Pe principiul găsit abandonat, înfiat, dar trebuie şi botezat (cam târziu, dar între timp fură alte chefuri), azi, data stelară, care este, mare cumetrie în junglă, mare tămbălău (dacă nu-i motiv de dicstrare, îl găsesc eu). Chemat naşa mică (să trăiască, fară număr, fără serieeee), alias Bi, trezit invitaţii, pregătit levănţica, luat parfum de la dizăl, scos rochia a mai bună de la naftalină, aşteptat să plece DNA că lătra la el (da ai citit bine, DNA mârâia la Calu) scos Calu din coteţ şi început dezmăţul: , idee genială din partea naşei, primul lui spălat pe dinţi: . Pus sa sufle-n lumânare şi apoi dus la culcuş, că doar nu trebuie deranjat pruncul: şi dă-i cu basca de asfalt, că ne-am modernizat, nu mai avem ţărână: , unii nu au voie la alcool: , dar şi cei care au şi dreptul şi stângul: s-au întins pe canapea, au vărsat băutura (mare risipă), au dansat, s-au întrebat "Cu ce m-am ales în viaţă?", au dansat Braşoveanca, (nu-i bai că ştiam noi versurile, dar de ce lipsea băiatul? :P), ăia care n-au băut, alias MIRC, sosit prea târziu, ne-a dat lecţii despre cum să te închei la cămaşă: restul invitaţilor apar in alte poze, pe care nu le introducem aici, că nu se ştie cine, ce şi cum şi unii-s persoane publice. Hai că data viitoare dăm de casă nouă, tot a lui Calu; şi după cum se observă şi corespunzătoare din punct şi virgulă de vedere ISO 9001: Apropo, deorece mai neim is D, numele lui e tot DC.
Pentru că spuneam aici şi aici despre prima poză cu mine. Să detaliem: în vremuri de mult apuse, pe când "mă încălţam cu fesul" (eu nu aveam cum să mă joc cu puţa în tărână) şi confundam sosul cu soţul (aveam planuri mari, vroiam să-l iau pe MIRC de sos la 15 ani) fusei blondă şi cum din fuziunea neamului B cu neamul D nu avea cum să iasă blonzi (singurii blonzi şi cu ochii deschişi au trăit pe vremea lui Bălcescu), mama era asaltată şi bombardată mai rău ca Cetatea Neamţ de către Sobieski: "ce fetiţă frumoasă, blondă şi cu ochii albaştrii... dar cu cine seamănă?". Probabil că ei nu au ajuns în clasa a XII-a sa vadă cum stă treaba cu genele (nu genul) şi mai mult ca sigur că eu le răspundeam (am eu un feeling că şi doctorului când m-a scos din locul ăla liniştit, unde am fost cazată 9 luni, i-am zis ceva), precum ne răspunde nouă MAI acum, de ne uităm ca un chinez la hieroglife, dar mama, mama era o "venetică scoasă la oraş" (eu nu ştiu să fii fost oraş comuna asta vreodată, dar poate că în puţolitic- o rudă mai îndepărtată a erelor mezozoică şi paleolitică) şi nu putea reacţiona, că ar fi fost pusă la zid şi pietruită şi nu ca Ana lui Manole şi nici cu zvarovski. Hai, c-am luat-o deja pe arătură şi să nu intru în tarlaua altuia, să revenim la caii noştrii. Trecu' vremea (doar nu era să staţioneze) şi evoluarăm, suntem în UE (de la atâta ue mi s-a şi aplecat, cred că asta e explicaţia pentru care mănânc lămâia ca pe măr) şi mama nu mai e acum o venetică, ci o femeie cu părul alb, dar nici aşa nu-i bine, că-l are alb de când avea 28 de ani şi iar se nasc întrebări "oare cu cine semeni?". Păi, mă gândesc eu aşa, că în mintea lor e o adevărată luptă şi ei habar n-au în ce tabără se află, dacă sunt aceiaşi care-mi spun "eşti leit tactu'". Spuneam că am evoluat? Pardon, poate maimuţa a evoluat, că omul tot în stadiul "ooo, ce mai faci? Ce frumoasă erai când erai mică..."- "ddd (că m-am săturat de atâtea vocale, să mai folosim şi consoane) şi acum cum sunt? Oi fi MZ şi eu nu ştiu (MZ= mama zmeilor, unul din personajele magicianului Marian Râlea)". P-asta am lamurit-o, dar în momentul în care simt că-mi atacă scăriţa (au trecut de timpan, iar ptiticii mei îmi păzesc ciocănelul şi nicovala mai ceva ca badiguarzii palatul): "e a lu' ..., dar o fi aia mică sau aia mare?" nu pot să le las să moară de curiozitate, mai bine de inimă, că nu se aşteaptă să le răspund de la 50 de metrii că-s aia mică, aşa-s io, nu pot lăsa omul nesatisfăcut - na, că se interpretează acum (dacă nu-i manea se poate interpreta orice), la răspunsuri mă refer, când e vorba despre mine. Bun aşa, dar mai e o categorie, categoria celor care ştiu mai bine decât tine ce şi cum. Cum m-am transformat anul trecut, mai ceva ca maşina asta:
, dar între timp a sosit criza şi-am revenit la vechea mea identitate (câţi au crezut explicaţia asta), se trezesc ăia de le ştiu pe toate "mă era mai bine roşu (stai să mă vezi papagal, că am un plan); rochia asta nu-i la modă (bine că nu mi-ai vazut idispensabilii); nu-mi plac ochelarii tăi de vedere, trebuia să-i iei altfel (dacă-s oarbă, i-am luat pe pipăite); de ce asculţi muzica d-asta sau d-asta (de rea ce sunt), mi-i milă de ei, drept urmare schimbat luc (dacă nu stai bine cu inima, ar trebui să eviţi ceea ce urmează) de mâine ne vedem aşa:
Şi pentru că e şi ziua dumnealui şi dumnealui îi place asta şi îl cheamă şi DCM şi mai ales face parte din grupul oamenilor ce m-au crescut pe mine.
La Mulţi Ani Fulgere!
Ea tot ca ea face.
Pentru că e tarlaua mea, nici măcar moştenire, e a mea, proprie şi personală şi nu oblig pe nimeni să asculte sau să citescă ce scrie p-aici:
IRINA LOGHIN SI ION DOLANESCU-SE PLIMBA MANDRA CU ALTUL Degeaba mai cânta ea pe vale :), poa' să cânte şi pe deal şi pe şes, că el nu vede, nu aude (sau se face doar că nu pricepe).
Ce fac nişte oameni normali la ora 3 noaptea? Probabil dorm. Ce facem noi? Păi, datorită faptului că de la colibe, trecurăm la vile şi palate; de la căruţe, la merţane; de la opinci la naic; de la brâu la diendgi; de la ie la tieri miuler; de la flori de levănţică la şanel; de la târnă la vuitoane, furăm invadaţi de către ei. Ai, n-ai ce mânca, nu trebuie să-ţi lipsească cele de mai sus. Au, n-au ce fura, tot pleacă ei acasă cu o cizmă (cazul meu), o rufă (cazul lor), o găină, milioane, dividiuri, laptocuri (cazul ălora de ne-au invadat vatra). Aşa că, dacă ai auzit un zgomot, un lătrat de câine, sau orice altceva, care ţi se pare suspect, îţi părăseşti cuibul şi ieşi în bezna nopţii - e criză, doar opaiţul poate să mai ardă şi nici ăla nu se ştie până când, sau poate ar trebui să cerem ajutorul ălora de ard gazul de pomană (de ce nu de divorţ sau nuntă?). Acum dacă tot ţi-a fugit somnul (şi i-am zis să nu mai fugă, că-i radar, să meargă şi el mai încet) ce poţi face? Îi cânţi vecinei tale, că tot v-aţi strâns ca la clacă şi-i urezi "La Multi Ani"; şi mai presus de toate realizezi că urarea de noapte bună s-a transformat în "încuie uşa".
Şi nu atacă aşa pe oricine (orişicine). Sau din ciclul "ce a reuşit baciul şi nu a reuşit Becalli". Poate îmi explică şi mie cineva, de ce plca sau pzm în tot satul ăsta, iluminatul public nu e afectat de criză, la cioban? Cum se face că ăla e singurul bec ce-şi face datoria când restul dorm? El are 7 filamente şi-i mai bengos, sau care e chestia? De ce se aprind luminile la ora 21, ca apoi la ora 3 să fie stinse? N-o să-mi explice nimeni, pentru că n-are cum. Cert e că suntem un sat de iubitori de acadele; da, ne place aşa de mult să sugem acadele, încât nu ripostăm niciodată, atunci când ne sunt oferite.
În calendarul creştin- ortodox se serbează astăzi Adormirea Maicii Domnului (Sfântă Maria Mare, cunoscută popular ca Sfântă Marie Mare, Sântamaria sau Uspenia), pregătită printr-un post de două săptămâni. Adormirea Maicii Domnului semnifică ziua în care Fecioara Maria a încetat din viaţă, spunându-i-se cu trei zile înainte de către Arhanghelul Gavriil "Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vi la viaşa cea nemuritoare", iar popular este ziua care desparte lunile călduroase de cele reci.
La Mulţi Ani MARIA, GM, MM şi restul, care vă simteţi.
V-aţi gândit vreodată că românul chefuieşte mai mult la Adormirea Maicii Domnului, decât la Naştere? De ce oare?
"M-au ciuruit." Aseară, când primeam marfă pe blog şi vroiam să deschid şi sa o livrez publicului (poza aceea cu mine) : "Ne pare rău, dar nu putem să vă îndeplinim cererea... vă rugăm să: * Descrieţi ce anume făceaţi când aţi primit această eroare."Păi făceam mai multe : - dădusem drumul la animala din mine şi îmi făceam planul pentru a înfăptui o crimă. - mă pregăteam sa sar cu umbrela de pe casă. - făceam trafic cu nişte bancuri. - discutam despre ozn-uri cu un VIP (dacă m-ai crezut treaba ta:P) - le explicam celor ce au vrut sa se asocieze cu mine în afacerea cu dude, de ce nu este rentabilă. - filam ceva cu ajutorul lu' "MĂTA" - discutam cu un unchi despre incomprensabilitatea universului. - făceam inventarul nunţilor ce or să urmeze în viaţa mea şi mă gândeam ca la una iar or să se strângă toate rudele mele internaţionale, iar am nevoie de tranlsator, iar am să aud cum mă striga lumea cu diminutive şi mai presus de toate, am să fiu Andreea Marin, fără să vreau. - mă gândeam ce ar fi făcut Arhimede dacă trăia azi în Pauleşti, de unde ar fi luat el apă? - citeam comentariile unora cu privire la postările mele, comentarii primite pe mess. - descoperisem de ce nu sunt serioasă: Bă Floare (poţi să te însori, să ai jdemi de copiii, pentru mine rămâi Floare) de ce ai înşirat pe invitaţie literele, care au format cuvintele astea? Şi lista cu ceea ce făceam poate continua, dar nu vreau să vă mai spun. De ce puteam face aşa multe? Păi, unele le făceam eu, altele vocile mele şi Luminiţa mea, iar unele piticii mei. Aşa lucrăm noi, în grup (mai mult de 3 persoane înseamnă crimă organizată, ca mi-a zis mie cheff). Aşadar, deoarece, pentru că, fiindcă azi, mâine- serviciu, sâmbătă serviciu, că vine nunta peste noi, poza va apărea tocmai duminică (în caz, că nu mă ciuriesc de tot)
Cât de mult să îţi urăşti copilul, pentru că nu este ceea ce ţi-ai dorit tu să fie, astfel încât o dată la 40 de ani când îţi cere ajutorul să nu i-l oferi? Habar n-am, doar că şi ea, când a început ploaia şi-a chemat puii aproape, pe toţi:
De ce dă Dumnezeu copii unor femei, care-s mame doar cu numele? Iar n-am habar, dar ştiu că toate au un scop:
Dacă în momentul de faţă aştepţi ce aştept eu, adică chestiaasta, mai eşti şi pregătită adecvat: , că a zis Bi că vine cu seminţele, dar vezi nori, să ştii că de fapt e o impresie, nu sunt nori, dar a plouat aşa de tare cu stele incât a secat cerul. Şi cred că ei aici-"Denumite după constelaţia din vin", au vrut să scrie de unde vin, sau poate s-au pregătit ca noi, dar cu vin.
Nu-mi plac cadourile în general (în locotenent şi alţi subofiţeri mă mai gândesc), prefer o urare sinceră şi atât. Însă astea pe care le-am primit, nu ştiu cu ce ocazie, probabil cu trenul sau cu rata de 13, ştiu că-s venite din suflet. Cadoul numărul 1, preparat special pentru mine, la serviciu, acum 2 zile: numarul 2, ca urmare a acestei postări şi pentru că mi-am exprimat şi o dorinţă aici, s-au gândit unii (nu din junglă, dar nu avem voie să dăm numele, că-s VIP-uri :P) că aş avea nevoie de "prafuri pentru mama mare" că şi aşa se terminaseră cele vechi. Dupa cum observaţi, este un cadou 2 în 1, am primit şi lingura gravată în chineză; asta e, dacă îmi zice de bine sau de rău habar n-am: , iar de la BI, cadoul numărul 3, ca meduze n-a găsit: Mulţumesc şi promit ca am să le utilizez adecvat. Prima e deja poevste, dar între 2 si 3 am sa fac o fuziune şi am să văd ce iese.
Cum scriam eu de zor acum o oră, precum îi scria Ghiţă C. Topor fiicei Vitoriei Lipan în Baltagul (am un lapsus) şi mă pregăteam să postez prima poză cu mine, fusei luată prin surprindere de către Electrica. Să recapitulăm: dimineaţa- apă, doar dacă plângi sau transpiri, sau îţi vine vreo idee să faci precum paparuda şi mai pregăteşti şi un Caloian ca să chemaţi ploaia, că în rest 3 zile deşert. după amiază- Electrica reloded, degeaba am frecat eu dinamul de la bicicletă, degeaba am deschis geamurile să se producă vreun curent că deja căutam cremenele şi-un amnar, că dacă mai plouă şi cu stele la noapte, rămâneam în bezna de tot. Aşa că am dat fuga să pun pirostriile, nu alea de nuntă, alea pentru tuci, că nu se ştie niciodată, dacă nu se mai găseşte fasole şi îi apucă şi pe cei de la GDF SUEZ Energy Romania (fost Distrigaz, fost mai multe, posibil viitor Gibraltar) vreo pandalie d-asta şi am introdus (eu nu bag, că nu am ce) bateriile alea reîncărcabile (să fie sănătos ăla de le-a inventat) în faimosul meu radio ozn: Bineînţeles că şi de această dată am sunat la faimosul număr de telefon şi spre surprinderea mea muzica era pe gustul meu, iar minutele au fost exact două şi mai mult decât atât mi-a vorbit un om, nu un păsărălog. Surprinderea a fost cu atât mai mare atunci când domnul mi-a cerut un număr de telefon personal pentru a se interesa dacă s-a remediat problema. Normal că nu i-am dat personal, i-am dat un accelerat şi cu toate astea s-a ţinut de cuvânt. Uite că mai exista şi oamenii acolo unde nu te aştepţi. Melodia era aceasta:
Tocmai ce m-am întors de la mamaia. Nu, nu am scris greşit sau de fapt da, trebuie MAMAIA, unul dintre oamenii care a fost, este şi va fi, atât timp cât sunt eu (deşi nu mai este fizic). Şi nu, nu am fost un copil crescut de bunici, am fost un copil crescut de părinţi, bunici, soră, veri, vecini şi de către noi (in ultimele patru cazuri se văd repercursiunile în ziua de azi) şi mă întreb : OMUL care a scris următoarea poezie, de ce a fost uitat şi îşi trăieşte bătrâneţile în mizerie şi părăsit? OMUL care a luptat într-un război mondial (ca să mănânce şi gura noastră acum) de ce nu a avut loc în cartea "Scurtă monografie" ? Mă întreb multe, dar degeaba. Asta face parte din ciclul "când din umbră conduce un cioban"
Ce e mai minunat decât să te trezeşti dimineaţa cu ochii cât bamele şi să vrei să faci o baie? Dar... surpriză: Dacă nu vin păsările să ne ia curentul, opresc alţii (Pama= firma de distribuţie) apa fără să anunţe. Trăiască tata că a fost prevăzător încă de pe vremea ailaltă şi a construit o fântână în care depozităm apă potabilă, că altfel ne spălam la Teleajen şi era cam departe şi până ne "muiam" noi, riscam să ne mai zărească şi vreun amărât de subofiţer de la pompierii din Boldeşti. Aşa că nu-mi rămâne decât să cânt precum Ionică din Liceenii: "Mi-aş dori să fiu Magellan Sa văd pământul odată pe an", să mergem la muiat la primărie şi să...
Jean Moscopol - Cotele taranilor
L.E:- aflai acum de la MMS- 3 zile făra apă. Minunat, mă duc să înjur, aşa poate mă scuipă cineva şi rezolv şi problema duşului.
Nu cred că "aşchia nu sare departe de trunchi"- am întâlnit copaci găunoşi şi aşchii roditoare, sau invers; precum nu cred în cei "7 ani de acasă"- am întâlnit oameni care au petrecut cei 7 ani în aceeaşi casă, dar sunt la fel de diferiţi precum duda de banană şi nu consider că sunt vinovaţi oamenii pe care i-ai avut în preajmă în primii 7 ani. Nu înţeleg de ce: - "cine s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt", uite că muşchiul meu (da, dispun de muşchi, cu şunca stau mai prost) nu suflă în iaurt, că nu serveşte şi nici nu a fost angajat de alţii pentru a le sufla, ci suflă în roşii, adică în tomate, că sunt o elevată (folosesc liftul din când în când în când, minus un "în când" şi să nu credeţi că vorbesc despre politică). -"vrabia mălai visează" şi nu visează tărâţe sau cereale? -"vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasmă"- cine e Grigore? Şi de ce să-l obligăm?
S-au întors: GBG, CLC, GM, CVC, MIRC, MI, MAI, MMS şi CCD (bine că nu s-a transformat in dvd). Atâţia au plecat, atâţia s-au întors, nici mai mulţi, nici mai putini. MIRC nu primeşte asta şi a crezut şi că râd de el, în schimb e vânăt pe picioare, de la călărit...taurul. MAI l-a accidentat pe Botezatu cu al ei cărucior şi nu-i place nici marea, nici nisipul. Cu CD nu am apucat să vorbesc, să-l întreb de ce nu cu banana, că anul ăsta trebuia cu pepenele, că aşa stabilisem. Şi pentru că nu au mai avut cu ei ceasul deşteptător (adică je) şi au ratat răsăriturile, le dau eu de anul trecut Şi GBG (care e fiica lui GGG) mi-a adus şi un cadou, dar îl vedeţi mâine că am mai multe cadouri primite în ultimele zile. Şi astea, tot aşa cu dedicaţie, pentru voi :
Apel umanitar, specific băştinaşilor, doar că de data asta totul a plecat de la mine şi de vreun an.
Caut o melodie de ceva vreme (o obsesie), ştiu cine o cânta, ştiu unde lucrează acum, ştiu şi la ce post de radio o găsesc, dar la ce bun? Un dj de la respectivul post de radio mi-a (ne-a) spus cândva să mergem acolo şi o să ne-o dea (melodia); de fapt colegii lui ne-au dat o lecţie de "voi sunteţi muritorii, noi suntem zeii", iar cel ce a promis ne-a dat o lecţie de "când e lume în jur am o faţă, dar altfel nu raspund la mail-uri, nu ştiu să-mi respecte promisiunile". Cât despre cine o cântă, e cam ciudat să merg să-i spun "ştiti, acum 14-15 ani cântaţi o melodie, plătesc pentru ea, dacă sunteţi amabil să mi-o daţi si mie?". Pâna una, alta, am găsit-o pe următoarea, pe care o căutam de multă vreme, dar uitasem cine o cântă. Despre obsesia mea nu pot da multe detalii, trebuie să fii din Prahova şi să ai peste 30 de ani ca să îţi aminteşti de ea şi nici atunci nu e sigur şi să ştii ca se numeste "eu, tu şi ea".
Constat cu stupoare că, parcă îmi citeşte gândurile cineva. Azi aş fi vrut să postez o melodie (şi ce o mai fredonez şi ce am mai aşteptat momentul să o postez de vreo două zile) şi o găsesc pe alt blog, aş fi vrut să mai postez şi o poză în legătură cu o dorinţă de a mea şi... găsesc ceva asemănător pe acelaşi blog. Am renunţat, ar părea că aş copia sau că m-am inspirat. Mare dreptate avea cine a zis "nu lăsa pe mâine ce poţi face azi", doar că în cazul meu ar trebui spus "dacă-ţi e silă să stai la pc (pâc) şi-ţi petreci timpul afară cu băştinaşii, e altul mai iute ca tine". Şi totuşi ... o melodie, care într-un fel sau altul vorbeşte despre acelaşi anotimp :
... nevastă (sau femeie, muiere, cum vrei tu să-i spui) :)
Ion Dolanescu - Codin
Gabi Lunca - foaie verde solz de peste P.S- treaba cu "foaie verde solz de peşte " nu o prea înţeleg şi peştele are foaie verde? Când se strică, da, dar în rest?
"Te învărţi ca un coi într-o căldare". Bine că nu mă învârt ca elicea elicopterului, dar cum se invârte un coi într-o căldare şi oare nu o ameţii? Unele se mănâncă, ştiu, se numesc fudulii, ce nume, nu se puteu numi mândrii?
Eu- auzi, dumneata ai prins şi mâncarea la căldare, cum făcea el, alerga aşa prin ea sau sărea?
Ea (69 ani) - :)) pleacă de aici că leşin de râs, nu l-am urmărit
Tata (care mănâncă fudulii)- nu ştiu, eu le fac la tigaie
Mama- oare o să îţi revii vreodată?
Ea (41 ani)- nu ştiu :))
Şi tanti Fana ţiganca, cea care spoia căldări, a dispărut odată cu revoluţia şi modernizarea ţăranului romăn. Tu ştii? Că m-am trezit azinoapte şi n-am mai putut adormi şi bag de seamă ca iar îşi fac apariţia întrebările astea din cauza cărora nu pot dormi noaptea :)
De ce îmi place netul?
Păi, din mai multe motive, dar unul dintre ele: dacă vreau eu să ştii cine sunt, ştii, dar dacă nu, nu. Aşa că am să vă povestesc ceva despre mine şi alte persoane, care nu pot dormi noapte dacă nu ştiu cine sunt eu şi una dintre ele se evidenţiază prin faptul că nu ştie să citescă printre rânduri şi nu-şi dă seama ce am vrut să spun. Toată treaba asta mă amuză şi mă amuză mai mult pentru că persoana respectivă, prin prisma cunoştinţelor comune mi-a şi vorbit de 3 ori în viaţa asta a mea, chiar mi-a spus cândva că o amuz foarte mult. O amuz? Probabil, dar poate cândva, dacă am s-o mai întâlnesc, am să îi spun că sunt una şi aceeaşi persoană cu cea căreia i-a adresat cândva un epitet foarte drăguţ şi care i-a răspuns cu bun simţ. În caz că o să citească vreodată această postare, aş vrea să afle draga femeie (da, eu o consider femeie, deşi ea cred că se consideră telefon sau televizor de spune că şi-a întins antenele) blondă (probabil vopsită) şi care intr-un fel se semnează cu id-ul de messenger şi are şi plm (detaliile astea ca să îşi dea seama că-i vorba despre ea) că nu am vrut să îi explic detaliat ceea ce nu a înţeles şi că nu toată lumea, care lucrează în acelaşi domeniu ca al ei, suferă de vedetism, deşi am mai întâlnit câteva cazuri. Cineva, din acelaşi domeniu, mi-a cerut cândva o bere, o bere i-am trimis, că i-am pus şi o condiţie "să nu mă vadă" şi a fost de acord. Şi că tot am citat eu din DEX undeva cândva, poate Dex-ul ăsta îl înţelegi:
Azi au fost şi or să mai fie mai multe postări, pentru că rămăsesem datoare şi pentru că s-au adunat mai multe. Chiar şi în decursul zilei de ieri şi de azi. Fu o perioadă mai agitată şi nu am avut cum să ies din satul meu în municipiu, sincer nici nu am simţit nevoia, că în prima parte a perioadei aş fi putut merge. Cât despre ultima săptămână chair ar fi trebuit să ajung, dar nu aveam cum. Aşa că ieri am încălecat pe dovlecel (am să vă spun în curând cine este) şi am purces in jungla aia de zi cu zi să-mi caut uniformă. Zici că încep şcoala, papucei albi, bentiţă albă. Asta e, dacă nu mi-au plăcut hainele albe, mereu când am avut câte ceva alb, l-am donat. Cu uniforma am terminat foarte repede, "surprinzător de repede" cum mi-a spus cineva, dar dacă mie nu-mi place să colind prin magazine şi apoi am fost la EA (ele şi el). Am depănat amintiri, ne-am pupat, ne-am cinstit, le-am făcut să râdă, doar nu era să le fac să plângă, am primit o invitaţie la nuntă, din nefereicire se suprapune cu o altă nuntă de la care musai nu am cum lipsi. M-am întâlnit şi cu cei cărora am spus că am să le simt lipsa, probabil cu cheff marţi sau miercuri, mi-am resuscitat şi telefonul (am pierdut eu nişte numere, dar sper să mă sune şi să le recuperez), aşa că ucigaşa de telefoane nici măcar nu o să îl mai vadă, d-apăi să îl mai atingă şi apoi am plecat acasă. Doamnelor şi domnilor, bateţi tobele, atenţie maximă: m-am întâlnit cu Mutu, nu Mutu ăla, Mutu al nostru, tot fotbalist şi el, joacă la Artsani Păuleşti, joacă sârba şi câte un X şi O, că e mai mult rezervă. Să revenim la caii noştrii (eu nu am oi, vaci, porci sau alte animale, am nişte păsări şi pe Calu). Deci numele real al lui Mutu e Gheorghe, un nume normal, doar că eu i-am zis George (aşa îi ziceam cândva, când era el mic şi eu "în zaua mea"- bine că nu era zala, că mă vedeam deja ca Isaura, în lanţuri; aşa îi mai ziceau şi alţii): "Ce George, că eu sunt Gheorghe, George e a lu' Tigaie". Atunci aşa să rămâi, că eu nici Mutu nu-ţi mai zic.
Probabil iar ne-am păcălit azi, cum ne-am mai păcalit şi altădată. Măcar de ne-am păcăli noi şi cazul nu ar exista. La fiecare sfârşit de săptămână apar câte unii care cer bani pentru diferite cauze. Cazul de azi e în poza de mai jos, nu există niciun cont notat, donşoara nu avea niciun act de identitate la ea iar când i-am cerut un număr de telefon pentru a lua legătura cu familia fetei respective mi-a spus că nu ştie. Asta e, de banii pe care i-am dat eu şi vecinii probabil o să îşi ia o ojă sau poate două, neapărat de firmă şi neapărat îşi va face model cu şerpişori pe unghii. Noi ne păcălim fiindcă suntem cretini şi credem că facem un bine, dar poliţia de ce nu vegheşte?
Că am schimbat serviciul, unii ştiu deja; că locuiesc la Cuca Măcăii, nu mai e o dilemă pentru nimeni, dar că stau în capu... la sat şi că serviciul este in celălalt capăt al satului nu ştiu mulţi. Dimineţile sunt amuzante, merg din săru' mâna în bună dimineaţa, din întrebări adresate mie în răspunsuri adecvate (multe le înţeleg doar eu) si ajung în 2 melodii şi o juma' de ştire câteodată. Da, eu măsor timpul în melodii. Serile? Serile sunt şi mai amuzante; traversăm 100 de metrii de pădure în grup organizat şi nu ştiu cum se face că 2 seri cât am fost singură nu m-a lătrat nici măcar un câine (mint, m-au lătrat cei ai băştinaşilor şi aşa şi-au dat şi ei seama că am ajuns acasă), apoi numai faptul că trec pe la vreo 150 metri depărtare de cimitir îi ingrozeşte pe unii, care mă tot întreabă "dar nu-ţi e frică?". De ce naiba mi-ar fi frică? Sunt singurii care chiar sunt acasă întotdeauna, până acum n-am auzit să fi plecat vreunul/a sau să-i văd la dispăruţi şi nici ză nu m-a bătut pe umăr vreodată, nu mi-e frică nici de Babau (ăsta e un alt vecin de al meu) si nici că am sa mor din cauză că timp de 4 ore mi-a curs sânge dintr-o tăietură mică la un deget. Doar n-o sa trăiesc veşnic. Mă gândesc să-i întreb şi eu pe ăia de se babardesc acolo, dacă lor nu le e frică, sau poate facem ce am făcut acum zeci de ani, că doar vine toamna, dovleci găsim, cearceafuri albe încă mai există. Oricum seara ajung în 4 melodii că mai recuperez pe vreunul/a după stradă şi durează ceva vreme până îmi ţin discursul meu de Oscar ca să-i conving să vină acasă. De fiecare dată sfârşesc aşa:
... de multe.
Atenţie: această postare poate conţine cuvinte vulgare; se poate citi doar cu acordul tău.
"Dumnezeu ţi-a dat-o să o dai, nu să te duci cu ea în Rai". Şi dacă ajung în iad? Mi-e lehamite de oamenii (femei+bărbaţi), care cred că sexul e pe primul loc, de cei ce sunt implicaţi în alte relaţii şi în acelaşi timp se babardesc pe unde şi cu cine apucă. Nu te mai satisface nenorocitul sau cretina, lasă-l/o, dar nu sta într-o relaţie doar de dragul de a fi doi. Mi-e scârbă de oamenii însuraţi, care au neveste ce nu se mai îngrijesc (şi chiar la 15 metrii depărtare) şi fac avansuri altora, neînţelegând un refuz şi insistând zilnic; de lumea care la 5 minute după ce te-a cunoscut te întreabă "dar soţul ce părere are?". De ce aş spune viaţa mea privată altora, atât timp cât nu reprezintă nimic pentru mine? Iar dacă află (de la terţe persoane) că soţul nu există, au impresia că o ai în palmă şi doar o întinzi şi-i gata o partidă; şi mai presus de toate încep cu lăudăroşenia "am maşină, stau singur, am serviciu asigurat, am fost în vacanţă la bulgari, etc". Aşa şi? Parcă ai merge cu boul la obor şi ai spune clientului ce poate el şi ce nu sau poate au impresia că facem vreun troc. Îţi dau aia, aia şi tu-mi dai la schimb p@#&@. Poţi să-mi dai si luna de pe cer, de la mine în cel mai bun caz, simţi doar o palmă dacă mai insişti.
Îmi provoacă silă femeile care "păi dacă 2 săptămâni e plecat, ce să fac, să stau aşa nemârlită?" - e treaba ta ce faci cu viaţa ta, dar nu te lua de cei mai tineri şi nu te da o sfântă. Mi se par patetice alea care "mai îmi dă câte una din când în când, dar îmi aduce banii acasă"- şi te mai întrebi de ce fata ta de aţâţia ani de zile ba se desparte, ba se iubeşte cu soţul ei.
M-am săturat de:
- femeile care azi sunt cu un bărbat, mâine cu prietenul lui, poimâine cu tatăl lui si au preteţia să nu li se mai spuna curve.
- de fetele, care noaptea o "sorb" prin parcuri şi cluburi.
- de femeile care povestec partidele lor de sex "mă dor genunchii de la ...", "sunt obosită rău, m-am culcat la 4, mai m-a luat şi ăla la ştoi"- dar limba, limba nu te doare? Asta de ce nu spui? Şi dacă te-a luat şi nu ai vrut, o faci din obligaţie? A devenit cumva ca o sarcină de serviciu?
- de bărbaţii care cred că dacă au o maşină de la firmă şi povestesc despre vapoarele lor din port, tu ar trebui sa le prezinţi un exercitiu matematic, prin desfacerea parantezelor.
- de bărbaţii care au 7 lanţuri la gât, 2 ghiuluri pe degetele mici (bonus unghiuţa mai mare decât a mea) şi 2 tricouri de firmă, primite de pomană şi se cred macho
- de bărbaţii care au impresia că dacă ţi-au făcut un compliment şi le-ai mulţumit ar trebui să iei imediat poziţia orizontală sau mai bine cea în care îi ajungi doar până la brâu.
Poate că se întâmplă şi la alţii, dar eu nu am auzit. Echipa naţională de baschet masculin a României a disputat un meci amical cu selecţionata Luxemburgului. Meci încheiat cu scorul de 77 la 75 pentru România, numai că arbitrii au întrerupt meciul pentru 20 de minute din cauza ploii, care a inundat sala Olimpia din Ploieşti. Ne mai mândrim in faţa lumii cu ceva, nu? E criză, nu? N-avem bani nici măcar de-o ciungă să punem în locul găurilor, dar avem de altele. Mai multe detalii, aflii aici.
Ce-mi place mie cum cânta Jean Moscopol. Iar ascultând mai devreme melodia următoare, cineva (nu dăm nume, de data asta sunt persoane importante) a înţeles "mănânc un unchi, pe care-l moştenesc". Au râs ceilalţi cu lacrimi, iar eu i-am întrebat, normal, de ce nu râzi cu muc (scârbos, nu?) sau de ce nu plângi cu zâmbete?
Poezia ce urmează e veche, probabil că o ştiţi, dar e o dedicaţie (pentru cine se recunoaşte): "Vă spun un lucru strict secret M-am abonat la internet In prima zi de stat pe chat 9 gagici am agăţat Şi le-am chemat la 7 fix La barul din cartierul X Când le-am zarit pe toate 9 Doamne, parc-am intrat la ZOO Prima-i brunetă cu păr drept Pe mâini, pe faţă şi pe piept Şi m-a privit zâmbind uşor Trântită într-un cărucior A doua însă m-a uimit Cu nasul ei cel ascuţit Putea să taie castraveţi Dintr-un judeţ în alt judeţ A treia mi-a rânjit cuminte Cu gura fără nici un dinte C-un jet de stropi s-a prezentat : "Salut, sunt Silvia Scarlat" A patra tipă cred c-avea Vreo 4 tone şi ceva Din fusta-i strâmtă de nailon Făceai trei huse la camion Pe-a cincea n-o vedeam de loc Două grisine-n vârf c-un smoc Spre mine cănd s-a indreptat De la efort a leşinat A şasea-i bună, mă incită Însă de-a şaptea e lipită Vai ce mirifice făpturi Trei mâini, un ochi şi două guri A opta arăta beton Proptită-n cârjă şi-n baston La 83 de ani şi-un pic Mi-a zis c-ar vrea să-i fiu gagic A noua tipă, dragii mei, Te dizolvai in ochii ei "Eu sunt Marina" mi-a şoptit O noapte-ntreagă ne-am iubit Acuma dacă vreţi să ştiţi De ce am ochii obosiţi Şi merg mai crăcănat puţin Marina mea era... Marin!" şi melodia e şi mai veche:
În drum spre serviciu:
în timpul:
la întoarcere:
Am promis şi o poză amuzantă, dar am împrumutat camera băştinaşilor, că-s plecaţi la mare şi am uitat să o descarc. Aşa că o să apaa Luni sau Marţi.
încerc să mă ţin de cuvânt. 26 Iulie 2009, ora când toată lumea se pregăteşte să revină acasă din uichend, dar băştinasii mei au idei de escapade. Cum se face că evadăm doar când GM e de serviciu nu se ştie momentan. Cert e că am încălecat pe Dovlecel şi la drum. Unii folosesc bicicleta, iar pe post de frâna, adidaşii (credem ca ghiozdanul era plin cu perechi de adidaşi). Când eram noi mici, pe sub stânca asta trecea şoseaua: Ajunşi la faţa locului greul a picat pe umerii celor mai forţoşi: Probail si dânşi au păţit ce am păţit noi acum 22 de ani, doar că atunci viitura ne fura frapiera cu Pepsi şi bere, acum şi pepeni sunt păziţi , iar dacă vrei să dormi, dormi şi laşi bucatele la soare, că se prepară ele până te trezeşti tu: Nicio masă fara un buchet de flori: şi mai ales, nicio escapadă făra ca MIRC să nu pescuiască; de data asta grătarul: Cum la întoarcere am vrut să schimbăm ruta şi ştiam că dacă o luăm pe drumul spre Bertea e mai mult decât prost, am zis să întrebam nişte gospodari din sat, despre un alt traseu. Lume (că nu suntem fraţi cu toţii ca să folosim expresia asta, dacă suntem să-mi spuneţi când şi unde să vin la moştenire), când văd alţii mai nebuni ca mine, parcă simt că mai am o scăpare. Păi cum naiba, noi să întrebăm dacă şi pe unde se poate ajunge şi el să bage furtunul cu apă pe geam. Iniţial am crezut că-l cunoaşte pe MIRC, deja creştea inima in noi că mergem cu aşa o vedetă, dar nu, MIRC habar n-avea că le-am şi zis apoi " e vreun obicei p-aici, să ameninţaţi oamenii cu pistolul cu apă (ştuţul din capătul furtunului era in formă de pistol). Bine că am scăpat teferi: Aşa că drumul cel mai scurt e cel pe care-l ştii, doar că pe traseu mai întâlneşti câte un conducător căruia îi e sete şi nu se mai oboseşte să traga masina mai pe dreapta: şi nişte animale, care se întorc de la păşune, deja ne credeam la proba cu jetoane, doar că se numea "slalom printre vacuţe". Oricum, ştiu eu de la tata ca "vaca si miliţianul ce mai merg pe mijlocul şoselei": Astea sunt bonus:
Şi cât am căutat loc să postăm tabăra, am recunoscut acordurile "dansului pinguinului" si deja am început mişcările. Pentru cei ce nu cunosc, uitati o probă, dar noi nu suntem aici:
Să începem cu ... sfârşitul. După cum am mai spus, zic unii că numele îţi influenţează viaţa. Probabil, acum nu ştiu ce să zic. Un prenume de al meu înseamnă în rusă "speranţă" şi în arabă "primul", iar celălalt vine din latină şi înseamnă: cel care e ferm, hotărât, statornic. Cert e că eu ştiu de ce mă întreb mereu, pentru ca numele meu e ăsta: "DCN" şi cum mă întreba pe mine cineva, cândva, dacă nu cumva id-ul meu de messenger înseamnă "... de ce nu", am dedus că asta e, numele meu îmi influenţează viaţa. Oare soră mea de ce nu se întreabă? Că la ea e direct DC. Probabil pentru că ei îi lipseşte cratima. Păi da, că mai am si cratimă între prenume şi mi s-a întâmplat să merg cu documente, acte sau cum vreţi voi să le spuneţi şi să mi se spună să fac alte cereri, că "lipseşte liniuţa". Liniuţa aia se numeşte cratimă şi abia aştept ziua în care în calendar o să apară şi Sfânta Cratimă.
Azi am să revin cu restanţele mele, probabil tot azi sau mâine am să vă divulg şi secretul pentru care mă întreb eu tot timpul. Cu siguranţă azi am să citesc cu atenţie aici şi aici (de Maria mai m-am ocupat) şi am să pot face şi ceea ce doream să fac în legătură cu ce scrie aici (până acum nu am avut cum, deoarece când ieşeam eu de la serviciu nimic nu mai era deschis), dar până după amiază când am să revin eu cu tot ce îmi doresc, vroiam doar să aflaţi şi voi despre sporul de zâmbet (la ce feţe au câte unii, mă întreb cum arată atunci când nu zâmbesc). Oare MIRC o avea şi el? Sau la sat nu se aplică? Am să-l întreb duminică, atunci revine de la mare. O zi cum vă doriţi si revin diseara, până atunci or să se mai adauge subiecte (chiar şi predicate şi complemente). Şi am făcut rost de un alt nume :
La şase zile după ce a spus ucenicilor Săi : "Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere" , Iisus îi luă pe Apostolii Săi preferaţi : Petru, Iacov şi Ioan ; ducându-i deoparte, urcă pe muntele Taborului în Galileea, ca să se roage. Această înălţare era de fapt esenţa întregii vieţi a Domnului care, fiind înveşmântat cu slăbiciunea noastră, ne-a deschis drumul către Tatăl, învăţându-ne că isihia (liniştirea) este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea care arată către noi slava lui Dumnezeu." Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimba şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul" (Marcu 9, 3). Popular se mai numeşte şi Probejenia sau Obejenia, lumea începe să se transforme. Natura îşi întoarce faţa de la vară şi aşteaptă supusă venirea toamnei. Aşa se face că de acum se răcesc apele, se îngălbenesc frunzele copacilor, se veştejesc plantele, berzele şi rândunelele îşi iau zborul spre alte ţări, iar toate insectele, şerpii şi şopârlele intră în pământ, la căldură. Orice şarpe care nu a intrat încă în pământ trebuie să fie omorât pe loc, căci altfel se transformă în zmeu. Se crede că în această zi, nu-i bine să te cerţi cu nimeni, dar mai ales, nu care cumva să fii certat de către cineva, că aşa vei fi tot anul, până la următoarele Probejenii. Şi să nu uitaţi că azi se răcesc apele, face "cerbul pipi în apă". Ce-mi plac mie superstiţiile, dar despre ele altădată, că azi e o treabă serioasă. Teodora Paunescu Tuca - Blandul Pastor
Să analizăm: Numai una, versuri George Coşbuc: "Pe umeri pletele-i curg râu"- asta am înţeles cât de cât, dar unde se varsă? Râul ăta trebuie sa se verse si el într-un fluviu şi apoi în mare, undeva. Oare marea din corpul ei, o fi cea la care mă gândesc eu? "Mlădie-i ca un spic de grâu"- sărăcuţa, e cam slăbuţă. "Cu şorţul negru prins la brâu"- asta nu mă interesează prea tare, dacă trăia în ziua de azi, ar fii zis mulţi că-i emo, dacă îi place negru, dar treaba ei, d-abia nu-i acuzată că ţine cu vreun partid anume. Asta aş vrea eu să aflu mai mult: "Eu când o văd, îngălbenesc Şi când n-o văd, mă-mbolnăvesc"- de ce îngălbeneşte, de ce nu se înverzeşte? Şi boala, e contagioasă? "Iar când vin alţii de-o peţesc Vin popi de mă dezleagă."- sincer, daca as fi fost în locul lui, l-aş fi chemat pe chichi cean, nu popii, sau i-o fi confundat cu Batman. "La vorba-n drum, trei ceasuri trec. Ea pleacă, eu mă fac că plec, Dar stau acolo si-o petrec Cu ochii cat e zarea."- ori n-are curaj, ori ea îl ameţeşte, ori vorbesc degeaba 3 ore si observ că el cam rămâne cu ochii in soare. "Să zică lumea cate-o vrea, Mi-e dragă mie şi-i a mea. Decât să mă despart de ea Mai bine-aprind tot satul."- felicitări ca nu se ia după lumea, dar bine că nu locuiesc în acelaşi sat cu piromanul, că mă şi vedeam ca Anna Lesko, arzând în flăcări.
