18 Iulie 1976

Pentru că nu-i zi, în care să n-aud măcar o singură dată numele şi prenumele ei, pentru că măcar o dată pe an merită să-mi aduc aminte de o carte anume şi de anumite zile.
Nadia Comaneci in Montreal
 
 

Stiti a cui e ziua azi?

Nu cred ca va interesa, dar eu va spun.
In copilaria mea, de cand m-am nascut chiar, m-a urmarit o carte. La inceput, cand nu intelegeam nimic, priveam doar pozele, mai apoi am aflat mult mai multe, ca a aparut pe coperta a trei reviste celebre in acelasi timp, ca pe o scara de 1 la 20, ce masura audienta in televiziune, doar Amstrong obtinuse 20, cand a aterizat pe Luna si ea a obtinut 19 puncte.
 M-a urmarit numele si-o sa ma urmareasca mereu, n-am nevoie de Google pentru detalii si amanunte. Nu, eu atat stiu, ca multumesc in fiecare seara, ca n-a chemat-o altfel si ca azi e ziua ei, maine a Teodorei Ungureanu. Multi nu si-o mai amintesc pe Teodora, dar mie mi-a fost foarte draga, ma inspaimantau Korbut si Turischeva si-mi placea intr-un fel, cum se enerva  Nelli Kim.

În lumina lumânărilor

Nu vi se pare, că de la o vreme, mă ţin de lepşuieli şi alte nebunii? Mă ţin şi eu de ce pot şi preiau şi eu ce primesc.

Lillee, Lillee mă auzi, aici FJ13, colega noastră Constanţa (Neptun,Mangalia şi celelatelte statiuni) e pregătită să-i ia un interviu Nadiei (nu Comăneci, doar Dcn), care momentan e la machiaj. Între timp predau legătura (de praz) colegei noastre de la meteo.

Bună dimneaţa/ ziua/ seara (depinde când vă obosiţi ochii pe aici) lume e Ianuarie, e frig, e zăpadă, vaaaaiii ce noutate. La noapte o să ningă, dacă n-o să plouă, sau dacă n-o să fie senin. Ne mai auzim/citim noi, acum ştiu că aşteptaţi cu nerăbdare interviul.

Bună din nou, mă aflu în studio alături de colega mea Constanţa, iar în faţa noastră, pe preş, la lumina lumânărilor, se află Nadia (aplauze, fluierături, ovaţii).

C-ţa: Ai putea să-mi spui în ce zodie te situezi?

N: Toată lumea mânuţele sus, vreau să aud mânuţele sus "eu sunt Fecioară, vreu un Leu la la la Tu eşti un peşte derbedeu la laaaa" şi cică Şarpe de Foc.

C-ţa: Ce ai vrea?

N: aş vrea luna şi un leu (dolar, euro)/ ca să fii numai al meu sol sol sol

C-ţa: Ce păstrezi?

N: Părul din nas, nu-l scot orice mi-aţi da.

C-ţa: Ce ţi-ai fi dorit şi nu a fost să fie?

N: Să fiu calul lui Făt Frumos şi să-l învăţ că trebuia să se dea la Sandy Bell, că Ileana era şmecheră.

C-ţa: Ce nu-ţi place?

N: Să vorbesc despre mine

C-ţa: De ce te temi?

N: de mine

C-ţa: Auzi? Ce auzi?

N: momentan da. Aud vocile din capul meu, ce se contrazic între ele, din când în când câte un meci între piticii mei şi alte voci străine.

C-ţa: Îţi pare rău? De ce îţi pare rău?

N: că n-am cântat la Mamaia, eram mai bună, decât cântăreaţa Lia.

C-ţa: Ce îţi place?

N: multe, Da' de ce vrei să ştii? Să-mi strici plăcerile?

C-ţa: Ce nu eşti sau cum nu eşti?

N: "Nu sunt ce par a fi/ Nu sunt nimic/ Din ce-aş fi vrut să fiu/ Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu/Sau prea curând sau poate prea târziu/ M-am resemnat ca orice bun creştin/Şi n-am rămas decât/ Cel care sunt" (v-am terminta psihic acum)

C-ţa: Dansezi?

N: acum? Cu tine? Aici? Nu dansez cu femei, în schimb am dansat dinainte să mă nasc, dădeam din picioruşe cu o viteză uimitoare, de aici şi coregrafia mea de acum, mai ceva decât cea de la Două rândunici.

C-ţa: Ce nu ai făcut şi nu ai face niciodată?

N: nu m-am vândut, ca n-a avut cine să mă tranşeze şi acum nu cred că mai sunt la căutare oasele garf, aşa că niciodata n-o să mă vând.

C-ţa: Cum crezi că pari tu?

N: Nu ştiu, m-au părăsit puterile, prin care citeam gândurile oamenilor.

C-ţa: Plângi?

N: şi icebergurile plâng câteodată. Plâng când alţii râd şi invers.

C-ţa: Cum nu eşti întotdeauna?

N: îmbrăcată la fel şi cu aceeaşi culoare a irisului

C-ţa: Ce nu-ţi place la tine?

N: latura stângă

C-ţa: Eşti confuză?

N: Confuză? Cine eu? Doamne fereşte. Da' unde trebuie să urc, la vale?

C-ţa: De ce ai nevoie?

N: am nevoie de un bărbat/ care să poată sta în cap la la solo percuţie

C-ţa: Ce ar trebui?

N: o mie de ani să reclădim ce am dărâmat astă vară de cu zi şi până-n seară.

Poate asta-i cu noroc

Mă bate gândul, norocul meu, că nu mă bate rău şi nu-mi lasă semne, să mă las de aberat p-aici. De aseară tot încerc să postez ceva şi nu vrea în niciun fel. Pâna îmi termin eu perindările, prin jungla orăşeană, poate îşi revine, sau poate, dacă scriu despre faptul, că azi e ziua ei şi mâine a ei, poate se îmbunează şi mă lasă să scriu şi altceva.

Despre mine

Să începem cu ... sfârşitul. După cum am mai spus, zic unii că numele îţi influenţează viaţa. Probabil, acum nu ştiu ce să zic. Un prenume de al meu înseamnă în rusă "speranţă" şi în arabă "primul", iar celălalt vine din latină şi înseamnă: cel care e ferm, hotărât, statornic. Cert e că eu ştiu de ce mă întreb mereu, pentru ca numele meu e ăsta: "DCN" şi cum mă întreba pe mine cineva, cândva, dacă nu cumva id-ul meu de messenger înseamnă "... de ce nu", am dedus că asta e, numele meu îmi influenţează viaţa. Oare soră mea de ce nu se întreabă? Că la ea e direct DC. Probabil pentru că ei îi lipseşte cratima. Păi da, că mai am si cratimă între prenume şi mi s-a întâmplat să merg cu documente, acte sau cum vreţi voi să le spuneţi şi să mi se spună să fac alte cereri, că "lipseşte liniuţa". Liniuţa aia se numeşte cratimă şi abia aştept ziua în care în calendar o să apară şi Sfânta Cratimă.

D-ale mele

Am revenit parţial, v-aţi prins cred, dar încet, încet revin la normal. Ce am uitat să va spun ieri, că eu dacă merg cu scârbă la un serviciu (subliniat, îngroşat, dar faceţi-o voi, ca mie îmi e silă), mai bine nu mai merg. Asta ca să ştiţi de ce mă distrez eu zilnic. Cel mai important lucru e ca fiecare zi începe cu o şedinţă.
Ora 10, apărem unul câte unul, sau două câte două şi de mână, ca la grădiniţă (deşi ai peste 40 de ani), trecem peste, dar cum s-o întâmpla că cei sosiţi mai târziu îi întreaba pe cei ce erau acolo: "aţi venit?. Nu, n-am venit, nu suntem noi, sunt alţii. Plca, dacă mă vezi de ce mă întrebi asta?
Şi acum marea surpiză, şedinţă. Da, de necrezut, dar noi in fiecare zi facem şedinţă. Ne distrăm (eu, 2 femei si un baiat), restul se enervează. Vine unul ne aduce cafeaua şi apoi incep dezbaterile la fel ca in parlament, adica unul doarme şi nu-i pasă, noi ne amuzăm, restul se enervează. Ia cuvântul şeful, n-apucă să spună o propozitie (sunt rea acum, apuca sa zica câte o frază câteodată, dar rar), ca intervine Dolănescu şi vorbeşte vreo 5 minute. Mai zice vreunul câte ceva, iar Dolănescu şi tot aşa. Avantaj: noi că ne amuzăm. O ţinem tot aşa până la 11-11:10, când realizează lumea, că vine clientul şi noi nu am făcut nimic. Atunci e râsul mai mare, nu ştie cine pe ce să pună mâna şi ce să facă. Tot haosul (râsul e nelipsit) ăsta durează până pe la vreo 2 jumate, apoi relache până pe la 17, apoi iar agitaţie.
Între timp mai îmi vorbeşte câte unul/a cu dvs şi eu îi zic să-mi spună pe nume (greu cu numele la inceput până ne obişnuim), până aici totul e frumos, dar de ce or avea toţi aceeaşi replică la aflarea numelui: "oo Nadia Comăneci". Nu bă, nu sunt Comăneci, ca dacă eram, nu mai vorbeam cu tine acum, poate ca mâncam gogşi în Congo sau Burkinafasso", că mă întreb, dacă ai ştii că celălalt prenume e nume de judeţ şi municipiu, cum ai reacţiona?

Vizită

Poate vi s-a întâmplat şi vouă să ştie alţii mai bine decât voi unde aţi fost şi ce aţi făcut, dar despre asta o să vă zic altădată. Acum vroiam să vă spun că în cazul în care mă căutaţi şi nu ştiţi unde sunt, mă găsiţi aici:

Am primit-o eu cado, cum zice nenea ăla de la teleshopping, de la Bi, care mi-a spus că nu scria care Nadia şi a crezut că am plecat în vizita fără baştinasi.

melomanul fotbalist

Nadia Comăneci la Montreal

Azi se împlinesc 33 de ani de când Nadia Comăneci, la vârsta de 14 ani, a obţinut prima notă de 10 din istoria Jocurilor Olimpice în cadrul Olimpiadei de de Vară din 1976 de la Montreal, Québec. Până şi calculatorul refuzând să indice cifra 10, pe tabela de marcaj din sala Forum apărând iniţial cifra 1. În cadrul aceleiaşi olimpiade Nadia a obţinut 7 note de 10, antrenori fiindu-i Bela şi Marta Karolyi. Echipa compusă dinNadia Comăneci, Teodora Ungureanu, Mariana Constantin, Anca Grigoraş, Gabriela Truşcă şi Georgeta Gabor, s-a clasat pentru prima oară pe locul al II-lea, obţinând medalia de argint.
"Zbor de noapte"

"1.00! Memorabila eroare a computerului de la Montreal"

"Nadia e un copil cu sentimente profunde...E prietenă cu Teodora, daca vreţi aceste doua fetiţe se completează. Nadia e gravă, Dorina e veselă. Am spus odata ca Nadia e pisica sălbatica a grupului nostru, Teodora e pisica de casă cu fundiţa roşie". Aşa o descria Bela Karolyi pe Nadia în cartea lui Ioan Chirilă, publicată în 1977. Pozele sunt din aceeaşi carte.
Nu ştiu câţi vă mai amintiţi sau câţi aţi trăit asta, dar eu mulţumesc în fiecare seară când îmi zic rugăciunea, ca pe Nadia nu a chemat-o Crizantema, Analiza, Ecuaţia sau mai ştiu eu cum.