Versuri "dansante"

  Ţin minte, că se-ntreba proful de logică /psihologie/ filozofie (nu mai ştiu în ce an ne-a zis, deci nu ştiu ce ne preda în acel moment) "de ce reţine omul tot felul de melodii, cântecele şi altele, dar lucrurile importante, nu?". Chiar, oare de ce?
   Şi tot proful de logică, ne spunea, despre tot felul de versuri "tâmpiţele", dar "dansante".

   N-am nimic cu Adele, chiar îmi place, dar câteodată, ce-i prea mult strică (oriunde te duci dai de ea, cu o singură melodie). După cum ziceau Camelia şi comentatorii ei, in postarea aceasta: Rece şi crud sau 
"Nu contează, voi găsi unul ca tine"in traducere: "eu n-am invatat nimic (am ramas la fel de proasta) si caut altu' ca tine ... pentru repetitii" (cum a spus INTJ).
   Precum n-am nimic nici cu Michel Telo şi cu "ce ţi-aş face, de te-aş prinde". Din contră, mă pot mişca pe muzica aia, dar e prea mult, mult prea mult, s-aud peste tot (dacă vă spun că şi de 12 ori, într-o singură zi?!?) minunăţiile astea de versuri:
Refren: La naiba, la naiba, 
În felul ăsta o să mă omori
Ah, dacă te prind, 
Ah, ah, dacă te prin ce-ți mai fac! 
Ce bine arăți! 
În felul ăsa o să mă omori
Ah, dacă te prind, 
Ah, ah, dacă te prin ce-ți mai fac! 

Sâmbătă seara la discotecă, 
Lumea a început să danseze
Iar pe lângă mine a trecut cea mai frumoasă fată.
Mi-am luat inima-n dinți, și i-am spus:

Refren...

    Ce poa' să-i facă? Poate că şi ea ar vrea, dar asta e, mai întâi s-o prindă.
    Parcă şi Anda Adam avea o melodie cu făcutul, dacă l-ar prinde.