Nu-s în depresie. După cum spun şi cercetătorii (ăia britanici, da), "dacă faci sport nu eşti depresiv" şi eu m-am născut alergând şi făcând sport, doar că acum 2 ani, deşi eram plecată în "Congo", la huiduit de maimuţe, am aflat o veste care m-a făcut să plâng.
Reintrăm în seminormal, incă 2 zile şi apoi 2 libere. Aşadar vineri, prima mea zi liberă, EA, băiete, ne vedem în parcare. Seminormal, pentru că ne împărţim ăştia o mână de oameni, deci o să comunic prin scrisori cu a mea colegă, dar şi când o să intrăm în normalul ăla adevărat şi o să fim iar amândouă. Nu prea inţelegeţi voi de ce, dar vă explic eu: v-ati jucat vreodată coarda cu un prelungitor electric nou la serviciu? Dar tenis de câmp având pe post de palete 2 tigăi de clătite? Apropo, de ce se spune căţei de usturoi? De ce nu pisoi, sau pisoii sunt la ceapă? Ăăă? Poate am să aflu vreodata răspunsurile la întrebările mele.
Asta e cu dedicaţie, pentru cine vroia si originalul :), nu doar copia, adica je, moi :P
Am multe de povestit, am multe îintrebări, dar din lipsa timpului nu am mai putut să vă ţin la curent. De ce nu la gaze, habar n-am, dar curentul nu o să fie nici de 380 V, nici de 220. Cocalara şi piţiponcul au renunţat, nu mai vin. Chiar si Dolănescu a renunţat şi n-am apucat să-l întreb ce vopsea folosea pentru podoaba capilară, dar am constatat cu stupoare că mă cunoaştea. Fi-mi-ar neamurile să-mi fie (sor ţi-am zis vreodată că am să te strâng de gât?:P). Aşa ca la "palat", spiriduşii reginei tot ţin şedinţe dimineaţa, dar nu mai sunt aşa amuzante. Am colegă, am mai multe, dar am colega pe sectorul meu si asta nu e chiar bine, e foarte bine şi râd mult mai mult decât inainte. Pentru băştinaşi, încet, încet cred că refacem trupa aia veche a celor ce bântuiau la han, d-alu' Fritz e, de la Ene miliţianul e, mai lipsesc copiii lui Ţâşti, nepoţii lu' Dinţi şi poate cu timpul apare si de la MM si MI cineva. Am mai avut o colegă, prentu o zi, seara mi-a facut un compliment "munca e pentru tractoare" şi a doua zi nu a mai venit, dar am aflat ca trebuie sa dai la calcaie cu crema antirid. De ce? Nu ştiu, probabil sa ramana tinere. Şeful cel mare e acum coleg direct cu noi şi a realizat şi el ca fizicul nu are nicio legatură cu forţa, nu ştie de cichi cean, dar după ce m-a intrebat de vreo 3 ori cum mă cheamă, m-a strigat tot aiurea "bravo Nicoleta", eu i-am mulţumit, dacă a vorbit cu mine, dar i-am zis ca Nicoleta nu se intituleaza nici macar o voce de a mea. Acum a renunţat, mă strigă frumoaso sau iubita, dar eu tot nu-i raspund, că mi-e teamă ca apoi si-o ia in cap si mă strigă frumoaso ca nenea ăsta. Cert e ca facem un duet formidabil, o sa scoatem si un album, eu cânt într-un capat, el in celălalt.Încă mai primesc bileţele de la "cretinii" mei si desene de la altii, iar printre lumea buna din judet, aici i-a masa si mister Calota (bine ca tata ia porc pana in Craciun, ca are timp sa se ingrase pana atunci) şi peste 2 saptamani iar vin motociclistii la intrunire, atunci sa vezi ce rad. Toate femeile au în gură cuvântul ala magic, inclusiv femeile trecute de 50 de ani. Oare barbatii de ce nu zic "desface-s-ar pi#&@"? Poate diseară am sa pun şi niste poze, unele cu luna, a fost minuantă serile astea şi altele cu ceva amuzant. Până una alta, v-am pupat, tot selectiv şi poate stiti voi de ce "să nu facem bisericuţe", poate că eu vreau sa fac baruri sau bodegi. P.S- n-am mai scris cu diacritice, ca nu am timp, scuze si daca am vreo greseala gramaticala.