Nu știu cum fu pentru voi, dar mie mi se pare că a fost în alt secol, deși
a trecut doar o lună. O lună de când aproapte toți făceau bilanțe, balanțe, promisiuni, prinsori și mai ales urări în spiritul lui "fie ca". Dimineața, până apare Soarele, e încă liniștea de-atunci, dar 98% din cei "c-am lăsat de ieri tutunul" încă îl mai iubesc (nu, că nu am nicio piatră, încă îl savurez, dar nu mi-am promis).
O lună doar și-o lună și opt zile de la finalul perioadei de "să fim mai buni!".
De ce ne facem promisiuni, pe care nu le putem ține? De ce nebunia acelor zile? De ce "empatizăm" doar când suntem văzuți? De ce normalul e anormal? De ce am uitat să ne vorbim, să ne privim? De ce n-avem curajul să spunem ceea ce credem? De ce zâmbim doar la poza pentru fb? De ce nu ne mai respectăm deciziile, principiile? De ce și de ce ... ?!
Într-o lume-n care oamenii apreciază complimentele fake în detrimentul cuvintelor sincere, nu mă mai miră de mult că oamenii se plâng unii de alții. E alegerea lor.
Mă bucură că oamenii, în care am crezut, au curaj să fie anormali în acest alandala normal.
De ce și cum și când și unde vom ajunge?!
Acolo ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu