Se afișează postările cu eticheta d-ale mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta d-ale mele. Afișați toate postările

marți, 5 februarie 2019

Eu când fumez îmi vin idei năstrușnice

Și nu doar că îmi vin, ci se mai amestecă și cu imaginația. 
End zaț ă problem, cum ar zice cazănul american.

miercuri, 2 octombrie 2013

duminică, 2 octombrie 2011

Aveţi idee unde mănâncă ştrumfii?

La Pizza Fox din Filipeşti de Pădure
 Şi nu uita, nu-i chiar aşa uşor să fii ştrumfiţă

duminică, 12 iunie 2011

România dodoleaţă

Dacă tot vor să revină la raioane, regiuni, raiale sau ce or fi, s-ar putea să revenim şi la monarhie? Hai, că poate ne-om trezi.
Atât vreau să ştiu despre subiectul ăsta.
De fapt nu, vreau să mai ştiu şi de ce n-au băgat Ialomiţa la Sud Est, că în Sud observ, că-i prea puţină.

marți, 6 aprilie 2010

Cine sunt?

Mi-au spus mereu tot, au apelat la mine pentru orice, nu mi-au zis niciodată săru'mâna şi nici n-o s-or facă, pentru că ştiu că nu-mi place.
Numai că au crescut, dar au continuat să-mi spună multe şi câteodată mă întreb, dacă sunt pregătită să aud chiar tot. Acum ceva vreme m-am simţit atât de bătrână. Nu, nu-s pregătită să devin strămătuşă şi sper să fie prevăzători şi să amâne şi ei momentul cât mai mult.
Nu, nu-s bătrână, nu încă:
Mers în mâini doi metri, mers pe jos 15 km, jucat mingea pe maidan (adică un fel de fotbal) şi multe altele.
Sau sunt? Habar n-am. Câteodată uit cine sunt, câteodată mi-e dor de mine.

duminică, 7 martie 2010

7 Martie

Ziua care face parte din categoria sărbătorilor, pentru unele femei. Din păcate vreo 80% doar azi şi înainte de Paşte şi Crăciun au un picuţ grijă de ele.

vineri, 5 martie 2010

Omul gospodar vs omul negospodar


Totul a început într-o zi călduroasă de Februarie, să zicem că Joi, săptămâna trecută, soare afară, chef de jucat şotronul, ascunselea, împletit un rebus, răsfoit o carte de colorat, râsete şi toate astea la serviciu. Cheful era acelaşi pentru toată lumea, fără diferenţe politice sau administrative, cân deodată am fost solicitată:
- "da' nouă nu ne faci poze?
-ooo, cum să nu băieţi, staţi să mă duc după instrumente, voi între timp căutaţi păsărica, aia după care trebuie să vă uitaţi, când o să zâmbiţi"
Poze, râsete, alte râsete, idei, râsete, de fapt dacă scriu câte râsete, o să umplu postarea de râsete, aşa ca mai bine să vă spun şi sfârşitul:
- îi pui pe blog?
- nu cred, de fapt să văd ce a ieşit, dar nu vă pun faţa, că ar trebui daţi exemplu."
Deci, hai cu ei la vedere, c-am vrut în altă zi:
Oamenii gospodari îşi strâng zăpadă primăvara, pentru zilele călduroase de vară (vă rog să observaţi cum îşi adusese domnul din dreapta şi placa, pregătit pentru lansare):




omul negospodar plantează ghiocei:


Altă oră, aceeaşi locaţie, alt unghi:
omul gospodar, tot cu zăpada:



omul negospodar, cu Luna:



Şi când mă gândesc că toate astea au fost înainte ca ăl mai gospodar dintre gospodari să ne furnizeze mirosuri:





joi, 4 martie 2010

De-ale oamenilor, aflate de la el

Nu ştiu ce pot spune, nu eram p-aici, nu am amintiri din burta mamei, dar ar trebui să-i mulţumesc, pentru că nu s-a speriat atât de rău, încât a fost în stare să mă aducă pe lumea asta, c-am refuzat eu să vinla timp, e altă poveste.
Ştiu doar că atunci când am început să pricep ce a fost şi întrebam, el mi-a zis că aţipise, uitându-se la "Dulce şi amar", un serial bulgăresc, pe TVR1 şi s-a trezit dintr-o dată în vuiet şi trosneli, zicând "na, că ţi s-a înfundat acum, te-au aranjat" ( avea şi el frustrările lui, cuvintele fiindu-i adresate lui CN, plecat într-o delegaţie în Nigeria), abia apoi realizând, că nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmpla. A luat-o pe sor'mea în braţe, după secundele alea de coşmar, a ieşit la bunici, s-a asigurat că-s toţi bine, prin preajmă şi împreună cu un alt el au plecat la Plopeni, să ajute, credeau ei. Dezgustaţi de ceea ce au văzut, s-au reîntors spre dimineaţă acasă (au unii un suflet aşa de bun, încât se apucă de făcut averi, chiar şi atunci când alţii suferă).
Atât am mai aflat, mai târziu, când îi ascultam (şi-i ascult şi-acum, chiar dacă...), că atunci s-au dus şi ei: Filofteia Lacătusu, Toma Caragiu, Doina Badea.

marți, 2 martie 2010

Pentru mine, pentru tine dacă vrei

Iniţial asta am scris-o ieri, dar am fost atât de surprinsă, încât abia acum am observat că nu am postat-o.Aşadar citiţi azi, ceea ce trebuia să citiţi ieri.
Poate că nu-i bine, dar pentru mine 1 Martie, e doar Mărţişor şi atât, adică mărţişor adevărat, nu parfum sau săpun, gel de duş sau alte cele, că nu p-alea mi le agăţ în piept. Da, eu încă port mărţişorul în piept sau la mână, nu-i aşa că e ciudat? Numai că unora, acum câţiva ani, nu li s-a părut ciudat, le-a plăcut atât de mult, încât de-a doua zi şi-au reluat şi ele tradiţia. Ce-i drept, nu eram nici în România, iar ele erau albaneze, iar mărţişorul meu era făcut dintr-o pereche de cercei. Nu-i aşa că aveaţi impresia că doar noi, românii, avem mărţisor? Ei bine, se pare că nu, oricum nu ştiu toată povestea, dacă te interesează mai multe, afli aici.
Eu ştiu doar că timp de o bună bucată de vreme, de acum încolo, şnuruleţul acela alb cu roşu îmi va şti toate secretele, el va merge cu mine şi la duş şi-n corcoduş (asta ca să nu uităm de poeata din mine) şi peste tot. Da, am ajuns la preafrumoasa vârstă, în care-mi dau copiii mărţişoare, dar încă mai am o speranţă, nu-mi zic săru'mâna. Şi cum să-i răsplătesc eu? Habar n-am, dar poate se-nveselesc cu melodia asta, ţinând cont că azi, acum zeci de ani, s-a născut Hope, sau varianta "Speranţă dă-mi speranţă şi mingia de lângă casă..." strigată pe câteva voci, pentru părinţii lor.
Da, să nu uit, de azi cică încep şi babele, acum depinde de zonă şi tradiţii ce şi cum, unii spun că e ziua naşterii sau rezultatul obţinut în urma adunării cifrelor, alţii că ar trebui să te numească altcineva. Acum căutaţi şi voi, prin vecini, prin alte cele că poate aflaţi, pe mine nu mă pasionează, nu-s o babă momentan, mai am de copilărit.
P.S -de ce nu au preluat americanii, britanicii, francezii, chinezii şi alţii Mărţişorul, că noi am luat Valentin-ul şi-n curând o să luăm şi ziua Recunoştinţei?
P.S- pentru tine



sâmbătă, 28 noiembrie 2009

O ultimă rugăminte

"Se aprobă în unanimitate darea în proprietate Parohiilor ..." (prima pagină punctul 2, pagina doi, după punctul 6, al doilea aliniat). Da? Aşa s-a aprobat? Şi cât timp a durat? Treziţi-vă, nu mai staţi ca nişte oi proaste (cu scuzele de rigoare către bietele animale), conduse de un măgar, sau mai bine aş zice de the shepard, nu? Deşi în fruntea turmei de oi, stă un măgar, el conduce turma, de oi şi câini, spre păşunat sau după caz, spre hău.
Până acum o lună, asta scria
,dar arăta aşa:
Acum, nici măcar nu mai scrie, dar de arătat arată la fel şi cred că vor dispărea de acolo, doar când va trece iarna, dar vor apărea altele, nu?
Ori primăria are vaci, boi, oi şi alte animale, în dotare şi trebuie hrănite, ori pământul ăsta, pentru cimitir îsi va primii morţii, în noile cripte, în formă de căpiţe de fân ( sub sloganul "cu noi, dincolo, trecerea va fi mai uşoară, decât o mână de paie), ori ... aceeaşi treabă cu cel, ce a reuşit, ce n-a reuşit Becalli.
Şi parcă ăsta era un islaz, pentru vaci? Nu pentru oi.
Vă cer prea mult, dacă vă rog să vă treziţi? Vă bucuraţi pentru nişte luminiţe, instalate pe stradă, de acum 3 săptămâni? Îmi iau baterii, mă-mpodobesc în instalaţie şi-mi fâlfâi şi ochii, precum melcul, dacă e nevoie şi-o să colind comuuna, să aveţi luminiţe cât timp doriţi. Dacă iese cine trebuie, luminiţele vor fi aprinse mai devreme anul ăsta, dacă nu, poate pe 23 Decembrie.
Azi portocalii, mergeau prin sat şi căutau case părăsite, pentru a-şi lipi, nişte amărâte de afişe (acolo, unde au fost întâi galbenii, apoi roşii, au urmat ei):
. Nu aşa se face politică, nu că aş şti eu, dar discutaţi cu lumea, dacă aveţi ceva de zis, dacă nu treceţi ca muţii, oamenii, pe care lângă treceţi nu-s nici statui, nici mimi, iar dacă v-au dat bineţe, deşi voi ar fi trebuit s-o faceţi, a fost a ironie, că poate nu s-a înţeles.
Credeţi voi că, dacă iese "cine trebuie", DNA-ul va mai continua ancheta asupra ălora, ce au făcut din 4 ha de pământ, 42 şi le-au vândut cu peste un milion de euro? Nu garantez, că ăştia de acum vor finaliza, dar au început.
Aş putea cânta ca Ada Milea şi să plec, dar eu am un scop, pentru care am revenit aici şi ca ultimă rugăminte, dacă de voi vă bateţi joc, nu vă vindeţi şi copiii.
P.S1- nu fac campanie nimănui.
P.S2- această postare este scrisă, pentru un anumit segment de populaţie.
P.S3- dacă ai citit până la sfârşit, poţi da un click aici sau aici.
P.S4- ca de obicei la postările cu şi despre the shepard, comentariile le accept pe mess.

Răspunsul ...mut

"Ce văd?
E-adevărat?
Tu eşti?
Cum?
N-ai murit?
Tot mai trăieşti?
...............
Deschideţi gura, mii de draci
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut
Nu gura
Ci răspunsul mut"
Romanţa răspunsului mut"-Ion Minulescu. Eu o ştiu de când aveam 10 ani, dacă vrei s-o citeşti/reciteşti toată o poti face aici sau aici.

marți, 24 noiembrie 2009

Asta e specială

Domnule tăietor de elan (şi toată grădina zoologică), ai fi putut să dai şi la ziar. Aşa ne-am fi bucurat şi noi, muritorii de rând. În special eu, deşi nu visez elefănţei roz.

Alexandru Andries - Surpriza, Surpriza