În 2010, după câteva nopţi de început de Decembrie, nedormite şi petrecute-ntr-o răceală interioară, de nedescris şi după o zi de 3 Decembrie ploiasă, ploioasă, ploioasă şi-n interior şi la exterior, m-am procopsit cu o durere de genunchi, de credeam că mi-a îngheţat toata apa şi stă cineva cu picamerul să o sfarme. Şi dă-i, care mai de care, cu sfaturi, cu pomezi, cu bombonele albe, cu tot felul de leacuri moşeşti sau nu. La început o luai uşurel, prin eliminare: fără bombonele albe, roz, bleu sau alte culori, fără pomezi, despre care nu ştiam efectul, fără sfaturi neadecvate, mai bine merg la sursă direct. Şi la sursă, ce-mi dădu? Geluri şi geluleţe, pe care oricum le aveam prin casă, dar nu aveau efect, aşa că acceptai recomandarea unei asistente, care-mi spuse "hai, că n-are ce rău să îţi facă şi nea Jean îşi dădea cu ea". Băi, şi-o fi dat el, săracul, dar el s-o şi dus, din păcate. Na, dar ce era să fac, acceptai, ori îmi trecea, ori mă duceam după Jean. Şi-mi dădui, un pic, un pic mai mult, un pic şi mai mult. Nimic, niciun efect. Eeee, niciun efect până am început să simt tot felul de călduri şi văpăi din picioare, de credeam că-s Racheta Albă.
Timpul trecu, durerile mele, deja uitate, începură să apară prin alte părţi şi cum mi-a oferit o mătuşă, ce făcea în timupl acela, fizioterapie, o altă pomadă, cu ardei usturat, am zis ca la amicul cu masajul să merg cu amândouă (eu îl tund, dânsul e cu masajul, soţia lui cu râsul). Şi-mi dădu şi nu-i plăcu, şi-mi dădu iar, şi tot aşa de câteva ori, că cea cu ardei era un fel de apă şi intra repede în piele. Şi-apoi îl rugai să-mi dea si cu cealaltă. Şi-mi dădu şi eu nimic. Nicio căldură, niciun efect de dispariţie, nimic. Ce să fac? Na,i-am mulţumit, băurăm ceva şi venii acasă, la duş. Eee, măi oameni buni/răi, aici vroiam s-ajung. Mătuşa mea, când a mers la fizioterapie şi ne-a spus că după prima şedinţă s-a simţit excelent, eu şi tata am zis că, probabil din cauza durerilor insuportabile, pe care le avea, spune asta, dar că, totuşi, n-are cum să-i treacă din prima. Eheee, abia, când eram sub duş, mi-am dat seama ce a vrut să spună ea. Nici daca eram la Tropice si mă bătea Soarele, nu ardeam ca atunci. Jur, că topeam un iceberg, dacă se afla lângă mine.
De ce v-am spus toate astea? Pentru că, de câteva minute dansez dansul indienilor, dansul elefantilor pişcaţi de către furnici, dansul cui vreti voi, dar dansul e săltăreţ, că făcui nebunia să le combin iar şi-poi mă trezii sub duş. Ca bonus, îmi dădui cu mâna şi pe faţă. Na, cum să nu mă iubesc eu pe mine? Mai ales, că arde şi mai rădu, după, de-mi vine să sun la pompieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu