miercuri, 6 februarie 2019

Decât un ocean în gură, mai bine un drum la budă

Mai întâi vă anunț că nu-s un as în domeniu, dar la mine mâncarea dispare foarte repede, după ce o prepar.

 "Mâncați dude flambate?" întreb.
"Cine?! Noi?! Nuuuu"
Nu, pe naiba, dar m-am obișnuit, gătesc cu două, trei porții în plus.
Vă reamintesc, nu sunt expertă, doar cred că mi-au pus gând rău. Știți ce mi se răspundea, la întrebarea "azi ce mâncăm?", când eram mică?! Nu știți, normal. De undr să știți?! Uite-așa în cor spuneau "pe cel mai mic!!!!". Cine era?! Eh, da, acum ați ghicit. Eu, eram. D-aia cred că se grăbesc să termine și mâncarea, că tot cea mai mică am rămas.
Să revenim la farfurie acum. Vă mai zic o dată și gata, expertă nu-s, dar mă luă așa o poftă de frigănele, de câteva zile, că azi aplicai:



Vrea cineva? Așa întrebai, că pe voi vă-ntreb degeaba, că oricum nu am cum să vă dau. Răspunsul?! Nu.
Rezultatul: abia prinsei două, că se duseră și simple și cu dulceața mea de smochine.
P.S- cred că am să îmi iau  o cagulă. Ho, nu săriți! Nu m-apuc de spart nimic, nici măcar farfurii, deși ascult grecești, ci iarna ar trebui să gătesc cu cagulă, c-așa mi se activează tot ce ține de sinusuri, din cauza hotei, că nu vreți să știți.
P.S.- ce? Vă așteptați la vreo găteală sofisticată? Neah. 

Niciun comentariu: