5 sau 6?

Dacă ai avut vreo discuţie cu unii, despre ceva şi te apuci de cercetări pe Wikipedia, pentru a te convinge,dacă şi cine a avut dreptate şi mai ales, dacă ai curiozitatea de a citi, până la sfârşit ai să descoperi lucuri foarte interesante. De exemplu, eu, căutând ceva, am descoperit că Paul Niculescu-Mizil a murit şi pe 5 Decembrie şi pe 6 Decembrie. Ceee?! Pe 5 a murit Paul Niculescu şi pe 6 Mizil? Mizilul e mort de mult, aaa, scuzaţi, de când cu ouăle a reînviat sau ce? Mda, n-ar trebui să iau moartea în râs, nu? Păi nici n-o iau, dar nici nu mă înspăimântă. Am îngropat atâtea persoane, dragi mie, încât înclin să cred, că, de fapt, m-au îngropat ele pe mine, încet, încet. Prima dată, când am auzit râzându-se la un priveghi, aveam vreo 10 ani. Mi s-a părut aberant, copiii (oamenii maturi) râdeau, iar părintele zăcea mort, nu ştiam ce-i aia iarbă, sau alte droguri, dar am crezut că li se trage de la carbid (altă poveste, altă dată), mi-a explicat tata apoi, că de fapt, la priveghi se retrăiesc amintiri. Mda, mi-a fost greu să înţeleg, de ce atunci la nunţi se plânge? Sau cel puţin soacra mică plânge? Le-am priceput cu timpul.

M-or asculta vreodată?

Inimii nu-i poţi porunci. Aşa şi? Parcă ficatului poţi să-i zici : "amice, ce dacă ţi-am dat eu alcool aseară, cât pentru o unitate militară, nu te răzvrăti acum, nu mă face de râs", sau călcâielor "neutrelor (nu-s nici masculi, nici femele) să nu vă pună naiba să vă crăpati acum, că ...", că ce? Ce le poţi face? Spune tu acum, cui îi poţi porunci? Vorbeam odată cu al meu cot "bă, te rog, potoleşte-te, îmi faci rău, foarte rău, promit că-n viaţa mea nu mai zic "mă doare-n cot", dar lasă-mă acum, să-mi văd de treabă, vine iarna şi nu-i casa gata" (se trezise furnica din mine). Ce crezi, că m-a ascultat? Puţin i-a păsat lui, de lacrimile şi rugăminţile mele. Şi genunchiului stâng, îi mai zic câteodată "mă băiatule, nu mai scărţâi, că uite d-aia nu mă iau de ciordit şi mai închide robinetul ăla, că era să mă înec, de la apa pe care o ai". Ce-i fraier, să mă asculte? Nu, tot el se trezeşte cu pretenţii "fii şi tu mai feminină, dă-i cu nişte vaselină şi vezi că ai imbătrânit, lasă zbenguiala pentru alţii, ar trebui să ai o criză la vârsta asta". Pe naiba, despre criză, îmi zic alţii, că ar trebui să am. Da, da, iar sunt anapoda, iar sunt contra naturii. Vocilor, piticilor şi celorlate vieţuitoare, din capul meu, nici nu mai mă risc, să le poruncesc. Am trimis odată un pitic, să-mi caute o doagă, că o aveam sărită, nici azi nu s-a întors, asă că momentan, îi las să se contrazică între ei. Poate vreodată...

STEFAN BANICA - OF, INIMIOARĂ

Luna nu e acasă

De ce-mi place luna, nu ştiu, nici nu caut motivaţii. Îmi place şi gata, poate pentru că, aşa cum am mai spus, eu nu am văzut lumina soarelui întâi, ci pe a lunii, dar mă supără, câteodată mă supără rău. Păi nu-i e ruşine să umble ea din casă-n casă, să-şi vadă de ale ei, că poate mai au şi altele treabă şi nu cred eu că merge ea cu vreun dar, nu, bănui că se duce aşa liberă şi nepoftită de multe ori. N-ai înţeles nimic? Dacă mai ai răbdare îţi spun, ştii formulările alea, la horoscop, de genul "Luna intră-n casa Soarelui...", aşa şi? Păi intră o dată, de două ori, dar cât s-o mai suporte şi el săracul? O ciocăni? Şi-o anunţa vizita? O intra pe geam? Şi ce e aşa mare agitaţie? Şi eu intru-n casa altora şi nu mai scrie nicăieri. Diseară nu se ştie în casa cui intră, dar aseară a intrat în casa mea, eu am adus-o, prin nişte poze:

Şi-acum o oră Soarele arătă aşa:

, acum nu mai e deloc, cred că are musafiri, poate iese mai târziu.

taxi-luna

D-ale oamenilor (2)

Pentru că am început aici, să continuăm:

Eu: mă dor ochii în cap.

Eu şi ea 1: ha, ha, ha

Ea2: de ce râdeţi?

Eu şi ea 1: păi doar nu m-or durea ochii în altă parte.

Ea2: ăăă?

Ea1: ochii îi are în cap, nu în altă parte.

Cu strâmtarea, cum rămâne?

AVERTISMENT:

Această postare ar putea conţine un limbaj aparte, citeşti pe riscul tău.

Deoarece insistă şi tot primesc aşa ceva, deşi nu vreau să-mi măresc nimic, mă întreb, oare de ce n-or exista şi operaţii de strâmtare a zdăpilor. Unde e egalitatea între sexe? Dacă vine o vreme, când Gheo şi  masculul din el îşi doresc să crească, poate vine vremea când Mariţa lu' Fane îşi doreşte sa nu i se mai cânte, de nea Coiaţă "Mai ţi minte făi largă Mărie", poate-şi doreşte să i se cânte "tot strâmt-ai rămas Mărie".

Temă pentru acasă: dezvoltă tu mai mult subiectul, că eu sunt mai pudică, şi nu-mi permit.

Legendă: nea Coiaţă există şi când nu se reproduce el pe scenă, cântă melodia cu Maria, dar nu pot eu să încarc acum ceva cu el.

Pentru cine doreşte

"Cine eşti, ori ce eşti

Abur sau duh coborât din poveşti

Care-ai venit şi-mi macini mereu

Trupul şi sufletul meu?"

Mda, coincidenţele nu există. De câteva zile tot recit pe la serviciu, "Moartea Căprioarei" şi frânturi din poezia de mai sus-"Fior", de Nicolae Labiş, serviciu , ce nu are nimic legat de cultură. Azi, ce aud? Că în 1935 s-a născut Labiş, ce-i drept, unde am auzit spunea că a murit la 35 de ani. Să-mi mai spuna mie cineva, că televizorul nu prosteşte poporul.

ANDA CALUGAREANU Noi nu niciodata

TUDOR GHEORGHE-ALBATROSUL UCIS

De căruţă aveţi?

Mica îşi caută o rochie, o rochie specială, pentru seara de Revelion şi nu ştiu cum de s-a gândit să mă-ntrebe tocmai pe mine, dar a auzit ea, că ar fi rochii de ocazie, pentru închiriere aici. Eu nu ştiu ce să-i spun, ea deja ştie treaba asta, cică a apelat la mine s-o destind doar, că deja o luaseră ameţelile, dilema mea e alta: dacă există rochii de ocazie, ocazia fiind şi maşina aceea, pe care o mai utilizează unii, unele, oare există şi rochii de căruţă, sau rochii de tren? Excludem rochiile de bicicletă, scutere şi alte autovehicule cu două roti, deşi unii şi-ar dori să nu le excludem tocmai pe acestea.

Ţara arde

şi se piaptănă cine vrea, sau mai bine spus, unele se vopsesc, alţii împart cadouri de sezon, că doar suntem în luna cumpărăturilor (mai gândesc câţiva ca mine şi mă bucur). Am mai spus-o şi-o repet, pentru mine o zi, în care nu fac cel puţin o persoană să râdă, e o zi pierdută.

Încă mai am în jur, femei, ce nu-şi vopsesc podoaba capilară, doar de Paşte şi Crăciun, nu, unele şi de 1 Decembrie şi uite aşa iar am fost solicitată, ce-i drept, la schimb, am primit un masaj. Tiii şi ce masaj, efectuat de el, soţul vedetei mele, care mi-a zis să-i găsesc şi alte cliente. Deci, fetelor, femeilor, doamnelor şi domnişoarelor, domnul mai sus amintit, efectueză masaje, având ca fundal sonor, melodia aceasta, dar dacă doriţi, o poate face şi pe altele, la cerere, cum ar fi aceasta (şi ce bine te simţi, când mintea-ţi zboară la alte coşmaruri sau visuri, depinde de fiecare). Ce-i drept, nu ştiu cum face masaje pe-o sârbă sau un hard rock, dar cred că se descurcă, dacă nu-i solicitaţi manele, poate orice.

Pauza publicitară a luat sfârşit, să revin, la ceea ce vă relatam eu, din capu' la sat.

Am primit legătura, de ceapa verde, din averea proprie şi personală, la cea accelerată umblu de sărbători. Deci, totul a început aşa. Sună telefonul, ridic receptorul (şi nu încep acum să cânt melodia aia cu Manuela, de-mi distrugea zilele de tânără speranţă) şi aud "hai să mă vopseşti şi pe mine", degeaba-i spun că ţara arde şi ei îi arde de maclavaisuri, mi-am luat genunchii-n gură (am alergat cu aşa viteză, încât am reuşit să-mi bat recordul) şi-am purces în noapte. Şi cum stăteam noi altfel (ce e anormal, dacă nu stai aşa, ci stai altfel?), apare el cu faimoasele cadouri de sezon:

Bineînţeles, după odele mele, făcute ad-hoc:

Bani mai am doar de un ou

Bine, că am radio

Cât campania e-n floare (floarea de la zeama de varză)

În galeată, nu mă doare, măi, măi", mă trezeşte el la realitate şi-mi spune, că radioul l-a primit, pentru că ... m-a confundat pe mine, cu un politicoplicurici. Păi, cum aşa? Eu, cu cele 49,5 kg din dotare să fiu confundată c-un bărbat? "Uite aşa" mi-a zis, "Am crezut că eşti tu şi-am deschis braţele şi-am zis, vino, te aşteptăm şi când colo, surpriză, era albastru, care s-a dat cu roşul, de data trecută."

Las', că-i bun radio, ascultă astea:

Jean Moscopol - Radio Bucuresti minte

Jean Moscopol - Tara comunista

1 Decembrie

Ziua naţională. Ar trebui să mă bucur, nu? Ei bine, mă bucur, nu suntem singuri pe lume, azi e şi Ziua Naţională a Republicii Centrafricane şi ziua lui. Ce ar trebui să fac? Am de ales între a merge la Căminul Cultural, unde vine circul (şi la propriu si la figurat) sau să merg la alt spectacol. Azi toţi sunt patrioţi, azi toţi ascultă muzică d-asta, d-asta, d-asta şi altele asemănătoare, dar mâine? Mâine, mâine ne-ntoarcem la alte circuri, mâine nu ne mai iubim, mâine nu mai suntem fraţi, înjurăm şi luăm la mişto toţi moldovenii (dar Ştefan cel Mare a fost tot moldovean, nu?) şi comentăm despre alţii. Cred că, dacă s-ar face un concurs pe lumea asta, la comentarii, românii ar fi primii. Poate că nu-s patrioată, dar pentru mine România nu înseamnă circ, nu e doar fasole cu cârnaţi (au oprit de atâtea ori fasolea şi ne-au dat doar cârnatul, încât mi-e deja lehamite). Printre multe altele, pentru mine, înseamnă şi asta:

30 Noiembrie

Creştinii ortodocşi sărbătoresc azi, Sfântul Andrei- cel dintâi chemat- ocrotitorul României. Auzindu-l pe Ioan zicând "Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii", arătând cu degetul spre Iisus, i-a zis fratelui său, Petru "Am găsit pe Mesia, care se tâlcuieşte Hristos" şi l-au urmat amândoi. Mai multe, despre tradiţii si superstiţii, afli aici (da, recunosc, sunt aşa de multe, încât mi-a fost silă să le înşir aici şi-am preferat partea mai uşoară; de mică mi s-au părut amuzante). Să nu uit, tot azi se pune grâu la încolţit (asta depinde de fiecare zonă în parte) şi crenguţe de vişin la înflorit. În noaptea de Anul Nou al cui grâu va fi mai mare şi mai frumos, acela va avea mai mult noroc şi sănătate, precum şi cel ale cărui crenguţe vor înflori.

Surpriză

După cum am spus şi aici, am lucrat. Nimic anormal, doar că ajung eu la serviciu, linişte , suspect de linişte, nu-i bai, iar sunt prima. Radioul îmi furniza în căşti deja a doua melodie de dragoste, în decursul a 10 minute (asta da problemă), eu nănăiam (eu nu lălăi, unde nu ştiu, nu dau cu la la la, eu dau cu na, na, na), când dau colţul (n-am murit şi acum vă scriu după lumea cealaltă, nu şi nici p-asta n-o înţeleg; dacă viaţa are munţi şi văi, are şi serpentine, drumuri line, cedeză trecerea şi alte cele, dar nu dau colţul şi mor, că am dat de atâtea ori şi nu m-aştepta nicio coasă după) ochii începura să-mi fâlfâie, mai ceva, decât instalaţia din bradul de Crăciun, ca urmare a faptului, că parcarea era plină de maşini în care soarele bătea cu milă (dacă bătea fără milă aş fi auzit ţipete puternice). Hopa, zic, fu chef la şeful, dar ce caută maşina unor vedete, doar n-au dormit aici? Dau să intru, uşa-ncuiată, bun aşa, las' că mă-ntorc la cea principală (deşi în mod normal, asta se deschide abia după). Surpriză (nu Andreea da?) uşa se deschide, mai ceva, decât la "Iartă-mă", eee şi-abia acum surpriză cu adevărat. Toate camerele pe mine. Mi s-au aprins toate ledurile, toţi piticii erau la datorie, gândesc cu viteză aşa de mare, încât, dacă era radar sigur m-ar fi luat: gata, m-au prins, pe cine n-am supărat (aşa-i mai uşor) şi-acum ce naiba pot să fac? Să încep să mă smiorcăi, să iau privirea numărul 5- câine bătut, sau privirea numărul 2- şi îngerii sunt nebunatici pe lângă mine? Asta e, dacă tot m-au prins, eu tot ma risc, merg până la capăt. Deja mă vedeam cum le fac cu mâna rudelor şi mă gândeam "oi fi lăsat tot ce era de lăsat, prin testament?". Până să-mi încep eu discursul, aud "ooo, ne scuzaţi, credeam că-i doamna". Am crezut că-i o glumă, n-am 70 de ani, nănăiala mea, nu e nici măcar la gleznele ei (deşi eu nănăi live, ea cântă cu cd-ul), norocul lor, că m-am prins eu repede, că totul e pe bune. Sper ca data viitoare (dac-o mai exista) să mă anunţe şi pe mine şeful din timp, să-mi iau treningul ăl' mai bun şi nişte pantofi cu toc. Poate să m-anunţe, dacă eu fug de camere, n-are ce-mi face.

Dacă n-are picturi murale nu ne e bine?

Care e diferenţa între un colac de wc cu picturi murale în formă de dinţi de rechin şi unul normal? Dacă ar fi avut panseluţe, levănţică sau nişte burete, precum are salteaua dragostei (dacă n-ai d-asta, n-o mai merge amorul sau dacă dispui şi-şi fac efectul capsulele afrodisiace şi eşti singur ce faci?), aş mai fi înţeles. Poate dădeau şi senzaţia de prospeţime, mirosuri plăcute şi alte "dulcegării", dar aşa îmi dau fiori. Bun, norocul meu că le-am văzut doar în magazin, dar dacă merg pe undeva şi dau de Shark p-acolo, ce mă fac? Cum să mă dezvălui eu aşa, purtând pe jumătate costumul, în care m-a adus mama pe planetă? Pai, e frumos din parte mea, să-mi fac nevoile în gura lui Shark? Dacă tot e campanie, poate-şi scot ăştia reciproc, nişte capace d-astea, alea da, cred că ar avea succes. Na, că mă gândeam cu ce pot da lovitura, la Loto n-am câştigat, la Bingo, nu, asta afacere. Cert e că, n-am cum să câştig, dacă nu joc.

Dimineaţa târziu

Totul a început aşa:

"Cum mă trezesc eu să văd meciul ?

Păi, pun eu ceasul, te trezesc eu. Eu de ce sunt pe pământul ăsta?"

Şi uite aşa m-am trezit de la 5, să-l văd pe Bute, ce-i drept eu aş fi adormit la loc, dar n-a mai vrut el, Ene n-a mai vrut sa vină, până acum vreo jumătate de oră şi la câteva minute, după ce a sosit şi deja eram dincolo de lumea lui Tarzan şi visam ceea ce nu-mi doream, nu-i coşamr, dar e deja reluare şi vreau şi eu live-uri, aud cum mi se spune, că n-am nevoie de foarte multe să fiu fericită. Mda, într-un timp, pentru a mă trezi, telefonul îmi suna cu "Deşteaptă-te Române", am renunţat, mi-am dat seama că n-am nicio şansă şi-acum îmi sună aşa.

Acum nu mai pot face nimic, mi-am delectat deja privirea

mi-am dat şi vreo duoă palme, să-mi revin şi-n pas alergător, mă îndrept spre serviciu, anul ăsta nu pot sărbători asta, dar recuperez eu.

V-am pupat, ştiţi voi, nu pe toţi, că nu pupăm (eu, vocile, piticii) pe oricine şi p-aici nu se ştie cine ajunge.

Din nou

După cum spuneam, m-am săturat, dar se pare că ei nu, ei ţin să-mi amintească, din când în când, că noi am avut o copilărie diferită şi-mi trimit d-astea sau d-astea. Repet, ce faci pentru a-i oferi o copilărie asemănătoare cu a ta? Prin primăvara, m-apucă pe mine ideea de a face "o zi fără pc", am mai zis-o, n-am mintea creaţă, dar o am ondulată, ce să-i fac? Eu cu placa n-o îndrept. Şi dă-i şi anunţă în stânga, în dreapta, în centru şi pe unde s-a mai putut, să se adune măcar unul speram. Ce unul, că am rămas şi eu uimită. Şi dă-i şi joacă-te, oameni "mari" (adică noi ăştia, de la 26 la 40) şi nişte adolescenţi. Au strâmbat ei la început la denumirile unora, "iepurii şi vânătorii", "clincea", "ciocârdău", "7 cai şi 9 cărămizi", dar nu s-au lăsat. Dacă le-a plăcut? Păi, cred că da, din moment ce au mai solicitat zile d-astea.

Tu când ai făcut ultima oară o barcă acoperită?

O ultimă rugăminte

"Se aprobă în unanimitate darea în proprietate Parohiilor ..." (prima pagină punctul 2, pagina doi, după punctul 6, al doilea aliniat). Da? Aşa s-a aprobat? Şi cât timp a durat? Treziţi-vă, nu mai staţi ca nişte oi proaste (cu scuzele de rigoare către bietele animale), conduse de un măgar, sau mai bine aş zice de the shepard, nu? Deşi în fruntea turmei de oi, stă un măgar, el conduce turma, de oi şi câini, spre păşunat sau după caz, spre hău.

Până acum o lună, asta scria
,dar arăta aşa:

Acum, nici măcar nu mai scrie, dar de arătat arată la fel şi cred că vor dispărea de acolo, doar când va trece iarna, dar vor apărea altele, nu?

Ori primăria are vaci, boi, oi şi alte animale, în dotare şi trebuie hrănite, ori pământul ăsta, pentru cimitir îsi va primii morţii, în noile cripte, în formă de căpiţe de fân ( sub sloganul "cu noi, dincolo, trecerea va fi mai uşoară, decât o mână de paie), ori ... aceeaşi treabă cu cel, ce a reuşit, ce n-a reuşit Becalli.

Şi parcă ăsta era un islaz, pentru vaci? Nu pentru oi.

Vă cer prea mult, dacă vă rog să vă treziţi? Vă bucuraţi pentru nişte luminiţe, instalate pe stradă, de acum 3 săptămâni? Îmi iau baterii, mă-mpodobesc în instalaţie şi-mi fâlfâi şi ochii, precum melcul, dacă e nevoie şi-o să colind comuuna, să aveţi luminiţe cât timp doriţi. Dacă iese cine trebuie, luminiţele vor fi aprinse mai devreme anul ăsta, dacă nu, poate pe 23 Decembrie.

Azi portocalii, mergeau prin sat şi căutau case părăsite, pentru a-şi lipi, nişte amărâte de afişe (acolo, unde au fost întâi galbenii, apoi roşii, au urmat ei):
. Nu aşa se face politică, nu că aş şti eu, dar discutaţi cu lumea, dacă aveţi ceva de zis, dacă nu treceţi ca muţii, oamenii, pe care lângă treceţi nu-s nici statui, nici mimi, iar dacă v-au dat bineţe, deşi voi ar fi trebuit s-o faceţi, a fost a ironie, că poate nu s-a înţeles.

Credeţi voi că, dacă iese "cine trebuie", DNA-ul va mai continua ancheta asupra ălora, ce au făcut din 4 ha de pământ, 42 şi le-au vândut cu peste un milion de euro? Nu garantez, că ăştia de acum vor finaliza, dar au început.

Aş putea cânta ca Ada Milea şi să plec, dar eu am un scop, pentru care am revenit aici şi ca ultimă rugăminte, dacă de voi vă bateţi joc, nu vă vindeţi şi copiii.

P.S1- nu fac campanie nimănui.

P.S2- această postare este scrisă, pentru un anumit segment de populaţie.

P.S3- dacă ai citit până la sfârşit, poţi da un click aici sau aici.

P.S4- ca de obicei la postările cu şi despre the shepard, comentariile le accept pe mess.

Răspunsul ...mut

"Ce văd?
E-adevărat?
Tu eşti?
Cum?
N-ai murit?
Tot mai trăieşti?
...............
Deschideţi gura, mii de draci
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut
Nu gura
Ci răspunsul mut"

Romanţa răspunsului mut"-Ion Minulescu. Eu o ştiu de când aveam 10 ani, dacă vrei s-o citeşti/reciteşti toată o poti face aici sau aici.

Nu mă dezamăgi, nu şi tu

Pozele, despre care spuneam aici, nu le-am găsit, dar nu-i bai, mâine fac altele, poate unii se vor trezi. Ca o avanpremieră, am să redau doua discuţii:

eu- ce faci măi, votezi comuniştii?

el (32 ani) - păi n-am trăit noi bine pe vremea comuniştilor? Cum eram?

eu- Ceeee? Cum eram? Mergeau taţii să ..., pentru nişte amărâte de găini rachetă, mâncam banane verzi, deschideam tv-ul cu mult timp înainte, pentru a nu pierde amărâtele alea de desene animate sau Cascadorii Râsului, altfel n-aveau timp lămpile să se încălzească, pentru un amărât de meci, puneam ligheanul de aluminiu pe casă şi prindeam bulgarii, citeam la bateria de la maşină. Da ştiu, atunci ne opreau ei lumina, acum facem noi economie, dar nu mă dezamăgi, nu şi tu. Adu-ţi aminte când stăteam la cozi, aminteşte-ţi de vremurile când Bucureştiul era nelipsit din săptămâna noastră, când de disperare Piaţa Amzei a devenit "hamsiii". Am avut o copilărie frumoasă, n-am schimba-o cu mulţi din ziua de azi, dar de ce nu vrei ca şi copiii tăi să trăiască la fel?

eu- ştii n e acum cu trandafirii.

ea (63 de ani)- treaba lui, dar nu înţeleg de ce ne-am chinuit atât să dăm comunişti jos, pentru ca acum să-i votăm tot pe ei.

Phoenix - In Umbra Marelui Urs

În exces, îmi dăunează

Era un banc, pe vremea când eram încă mici:

Educatoarea: Copii da-ţi exemple de insecte.

Gigel- musculita

E- Bine, dar se zice muscă

Alina- furnicuţa.

E- bine, dar se zice furnică.

Bulă- gargăra...

Ei bine, Bulă a înţeles greşit, dar educatoarea aceea, cred că a fost un fel de Nostradamus. Cum să nu îmi placă lămâile, când zilnic mi se face silă? Mda, poate doar mie, dar îmi displac diminutivele folosite în exces. Poţi să-i spui unui copil, bombonică, prăjiturică şi altele, dar când aud că vrei un pantofior şi tu porţi 45, deja mi se pare prea mult.

Ce mi se mai pare respingător? Inelul situat pe degetul mare al unei femei. Mie-mi provoacă aceeaşi stare, pe care mi-o provoacă unghia, de la degetul mic, lăsată mare, la un bărbat. Poate s-o scobi el cu ea, pe unde o dori, dar în mine, trezeşte doar repulsie.

Mai am întrebări

Dacă nu-mi iau o piatră de pe inimă şi-mi iau inima-n dinţi, înseamnă că îmi dau singură cu piatra-n gură sau că-mi umplu gura cu ceva? Păi, las' să mi-o umplu eu, decât alţii.

Nu m-a părăsit inspiraţia, doar că nu găsesc nişte poze.

Una da, una nu

Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi Sfântul Stelian (azi e una dintre zilele alea în care se bea la serviciu cu acordul şefilor). O parte din restul lumii, dar şi creştinii ortodocşi sărbătoresc azi, ziua în care nu se cumpără nimic, Buy Nothing Day (bine că am trecut liniştiţi de ziua Recunoştinţei). Dilema mea, să militez pentru asta şi să le spun clienţilor ce zi e sau să mă fac că habar n-am, că şi-aşa e criză şi orice e binevenit. Să nu cumpăr nimic?! Asta n-ar fi greu, nu fac parte din categoria, ce crede că punctul G la femei e situat la sfârşitul cuvântului shhoping, dar dacă şeful nu ne-ajută, dacă s-ar aproviziona cu ţigări, că noi nu fumăm paie (Slims şi altele asemănătoare). Da, ştiu, ar trebui să renunţ, din mai multe motive, pe care am să le scriu într-o altă postare.