea...

Fluture ! Un fluture ! Nu se prea mai vad insectele astea acum. Cand eram mica erau si din aceia maricei, cu negru si rosu, mai exotici, asa colorati cum erau.
Mi-e dor de fluturi. Sa nu-i mai fi observat eu??

ioan spunea...

Mihaela, ma rog dm...nu pot sa cred ca EI inca nu-si flutura aripele si la tine in suflet sau stomac...
si rosioare si albastrele si coada de randunica...numai sa nu-mi amintesti de fluturele "cap de mort"...noi inca avem aripi chiar de fluture...si putem zbura...nu prea aproape de lampa insa...e fluturivora...

Fetita Junglei13 spunea...

@Mihaeladm- avantajul ca stau in jungla e asta: pot sa vad fluturii,pot sa simt vulturii, pot sa pipai stelele atat de aproape.
@Ioan- fluturii cap de mort sunt si ei "oameni".Poate intr-o zi o sa am aripi,momentan sunt la stadiul de puf.

Andreea Cristache spunea...

un fluture:)..cat de finutz

Lillee spunea...

:)) Ce animale interesante...
Stiai ca micul artist ( cand era si mai mic ) baga furnici in casa? Cum vedea el ca sta sa ploua, o zbughea afara si venea cu pumnii plini de furnici. Le punea in pat sau pe unde apuca. Era mereu trist ca nu putea sa le bage pe toate in casa si racesc :))))))))

Fetita Junglei13 spunea...

@Andreea Cristace- da,el e finut,dar cel Cap de Mort nu-i asa de finut, dar imi e mult mai drag.
@Lillee- Micul Artist e genial =))Bibi si Leo (niste fosti copii) adunau melci :))Stateam sa apara de la gradinita,dar degeaba,ii gaseam la melci.