"Ridici o sprânceană
și parcă ți-e teamă
de ziua care vine.
Sub plapumă-i cald,
dar ceasul isteric trage de tine
și-atunci...
cafeaua de dimineață
te-ajută să scapi de greață
și-ți crește moralul
să poți suporta
încă o zi... carnavalul..."
Aşa fredona Doru Stãnculescu, aşa lãlãi şi eu uneori. Eh, da, m-ascult doar eu şi n-arunc cu ouã-n mine, nu asta e problema. Treaba e cã mie uneori îmi vorbeşte cafeaua. Aaa, nu, cã nu-mi spune despre cât de bine o sã fie la drum de zi sau drum de searã. Nici mãcar despre cavalerul de Ghindã. Sau ãsta nu era?!? În fine,
în pozele astea douã îmi vorbea ieri, pe la prânz. Nu zicea de rãu, deşi s-ar crede cã mã certa, dupã cum ține gura
În astea sincer nici nu-mi amintesc ce îmi şoptea.
Cert e cã ne înțelegem bine, doar dimineața o apucã morala, cã uite, niciun om normal, nu se trezeşte aşa devreme, dacã nu are nimic în program. Bine, nu o bag în seamà, o las sã-şi facã rolul şi-apoi e de ajuns sä deschid gura o datã la ea şi nimic nu mai zice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu