marți, 1 septembrie 2009
Tu cum umblii?
Nu-i aşa că vă era dor de întrebările mele? Nu, dar n-aveţi ce să faceţi, le suportaţi. Aşadar şi drept urmare, întrebată fiind "ce faci, umblii creanga?", mă întreb cum umblă creanga? Nu mă refer aici la "zburam din creangă-n creangă", precum zice cântecul, ci la creanga aia, mânuţa (pe principiul să vorbim toţi în diminutive, că şi Guliver poate deveni Guliveruţ în ziua de azi) copacului. Eu ştiu că ea stă lipită acolo de copac, mai ceva ca timbrele juridice, alea de intră anual, bianual sau trianual în criză şi pun la pat o grămadă de instituţii, mai rău decât pune gripa un porc. Ce peţiolul meu (dacă tot umblu, precum creanga, iarna n-a sosit momentan, aşa că am şi frunze, logic şi peţiol) meu nu puteam folosi comparaţia ca "marca de scrisoare", cred că am rămas printre ultimii scrisorologi în viaţă. Închei brusc aşa, că plec la urmărit de crengi, dar tu cum umblii?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Ce cautai azi pe la 13:02 si 16:07 in fata la emailul?
Dar tu chiar ma urmaresti sau mi-ai dat sa beau cip-uri(nu bomboane) in ceai cand eram mica?
S-:))interes de serviciu
e- ma intreb mereu cum naiba poti sa razi?
@s- de ce tu esti cu litera mare si ea cu minora?D-aia ati incuiat usile publicului,ca sa te holbezi pe geam la trecatoare?Vezi ba nene de greva ta :P
E- reteta: deschizi gura cu atentie sa nu introduca cineva ceva si incepi sa scoti sunete cam asa he he, ha ha, hi hi, nu faci ho ho, ca o sa fii confundata cu Mos Craciun.
prefer sa umblu teleleu:-p
Trimiteți un comentariu