Tocmai ce m-am întors de la mamaia. Nu, nu am scris greşit sau de fapt da, trebuie MAMAIA, unul dintre oamenii care a fost, este şi va fi, atât timp cât sunt eu (deşi nu mai este fizic). Şi nu, nu am fost un copil crescut de bunici, am fost un copil crescut de părinţi, bunici, soră, veri, vecini şi de către noi (in ultimele patru cazuri se văd repercursiunile în ziua de azi) şi mă întreb : OMUL care a scris următoarea poezie, de ce a fost uitat şi îşi trăieşte bătrâneţile în mizerie şi părăsit? OMUL care a luptat într-un război mondial (ca să mănânce şi gura noastră acum) de ce nu a avut loc în cartea "Scurtă monografie" ? Mă întreb multe, dar degeaba. Asta face parte din ciclul "când din umbră conduce un cioban"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu