sâmbătă, 30 aprilie 2011

Ghici

Dacă ştie cineva, ce s-a folosit, pentru ca butoiaşul din imagine, să redevină roşu, cum a fost iniţial, acum zeci de ani, când şi l-a adus mama de zestre, va primi ceva. Nu ştiu ce, dar mă gândesc, voi scrie depsre el/ea (asta nu prea e bine), îi voi tirmite prin poştă un pacheţel, dacă va binevoi, să-mi comumncie adresa. Repet, nu ştiu, mă gândesc sau poate cere direct.
DSCN7752

Câteodată, n-am cuvinte

   Ieri unul dintre amici mei, din categoria celor de 87 de ani, îmi spunea printre lacrimi, că soţia lui e la spital şi că a rămas paralizată. N-am ştiut ce să-i zic, serios, i-am zis aceleaşi cuvinte, pe care mi le-a spus el mie, cândva, dar nu ştiu, dacă l-au ajutat. Plângea şi printre lacrimi îmi spunea, că sunt 52 de ani, de când sunt împreună. A ocrotit-o omul acesta, pe consoarta lui, de când mă ştiu eu. A avut o putere de a lupta cu viaţa cum n-au mulţi, în zilele noastre.
 N-am ştiut cum să-i alin durerea, i-am adus din drumurile mele, o portocală şi-un grapefruit. Ştiu că îi plac, ştiu că îsi permite şi singur, dar n-am ştiu ce să-i zic.
 Seara, l-am văzut la o bere, i-o oferise cineva şi-altcineva îi spunea "bravo, nevasta ta e unde e şi tu te huzureşti" şi-a plâns iar, zicându-mi: "măi Tănţica (e singurul om, ce-mi spune aşa) să nu uiţi niciodată, oamenii-s răi, sunt ai naibii, când eşti doborât, fac ei cum fac şi te îngroapă de viu". I-aş fi spus că ştiu, i-aş fi spus că unii se chinuie să transforme viaţa altora, în iad, i-aş fi spus multe despre viaţă şi oameni, dar o ştia şi el, aşa că doar l-am îmbrăţişat şi i-am spus că ne vedem Duminică.
Ai zâmbit azi? Că el m-a făcut pe mine să zâmbesc şi ieri.
Azi, Duminică- nu ne-am întâlnit, l-am zărit în treacăt, era trist, soţia lui a  murit.

Sambata cu amintiri

Cu plecare de la Mihaela (din păcate nu pot pune link, încă îmi apare că e virusat) şi staţionare aici,momentan.
Azi tot din altă casă (la fel de dragă mie):
Picture 3425

Folclor de Sambata

Gabi Lunca & I.Onoriu - Bucuresti,ora exacta
 
 

Reclamă deşteaptă, amplasată strategic

Nu ştiu cine a avut ideea, pentru o anumită reclamă la Visine, dar l-aş felicita personal. Nu, nu pentru produs, nu-i o postare, pentru reclamă şi nici n-am folosit vreodată, dar cât am stat azi ieri, priponită în faţa unui ghişeu, în timp ce farmacista îmi pregătea trăistuţa (am stat peste o mie de secunde), mi-am dat seama, că în spatele reclamei acesteia, se află un om deştept, tocmai d-aia am ajuns să văd şi frânturi despre nunta aia.

Program relaţii cu publicul

Electrica, undeva în Prahova.
Poza e cu telefonul, scuze pentru calitate.

Idei bune şi nebune

Eu am idei (bune, mai puţin bune, dar mai ales nebune) şi poate cineva le va pune şi în practică. Poate să-i iasă şi profit, nu-mi pasă.
Eu v-am zis că am rezolvat mai multe, dar nu v-am zis că printre rezolvări şi poposiri de două ori, în acelaşi loc, îmi veniră şi ideile.
Uite ce am gândit eu, ar trebui ca la blocurile, la care încă mai sunt sisteme d-astea (şi ştiu eu câteva, care am prea puţină treabă cu bloacele) să prelungeasă puţin burlanele şi să le introducă, pe sub asfalt.Nu-mi săriţi în cap, că e ţara plină de gropi, că astea-s mici şi trec repede. O groapă mică, un râu în minus la prima ploaie.

Poate voi nu, dar eu da

Eu m-am amuzat, în sinea mea, când am citit asta:
Cu legendă, pentru cine nu vrea să vadă: Second Hand- marfă nouă.
Ştiu ce a vrut să spună, dar tot m-a amuzat.

Cum am ajuns să nu mai suport porpoziţia subiectivă

Asta, dacă gramatică, pe care am învăţat-o eu pe la o mie nouă sute nouă zeci şi ceva, toamna, iarna, primăvara şi un pic din vară (aia de la o altă mie nouă sute optzeci şi ceva, nu cuprindea cauzalele, subiectivele şi celelate neamuri de propoziţii) mai e încă valabilă.
Eu, pe vremea aia, am învăţat că după trebuie, urmează întotdeauna subiectivă.
Tocmai d-aia, dacă mai aud trebuie, nu trebuie, trec la înfulecat pastile antivomă, cât n-am mai luat în ultimii ani.
Am apucat să-i promit unei mătuşi (nu-i a mea direct, e a tatei, dar toate femeile din neamul meu, în afară de verişoare,pentru mine sunt mătuşi. Precum copiii verilor/ şoarelor îmi sunt tot veri, nu nepoţi, că e complicat să mă încurc în rubedenii- m-am născut prea trziu pentru unii, prea devreme pentru alţii, dar numai bine, pentru părinţi- cu toate că mama îmi spune, că aş fi avut altă soartă, dacă mă năsteam olecuţă mai devreme- detaliez altădată, că deja am mai multe cuvinte, între paranteze, decât în afara lor) reluăm de la promisiune: că am să-i stilizez ceva, până revine ea acasă, dar nu mai devreme de azi (cred că e Sâmbătă deja). O nimica toată, 130 cel puţin, 160 cel mult. Pomi. De schimbat culoarea. Batreii mi-am luat, instrumente am, mâncare cât pentru o armată, nu-s probleme, după e termin Chuck Norris se poate ascunde, la ce muşchi am să deţin.
Baiul e altul, mă invită cineva într-un loc şi-am explicat frumos de ce nu pot merge, când îmi zise" aaa, păi tu fai asta după?". După ce? Zău, n-am înţeles, am crezut că trebuie să stau pitită dupa copac (nu credeţi asta, dar sensul lui după, oricum nu l-am înţeles).

vineri, 29 aprilie 2011

"Nebune minţi a mai făcut Dumnezeu

şi le-a numit femei."
Mi-a plăcut enorm de mult, replica asta, pe care am auzit-o cândva, în Haiducii lui Şapte Cai. Enorm. Şi de multe ori, când văd câte o fiinţă, din a cărei categorie fac parte, mă minunez.
Întâmplător, aveam la mine, in ghiozdănete, un termometru (nu umblu cu el special după mine, din cauză că nu mă încred în meteorologi, dar abia îl procurasem. Şi nu, nu pentru a mă ghida dimineaţa, ci pentru producţie). 16 grade indica, nu mai mult, şi pe la presiune ceva cu 40-42. Hai, că am trecut peste grade, că am observat, oricât ar fi de frig, dacă arde Blondul, e prăpăd, dar dacă pe dânsa avea o geacă groasă, mă-ntreb ce căutau sandalele. Cizmele le păstra pentru la vară, cred.

Dacă nu mi-oi scoate eu şlapii la iarnă, bine.

Sunt minunată

Genială aş putea spune.
Am fost azi în mai multe locuri şi a trebuit, să îmi petrec timpul într-un fel, până mi se aducea de acasă ceva (eu, dacă am pornit să termin o treabă, o termin, găsesc eu o cale să o închei în ziua respectivă). Varianta magazine pică din start, aşa că două ore am mers dintr-un capăt într-altul al oraşului.
Ce vroiam să vă spun, că-n momentul în care am realizat că există o soluţie, pentru a intra în posesia unei singure facturi, ce era frumos acasă, lângă telefonul fix, m-am gândit să-l sun pe tata, pe telefonul lângă care se afla factura.
Şi uite cum dădu genialitatea peste mine:
- alo, săru'mâna. Tată eşţi acasă? (cine nu s-a prins să arunce o privire mai sus, la cuvântul subliniat)
Să vă spun şi că aş fi mâncat un pateu cu brânză, m-am învârtit până a deschis la paterăria (nu există cuvântul, ştiu) respectivă, deşi mai erau trei în jur şi, când am ajuns la ghişeu, am cerut 10 covrigi? Mai bine nu vă spun, că ştiu că sunt genială.

De la apă la văzduh

Dacă spun unii să nu bem apă, că peştii fac sex în ea, oare ar trebui să nu respirăm, pentru că păsările îşi fac nevoile în aer?

Doi - zece. S-a furat mireasa

Mă întreb, dacă era monarhie în România, oare se păstra obiceiul cu furatul?
Asta mi-a treut, că presupun că da, o furau păzitorii şi tot ei o aduceau. Oricum era totul stabilit din timp şi făcute mii de pregătiri.
Nu ştiu când încep ceremoniile alea şi sincer nici nu mă interesează, dar aşteptând azi, într-o farmacie, vreo 20 de minute, mi-am holbat ocheanele pe Realitatea (dacă am timp, vă spun şi de ce nu le-am holbat în altă parte, dacă nu, diseară), unde toţi oamenii cred că vorbeau despre nuntă, că nu era cu sonor. Am intrat şi eu în rândul oamenilor, am aflat ca Mr. Bean se duce la nuntă şi de atunci mă gândesc doar la faza aia cu salata.
Nici asta nu ţineam neapărat să vă spun, dar cred că mirii ăştia regali nu s-au gândit niciodată, că vor avea printre invitaţi (ce-i drept, nu chemaţi în mod direct), aceiaşi oameni, pe care i-au avut şi protagoniştii nunţii secolului (cel mic şi cea mare, de ne prezintă în direct şi sfârşitul relaţiei). Părerea mea e că nunţile astea live, le urmăresc aceleaşi persoane, majoritatea neavând nici bani de-o ciungă.

Bancul de Vineri

Un jurnalist il intreaba pe directorul unui spital de nebuni, care este testul ce se efectueaza pentru externarea unui bolnav. 
- Pai, umplem cada cu apa, punem alaturi o lingura si o cana. Dupa aceea ii propunem sa goleasca cada. 
Jurnalistul, zambind, spune: 
- Orice om normal, ar lua cana... 
- Nu, spune directorul spitalului. Un om normal ar scoate dopul de la cada. Doriti pat langa geam sau langa usa?

joi, 28 aprilie 2011

Citatul de Joi

Iubirea nu-ţi cere socoteală de sărutările ce ai dat sau nu ai dat altora. Iubirea nu-ţi scormoneşte trecutul şi nu-ţi cercetează prezentul. Viitorul este nădejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nădejdea cea deznădăjduită, mângâierea cea nemângâiată sunt balsamul ei care e tot atât de dulce ca şi suferinţa, ca şi iubirea.
       Iubeşti, suferi, trăieşti: iată troiţa iubirei. Liviu Rebreanu

File de oracol

Lillee a prescurtat, mie mi-a convenit.
1. Care ar fi reacţia ta dacă te-ar înşela partenerul?
Nu ştiu,depinde,s-a întâmplat cândva, de mult, am trecut peste atunci (mda, ştiu cum sunt). Oricum, toate se fac cu mult calm şi răbdare.
2. Dacă ai un vis care ţi-ai dori să devină realitate, care ar fi acela?   
N-or să devină niciodată realitate. Nu-i fatalism,dar ştiu la ce mă gândesc.
3. Pe cine ai vrea să snopeşti în bătaie?
Pe cineva necunoscut momentan.
4. Ce ai face cu un miliard de dolari?
Cine mi-ar da mie 1 miliard de dolari?! Să fim realişti.

miercuri, 27 aprilie 2011

Stan Păţitul

Dac-ar fi să te iei după povestea lui Stan Păţitul, cică după o anumită vârstă numai Aghiuţă te însoară.
Dac-ar fi să te iei dupa zvonuri, bârfe, babe atotştiutoare, superstiţii şi alte ziceri, cică e valabil şi-n cazul femeilor şi nu-i doar o poveste.
Dacă eşţi trecut de aceea vârstă şi până şi popa (doi chiar) încearcă să facă permutări şi combinaţii cu acelaşi scop, se poate gândi că ...
Întrebam şi eu, că-l întrebai şi pe el.

Ieri. Azi. Mâine

Multă lume a scris, ieri, despre talentele românilor.
Multă lume s-a ridat din cauza asta, dar prea puţină lume şi-a amintit de Cernobâl.
Eu mi-amintesc doar de una, pe cealată n-am urmărit-o.
Aveam ieri o discuţie cu nişte oameni, despre cireşele, ce le mâncam, cândva, în noaptea de Paşte. Acum, dacă vreme va continua procesul ăsta, probabil cireşele de Mai vor fi cireşe de Iulie. Şi printre cireşe, dude şi viermi de mătase am ajuns şi la subiectul Cernobâl, când s-a trezit unul mai deştept, care ne-a spus că nici măcar nu eram născuţi atunci (îmi plac enorm oamenii, care au impresia că îmi ştiu vârsta mai bine, decât mine).

Invenţii şi păreri

Eu cred că, măcar pentru cateva momente, Kate şi-ar dori să fie o femeie oarecare, în ziua nunţii. Probabil că majoritatea femeilor îşi doreşte să fie centrul atenţiei în ziua aceea, dar niciuna nu-şi doreşte să i se vâneze greşelile. Niciuna nu cred că poate suporta, ca fiecare pereche de ochi să fie atentă, dacă mănâncă pilaful de elefant ţinând furculiţa la un anumit unghi.
Şi mai cred că, domnii aceia, de au inventat telecomanda, s-au gândit că poate aşa se vor îngrăşa.

Poza de Miercuri

DSCN7144

marți, 26 aprilie 2011

Frică

Câteodată mi-e frică de mine şi de reacţiile mele. Mă cunosc, ştiu de ce sunt capabilă şi ştiu cât pot duce.
Câteodată, în ciuda fizicului, sunt capabilă să scot la iveală toată forţa fizică, de care dispun. Şi asta nu e bine.
Mi-e teamă de ziua, în care voi fi nevoită să o fac şi mi-e milă într-un fel de cei ce vor fi nevoiţi să suporte.
Sunt sătulă de placa aia cu obrazul, obrajii mei au simţit multe, sunt sătulă de bunii creştini cu frica lui Dumnezeu, sunt sătulă de babe credincioase şi umblătoare cu ochii după o nouă bârfă.

Reflecţii

Într-o seară mi-a zis "ia aparatul ăla şi vino să pozezi un apus". L-am luat, aş poza şi un băţ oarecare, dacă lui i s-ar părea diferit:
DSCN7024
Duminică, dimineaţa, mi-a zis "diseară să îţi arăt ceva frumos, să pozezi, să-mi aminteşti". I-am amintit, nu mi-au ieşit clare, dar am înţeles ce a vrut să-mi transmită, cnd mi-a zis "uite vezi, asta e lumină"
DSCN7314

Ca-n viaţă

Unul cu munca
RSCN7394
 altul cu plimbatul din floare-n floare (dar ce floare)
RSCN7393
şi altul cu bronzatul
RSCN7271
Degeaba a ridicat ea coada
DSCN7179
dacă el nu a vrut-o.
DSCN7182
Exact ca-n viaţă, dragoste cu sila nu se poate.

Muzica de Marti (13)

duminică, 24 aprilie 2011

Duminica egal poezie

DA... NEBUN!
I.L.Caragiale

Despretuiesc onori, avere
De slava m-am hranit destul
Alt orizont privirea-mi cere:
De-asa nimicuri sunt satul!
Sa nu-mi azvarle-atotputintii
Nici o favoare... Nu! n-o vreu!
Am o comoara-n fundul mintii;
De-ajuns imi sunt acuma eu!
Trec astazi ignorat prin lume,
Dar, trainic, las in viitor
Un semn, o glorie, un nume
Acestui imbecil popor!
Sa lingusesc telurici patemi?
Reptila eu?... Prea mandru sunt!…
Apollo calea demna-arate-mi
Pe-acest tampit, senil pamant.
Multime bruta si ingrata!
Cu-a mea cantare nu putui
In viata-mi sa te misc o data...
Si-odat ... o sa-mi ridici statui.
“A! esti nebun!” mi-au zis miseii.
“Da, sunt nebun!” raspuns-am eu…
Ca voi strigau si fariseii
Crucificand un Dumnezeu!
Tenebre fara fund ma-nghita,
De-oi face din divina harfa
O palida prostituata
Si din cantarea mea o marfa!
Pe coardele acestei lire,
Voi intona un cant sublim:
Poet sunt! nu voi umilire...
Poetii... nu ne umilim!

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Sărbători Liniştite!
Şi sper din toată inima mea, că n-o să ciocniţi ouă cu chipul lui Isus pe nu se ştie care faţă.
Eu sincer le prefer p-astea cu frunze:
DSCN7046
Şi apoi, dacă voi credeţi că iepurică a şchipoat, d-aia nu aţi primit nimic, priviti-i măcar umbra:
DSCN7067
Sănătate!

Folclor de Sambata

ileana sararoiu - pasarica mutat-ti cuibul
 
 

18

Sunt rare momentele, în care m-am simţit înainîntată în vârstă. Sincer, până acum, nu cred că au mai fost. Şi tot sincer, nici acum nu mă simt bătrână sufleteşte (un pic fizic da, dar altădată detaliem), dar de când am aflat motivul, pentru care Bibi îşi schimbă CI-ul, m-a  luat o stare de vai şi aoleu, uite ce aiurea gândea o amică. Nu s-a înţeles nimic, ştiu, tocmai d-aia vă spun că amica mea, CVC pe nume, la o cană de vorbă, ne spunea cănoi nu mai avem bătrâni. Şi când zic noi, mă refer la grupul de oamenii, care-mi e vecin.
A ajuns la concluzia asta, după ce am depănat amintiri şi am retrăit anumite întâmplări (întâmplări petrecute acum câteva secole, cum ar spune tot ea), în timp ce priveam nebuniile unei copile. Trec peste modul, în care am făcut-o să se trezească şi i-am zis că unii oameni din jur au vârsta, pe care o aveau bunicii noştrii, când ne-au părăsit şi ajung iar la faimosul CI.
Aşadar, de la un amărât de cartonel, am dedus eu, că am înaintat şi nu ştiu când, în vârstă.
Schimbară legea, a la 18 ani să îţi fai un nou identifiator, d-ăsta, şi uite ă a sosit ziua aia. Ziua în are am gândit "e Dumnezeu?! 18 ani?! când? ă, pară ieri, te adunam dintre melci, parcă ieri îţi ântam 10 negrii, pară ieri vă însoţeam la serbări, parcă ieri stăteai aşa de frumos la măsuţa din garaj (de fapt să ştii  mâine se făceau 11 ani) şi-mi spuneai peltic să fiu fericită.
Băi (ca să citez copiii din viaţa noastră) Bibi, LA Mulţi Ani! Să fii sănătoasă şi oriâte ţi-am făcut cândva, promite-mi ă niciodată n-ai să-mi zici ză. Ţi-aminteşti, eu m-am purtat frumos cu bătrânii, aşa că ar trebui să am o bătrâneţe frumoasă.
Şi încă o dată te întreb: voi când cresurăţi? ând au treut 18 ani, respectiv 17? Eu unde am fost?

Sambata cu amintiri

Cu plecare de aici, un popas mic aici:

Superstiţii 2 în 1

Părerea mea e că nu-s superstiţioasă, dacă aş fi, probabil l-aş vedea pe 13, ca pe ceva malefic.
Tot părerea mea, şi tot despre mine, e că am ceva lipsă pe la mansardă, elefănţeii roz pe cerebel şi Guliveri vâslind pe vasele de sânge, ce-mi alimentează Cerebelul.
De ce?

vineri, 22 aprilie 2011

Un'te duci tu mielule?

Uite aşa de asemănătoare mi se pare melodia asta cu săptămâna ce urmează Floriile, că nu vă pot explica în cuvinte. Şi asta nu-i de azi, de ieri, ci-i de când am auzit eu melodia (şi nu am auzit-o prima dată prin intermediul Cenaclului, ci-am auzit-o chiar de la tataie). Precum se joacă omul cu mielul înainte de a-l tăia, aşa mi se pare şi semnificaţia zilei de Florii şi-apoi a celei din Vinerea Mare (nu-i nevoie să dau detalii eu, cine ştie, pricepe, cine nu, n-are motive să caute).
Şi nu, asta nu-i o postare, prin care iau apărarea mieilor. Nu-s făţarnică, atât timp cât sunt carnivoră, ştiu că înainte de a ajunge pe masa mea şi înainte de a fi ambalate frumos, într-o caserolă, bucăţelele de carne (struţ, iepur,cangur, cercopitec, elefant roz, etc) au fost mai întâi cu patru sau două picioare, mai apoi au fost sacrificate (înjunghiate, împuşcate, decapitate), apoi jupuite sau supuse altor procedee.

Dezgust total

O altă întrebare enervantă, zilele acestea, mi se pare următoare: "când e ziua aia, în care trebuie să te duci la cimitir?" Şi la nelămurirea mea, să mă loveşti cu altă afirmaţie "e o zi, când trebuie să te duci să tămâi şi să duci flori". Pe bune? Trebuie? Nu, nu trebuie să faci nimic de ochii lumii, trebuie să faci doar ceeea ce simţi, când simţi.
Şi încă odată mă dezgustă oamenii.
Şi ceea ce mă face pe mine, să-mi pun întrebări, e situaţia în care văd parinţi creştini- ortodocşi, ce-şi tirmit copiii şi la slujbele de la biserică şi la adunările altor religii. Nu, că nu spun să nu fie copiii lăsaţi să descopere şi alte religii, nu, dar observ cum şi religia încpe să aibă adepţi, în funcţie de cadouri. Nu pot înţelege oricât m-ar tortura cineva, de ce azi mergi la o adunare, pentru că se dau cadouri şi mâine mergi la biserică ortodoxă, tot pentru că se dau cadouri. Sunt eu pe lângă? Probabil, dar sunt pe lângă cu multe.
Şi încă odată mă dezgustă oamenii.
Şi totuşi n-ar trebui să mă mai mire nimic, trăind într-o lume, în care, pentru a fi sigură, că lumânările or să rămână acolo, am ajuns să le însemn.

Bancul de Vineri

Soţul aşteaptă lângă salonul de înfrumuseţare. După mult timp, soţia iese. El se uită, respiră adânc şi spune :
- Bine măcar că ai încercat

joi, 21 aprilie 2011

Citatul de Joi

Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai crunta suferinta. Caci, in ciuda parerii comune, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul proprietatii, care este tocmai contrariul dragostei.- Antoine de Saint Exuperry

Ciao Italy

Pizza, spagehete si pisici pe acoperişuri.
Într-un an oarecare, o persoană oarecare era întrebată, pe când căuta "un ingredient magic", pentru a colora câteva ouă, pentru a avea ouă colorate la masa de Paşte, de către nişte doamne italiene: "dar pentru ce ai nevoie de aşa ceva?" şi după răspunsul dat: "vreau să mă simt ca acasă. E ţara voastră, dar e tradiţia noastră", cuvintele ieşite din gura unei doamne,au rămas întipărite şi astăzi , mai mult ca niciodată, persoana oarecare crede că, din păcate, o să fie şi în ţara ei la fel.
Care erau cuvintele?

marți, 19 aprilie 2011

Drumul Crucii

Sărbătorile le-am perceput mereu diferit.
Ambele mă fac să simt ceva anume, dar Paştele îmi schimbă în totalitate starea de spirit.
Prefer să mă gândesc la Paşte întodeauna aşa ( link-ul e către o postare de anul trecut, una cu poze)

...

Sunt câteva întrebări, ce-mi produc o stare de vărsătură puternică, de fiecare dată, când vin sărbatorile, şi la care mă minunez de fiecare dată, când îi aud pe alţii răspunzând:
- posteşti?
- care e cel mai mare păcat al tău?
- ce găteşti? Aaaa, păi limbă de struţ la abur?N-am mâncat niciodată, dar am să fac şi eu, nu se ştie cine vine în vizită.
- nu te vopseşţi? Nu mergi la coafor/ salon/ frizer/ etc?
Întrebări sunt multe, bine că le-am uitat între timp.

Şi-s câteva situaţii, ce îmi produc aceleaşi stări:
- cozile interminabile prin magazine (mulţumesc, că m-a ferit Dumnezeu de aşa ceva şi cumpărăturile lunare le-am făcut de acum două săptămâni)
- sărutatul zidului bisericii si crucea până la pământ, urmate de nelipsita replică  " ai văzut surată, popa avea firul tras la buzunar".
Şi încă o dată mi se întipăreşte în minte credinţa că sărbătorile scot tot ce-i mai urât în oameni.

Şi ne iartă nouă greşelile noastre

Precum iertăm şi noi greşiţilor noştrii".
Dar noi nu iertăm.
În schimb vrem să fim iertaţi.
Problema nu-i cine aruncă primul piatra, ci-i câţi îl vor urma, pentru că oricum de aruncat se va găsi întotdeauna o persoană.

Muzica de Marti (13)

luni, 18 aprilie 2011

Maestrul Jedi

Forta fie cu tine!
Sau nebunia :)
Într-o perioadă, în care toată lumea aleargă pe toată lumea şi fugăreşte mielul, unii încă îşi fac timp pentru:

Una rezolvata

Ştiu că tocmai am pus Râsul de Luni, dar sceneta asta o caut de zeci de ani, de zeci şi ceva.
Şi-n timp ce mă cinui să încarc un filmuleţ pe blog, am găsit-o.
Tumbe? Da, le fac de fericire în acest moment:
JEAN CONSTANTIN SI STELA POPESCU(INEDIT,DIN ARHIVA TVR)-MIELUL

Rasul de Luni

Draga Olteanu Matei - Gaina cultivata

duminică, 17 aprilie 2011

Sambata cu amintiri

Vine azi, din motive de uitat aparat foto la locul faptei.
A plecat de la Mihaela şi poate ajunge oriunde se doreşte.
Din lădiţa de zestre, ca să-l citez pe tata:
DSCN6885
Până într-o magazie
Picture 784
Astea-s ale mele, ale sufletului meu, de zeci de ani. Descoperite într-un pod, mutate într-altul numai pentru a le avea şi peste ani, în aceiaşi stare. Dacă s-ar întâmpla ceva cu ele, m-aş pierde iar, recunosc.
DSCN6860
DSCN6861
DSCN6857
Sunt în podul în care încă mai am o chitară
DSCN6864
şi nişte bucăţi de săpun
DSCN6865
Sunt în podul celălalt.

In aşteptarea Lunii pline

După ce am aşteptat luna trecută să văd măcar o umbră de a ei, după ce n-am văzut nici măcar degetul mic de la piciorul stâng al omuleţului, ce-şi duce veacul pe acolo, m-am resemnat şi-am ştiut că o să vină luna asta.
DSCN6873
DSCN6921
DSCN6924

Pentru companie

Când m-am hotărât să îmi găsesc un animal de companie, ca şi mine, adică diferit, m-am oprit asupra melcului. L-am găsit pe o vreme ploioasă la poarta sindacobenzinarului şi nu m-a lăsat inima, să-l las acolo singurel. Era cel mai mic melc, pe care-l văzusem (şi am zărit căţiva la anii mei), l-am adus acasă, deja ştiam ce lănţişor am să-i ataşez la gât şi mi-l şi imaginam cum mă va aştepta cuminte, în timp ce eu intram în locaţiile, unde scrie frumos "nu aveţi voie cu animale".
Elanul meu s-a oprit din alergat în momentul, în care am descoperit că melcul a fost cel mai rapid melc din lume, a dispărut în câteva minute, cât am stat la bucătărie. Am căutat melcul ăla câteva zile, fără să îmi dau seama, unde s-a putut ascunde, fiind totul închis. Mă aşteptam ca noaptea să mă trezesc cu o creatură maaareeee, cu ochii scoşi in orbite, pe faţă (asta mi se trage de la Bibi, ce mi-a zis că melcul va deveni un monstru mâncător de oameni). Îl vissam, îi lăsam mâncare, având speranţa că poate va ieşi. N-a făcut-o, dar l-am găsit când m-am apucat să fac schimbări, plângea (acum nu vă închipuiţi că stătea şi se uita la mine cu ochii plânşi şi aştepta să-i şterg lacrimile cu şerveţele de finet- că-s mai moi,. Nu, era doar un pic umed şi nu la ochi) şi-atunci am renunţat la el. L-am eliberat.
Azi mi-am găsit un nou "animal" de companie şi la fel ca şi melcul, a dispărut. El ştie unde e, el ştie când va apărea sau va dispărea, pentru că mâine am să-i las geamul deschis, e liber să dezerteze, dacă o vrea.

D-ale mele nelalocul lor

Nu-i musai să vă puneţi întrebări ca şi mine, dar poate cineva găseşte lămuriri.
 Ştiţi ce denumire mi se pare mie ciudată? Şi de foarte multă vreme, dar cum memoria mea lasă de dorit, am uitat să o şi împărtăşesc în online.
Termenul de succesiune. Eu nu ştiu şi nici n-am stat vreodată să analizez cine i-a pus denumirea, dar e când am auzit de asta, gândul mă duce numai la succes şi mi se pare cam nelalocul ei.
Şi ştiţi de ce?
Pentru că succesiunile se deschi prin moarte.
Ştiu că fac legături între cuvinte, care nu au nicio treabă, dar acelaşi gând îmi vine mereu: "de ce i-au zis succesiune? e bucurie că or să capete ceva, după moartea altuia?"

Cu aşa iubitori, mai bine lipsă

Imi vine sa urlu. Pur şi simplu să urlu, la Lună, la Soare, la stele, la iarbă, la orice.
Eu nu urăsc. Nu-i bine să urăşti, oricâte ai pătimit în viaţă. N-am urât niciodată pe nimeni, deşi am avut motive, pe care unii nici măcar duşmanilor nu le doresc.
Oamenii cred că mă ştiu (unii cunosc motivele, alţii îmi cunosc felul de a fi).
Dar tot îmi vine să urlu.
Am o vecină, pe numele ei Speranţa. O femeie trecută prin viaţa, o femeie ce ar trebui să deţină ceva minte în obicetul ăla susţinut de gât. O femeie, ce avea în copilăria mea, peste 50 de pisici (mda, o vedeam pe vremea aia ca pe o vrăjitoare). O femeie tristă, părerea mea.
Problema mea e alta: am doi câini, unul cu nume normal, Lăbuş, că aşa l-am primit, şi unul zglobiu, cu un nume pe măsură, Calu, că aşa l-am denumit eu. Calu, cândva, era cazat în apropierea ferestrei mele, vecin cu Lăbuş. Numai urechile mele ştiu câte blesteme au auzit, câţi Dumnezei, câte cuvinte de neadresat nici oamenilor, apoi animalelor. Într-o zi am cedat şi l-am mutat în partea cealaltă. Lăbuş a rămas pe poziţie.
 Nu-s revenită acasă e 15 minute, dar tot aud "mnezei, aghiuţi şi altele asemănătoare", asezonate cu "dacă nu muţi câinele, vă fac, dreg, etc".
Prostia e alta, că zice toate astea în curtea ei, câinii mei sunt în grădina mea, dar cân mă vede, tace. Dacă   special le spun ceva câinilor, îmi spune că "de ce te iei e ei, sunt şi ei suflete".
 Ori sunt eu tâmpită, ori sunt eu tâmpită, dar răzbelul ăsta psihologic, mă termină.
Asta mă face să-mi amintesc de tata, când dorea să aucă special acasă o sirenă, de la barierele acelea urlătoare de la CFR şi când ieş€au vecinii să o oprească, apoi să o pornească iar şi tot aşa.
Şi totuşi, cred că într-o zi am să irit nişte câini, am să-i înregistrez, am să scot boxele pe geam şi-am să ascult toată ziua numai lătrat artistic.
Poate că o să revin azi, acum mă duc să-mi distrez câinii.
Decât aşa iubitori de animale, mai bine lipsă.

Ştiaţi că şi dacă

Dacă omul uită 80% din ceea ce a învăţat într-o zi, de ce nu poate uita şi sentimentele învăţate? De ce nu le poate uita şi mai târziu?

Timpul trece, vin alegerile

Ca orice edil, care se respecta, ca orice om, ce stie manipula oamenii, ce se lasa manipulaţi, şi mai marle localităţii din care fac parte ştie, când e vremea plombărilor.
Ce ştiu ce-i ce fac plombările?
Să-i ajute şi pe alţii cu o vorbă bună, câteva grame de material, câteva mâini întise şi

Pentru azi.

Pentru că unora le plac florile de nu mă uita, altora florile de gheaţă de pe geam, în iernile geroase şi mai ales pentru că gusturile mele nu sunt şi ale altora.
Nu ăsta era motivul principal, ci ziua de azi.
Sănătate, La Mulţi Ani, etc, etc (nu-mi place să fac urări, recunosc, dar sănătatea v-o urez din suflet) pentru cine are nume de floare şi pentru cine n-are nume de Sfânt (conform a nu ştiu ce, astăzi îşi aniversează onomastica şi varsă în ei miiiiiiii de mililitri de alcool şi cei ai căror părinţi, naşi, mătuşi, veri de gradul 13 sau alte rubedenii nu i-au cadorisit şi cu un nume de Sfânt) şi-o singură melodie, că restul le căutaţi voi:
Flori muzicale
 
 
Daca n-ai nicio treaba cu ortodoxismul, dar ai altă religie, îmi pare rău, nu-ţi pot oferi decât un zâmbet.

Duminica egal poezie

Descantec de ploaie
Ana Blandiana

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să mă plimb cu ele în dinţi,
Să amuţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept,
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te îndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei...
Varianta cântată aici.

sâmbătă, 16 aprilie 2011

De ce

De ce nu-s indicate reţelele de socializare?
Pentru că uite aşa văd unii poze cu tine pe la amici (asta au zis-o mulţi).
Dar de ce nu e bun you tube-ul?
Pentru că unii oameni, de îşi unesc destinele, îşi postează şi filmuleţele sau unii oameni, ce deţin voce bună pentru a gâdila timpanele, îşi postează filmuleţele.
Prost o fi ăla de o mai merge la nunţi fără mască pe ochi.

Barbati. Sms. Femei. Messenger

Am avut de curand o scriseala pe mess, cu un amic. Un fost coleg de liceu. Ma mancara pe mine degetele, sa rad un pic de el, cand am vazut ca statusurile lui, din Parazitii, Maximilan si altii s-au schimbat in "te iubesc iubireeee", "sufletul meu mi-e dor de tine" şi altele asemănătoare (uit de diacritice, după cum observaţi), avatarul din omul sticlelor s-a transformat întrunul cu o fetiţă de liceu (poate o pune aghiuţă să dea click pe statusul meu, cand intră acela automat spre blog şi nu vreo melodie sau vreun clip cu grecii au talent, că ori îi distrug relaţia amicului, ori mi-o fur cu prima trecere pe alte meleaguri).

Si mai mult nu se poate?!

Sau e mai mult de miel (ca tot vine e perioada lui, dar ne place porcul )?
pui
Ploiesti, Malu Rosu, intersectia Soseaua Vestului cu Malu Rosu, pana in Interagro, sectia 6 de Militie, aproape de Scoala de Soferi, vizavi de Ambulanta, pe langa.... Mai vreti? Mai am detalii:)

Una la o anumita perioada

O intrebare
Nu stiu sigur, daca de la Ziua Rromilor mi se trage, dar de atunci tot aud/ citesc expresia "in sânul comunităţii" si nu ma pot abtine sa ma intreb: in care? Şi in alte părţi nu se poate?
Eu, daca s-a scrie despre mine, as pefera sa se spuna ca m-am simtit excelent in călcâiulcomunitatii.
Ştiu că altele-s probleme omenirii,dar nu mă pot abţine să-mi pun intebări existentiale.

Folclor de Sambata

ILEANA SARAROIU - CANTA CUCUL JOS IN LUNCA
 
 

vineri, 15 aprilie 2011

Despre cred si despre post

Cred.
Cred si-n Sambata lui Lazar de maine.
Cred in multe.
Cred.
N-ai sa ma vezi facand multe si n-ai sa ma vezi spunand multe.Am sa tac de multe ori, cand sunt intrebata, despre multe subiecte, dar am sa stiu ce-i in mintea si sufletul meu.
Cu toate astea cred ca asta e cea mai nelalocul ei reclama, legata de produsele de post

Stiu ca l-am folosit de prea multe ori pe multe.

Spam

Recunosc, dupa articolul de aici, imi tot verific mesajele din Spam, poate, poate soseste si raspunsul, pe care-l astept. Pana s-or hotari sa imi raspunda, am gasit un teren la mare, eftin ca braga si-mi spun ca:

"- adresa d-voastra de e-mail a fost facuta publica de catre dvs. prin
afisari cu caracter publicitar; fie intr-un ghid de afaceri sau am
primit-o cu ocazia unor intalniri sau contacte de afaceri, fie a fost
selectata dintr-o baza de date la care dvs. ati subscris; sunteti in
baza noastra de date ca urmare a unor corespondente anterioare;
sunteti un client al companiei noastre."- clar memoria mea imi joaca feste. 

 - 365 de lucruri, pe care trebuie sa le fac inainte sa mor (nu stiu care sunt, ca-n mesaj nu scria nimic si nu m-am obosit sa intru-n site-ul respectiv)
-doua mesaje de la Delivery Express, prin care-mi spun ca voi primi coletul in 10 zile lucratoare sau   in 15, conform celui de al doilea mesaj si ma intreb "ce primesc,daca nu am comandat nimic nicaieri?"
 -niste mesaje legate de Forex sau alte tranzactii d-astea minune,
-o alta livrare de la DHL, despre care iar n-am habar
- niste oferte de aparate minune, pentru mirosuri (oricum am miros foarte rar, asa ca nu imi folosesc)
- niste comentarii pentru blog ( da, chiar cine nu se asteapta, sa stie ca-i ajung comenatriile in Spam)
si bomboana de pe coliva

Bancul de Vineri

O profesoară nouă încearcă să predea lecţii de psihologie unor copii. Ea intră în clasă spunând:
- Cine crede că e prost, să se ridice în picioare!
Dupa câteva secunde, se ridică în picioare Bulă. Profesoara i se adresează:
- Tu de ce crezi că eşti prost?
- Nu sunt prost, doamnă, dar îmi părea rău să staţi în picioare numai dumneavoastră!

joi, 14 aprilie 2011

Citatul de Joi

Imi plac porcii. Cainii se uita la noi de jos in sus. Pisicile se uita la noi de sus in jos. Porcii ne trateaza ca pe egalii lor. Winston Churchill

Primavara asta totusi, nu-i decat o copie

Dar abia acum pot spune eu ca a sosit.
Da, in ciuda temepraturilor scazute, in ciuda fulgilor de nea, pentru mine primavara abia acum soseste si asa a fost mereu. Nu ghiocelul, ce are capul plecat, imi da de veste, nu magnolia, ce imi zambeste din curte, ci padurea. Parerea mea din totdeuana a fost ca, inainte de a se instala primavara, padurea-i la fel ca si toamna tarzie. Si la fel ca oamenii, au o masca si-apoi ii cunosti in totalitate.
Daca nu de mult, arata asa:

Vechi / modern

Vechi

video

si modern
video
Ambele fiind isotite pe fundal de convorbiri telefonice.

Al treispelea. Cel nestiut

Magicul numar 12 il stiu multi

Cele 12 semne ale Zodiacului,
cele 12 triburi ale lui Israel,
cele 12 porti ale Raiului mentionate in Revelatii,
cele 12 intrari ale Marii Piramide,
cei 12 apostoli ai doctrinei crestine
cele 12 puncte din masonerie....

dar ceea ce nu vi s-a spus este importanta lui 13.

Fara al 13-lea cei / cele 12 nu au nici o valoare.
Numai al 13-lea pune in valoare pe cei / cele 12.

Al 13-lea,
Cel care uneste
cel care e nenumit
Cel care e nevazut
Cel care e uitat

Cel care e acolo, in centrul tuturor.


sursa mail.

Iubesc ploile

"Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile..." atat, restul la poezia de Duminica, dar iubesc ploile, enorm. Iubesc primele picaturi, iubesc fulgerele, iubesc tunetele, iubesc tot ce tine de ploaie. Iubesc ploileaalea torentiale, care spala tot, iubesc in acelsi timp si ploile curate si suvoaiele, ce vin in urma lor. Da, iubesc ploile cu totul (ma refer aici la ploilea alea, ce nu provoaca inundatii). 
Si in sfarsit ploile au venit. N-a mai plouat de atunci, din 4 Decembrie, cand am simitit ploaia pana la ultimul por al pielii, cand puteam sa incetez iubirea asta, cand am simtit-o fizic, pe fiecare centimetru de piele. Era frig, extraordinar de frig, iar ploaia ce pica si-si facuse deja loc, prin mantoul meu, incerca sa ma faca sa uit de altele. N-a reusit, n-am uitat nici atunci, cand parasind restaurantul, necunoscandu-se trotuar sau sant, sosea sau alee, am intrat la propriu pana la genunchi in apa, n-am uitat nici azi. Umbrela nu mi-a ajutat la nimic, ploaia venea orizontal din fata, nici n-o vroiam, ploaia nu-mi putea sterge ploaia din suflet, dar cu toate astea iubesc ploile, precum iubesc iernile, desi cele mai dragi persoane le-am pierdut iarna. Ciudat, in Decembrie era iarna, dar era o ploaie de vara, numai frigul o transformase in altceva.
Ploile au venit ieri, au venit pe reprize. Mi-au dat intai speranta:
DSCN6739
m-au facut apoi sa-mi doresc sa aud ploaia si-am apelat la alte mijloace

Rugamintea unui copil, pe care nu-i asa de greu sa o indeplinim

DSCN6735              Buna ziua,
                   sunt Dimitri Ionita.
         Va rog sa ma ajutati in proiectul umanitar derulat la scoala si sa cumparati de la mine carti postale realizate de mine si colegii mei de clasa. Toti banii stransi ii vom dona unei case de copii.
     Pretul unui unui set de 7 bucati este de mimim 10 lei.
     Daca doriti sa le cumparati, dati-mi un mesaj cu ce cantitate vreti, iar parintii mei vi le vor aduce repede.
Multumesc mult!

Pentru cine doreste sa-l sustina pe Dimitri, il poate contacta la adresa de e-mail:ionita_dimitri@yahoo.ro 
Atentie, este   .ro. Intreg articolul il gasiti aici, iar cartile postale va pot spune ca sunt excelente. Atat calitativ, cat si estetic.
Daca nu doriti cartile postale, puteti prrelua doar aticolul, fara link catre mine, pentru ca totul a pornit de la Dimitri si a fost facut cunoscut, de catre matusa lui.

miercuri, 13 aprilie 2011

Despre cum ai putea sa te amuzi zilele ce vor urma

Vine, mai e putin si soseste Pastele. Orice religie ai avea, intr-o tara cu un popor religios si-ntr-o proportie mai mare crestin ortodox, vei fi afectat. Pentru ca vine perioada de nebunie specifica multora, nebunia prin magazine, startul la umplut cosuri si stationatul indelung la casele de marcat.
Daca vrei sa te si amuzi, trecand prin toata nebunia asta, pune ochii la treaba si daca esti mai ager decat mine, poti face si fotografii (musai sa ai telefon dotat cu pozareala- nu o sa poti folosi camera si musai sa-l ai la tine). Daca ajungi prin Carrefour, mergi la raionul de mezeluri (chiar daca nu servesti) si-ai sa vezi oferta la drobul de miel Nustiucum Ignat (am pierderi de memorie), iar daca treci prin fata vreunui magazin FilSam, nu ezita, intra, tot la raionul mezeluri ai sa gasesti Sunca de la Bunicu' (eu intrebai "de pe spinare sau de la picioare?").
Poate sunteti norocosi si pozati, eu nu, ca doar nu faceam poze doar din ochi.
Poate nici nu va amuza, dar eu am incercat.

Cine-i harnic si munceste are tot ce vrea

cine sta si leneveste are mai estetic, decat asa
ca din market isi va lua
O singura persoana e rugata sa nu muste monitorul, pozele sunt puse numai pentru decor, mai bine asculta o muzicuta si-si  mareste apetitul, privind.
DSCN6762

Cadouri si femei de la sat

DSCN6701      Pentru ca tot am scris despre flori, sa va spun, in cazul in care v-ar interesa, si despre cadouri. Nu-mi plac. Pur si simplu, cadourile mi se par un fel de troc, eu iti dau tie, tu-mi dai mie. A fost ziua ta, ti-am daruit ceva, faci tu un calcul, te uiti, estimezi, analizezi si hop, cand soseste ziua mea, te gandesti ca as merita ceva, cam de aceiasi valoare. Imi plac cadourile simple, pentru care n-ai depus un efort prea mare, imi place sa-mi aduci o ramura de maslin daca ai fost in tari cu maslini, decat sa-mi aduci ceva, pentru care ai colindat zeci de magazine si pentru care, probail ai renuntat la un sandwich (pentru ca sa recunoastem, iti faci niste calcule si la un moment dat observi ca ai cam depasit bugetul, ca ar trebui sa iei si pentru mama mare, si pentru matusa mica si pentru varul de gradul 75 si pentru amicul din colt, caruia, daca nu-i vei duce nimic, isi va aminti de tine la fiecare bauta).

Despre flori, numai de bine

DSCN6564         Daca vi s-a format impresia, ca am un suflet sensibil si mi se umezeste cerul gurii, cand vad un buchet de trandafiri, asortat cu umbra iepurasului, tin sa va spun ca va inselati.
        Imi plac florile, da, dar acolo unde sunt ele, prin vai si dealuri, printre maracini si scaieti sau culese de mine si imprastiate prin toata casa. Imi plac si florile primite, dar aceleasi flori, nu buchetele faurite mecanic de florarese. Prefer sa primesc un fundul gainii, cum spun oamenii de prin zona mea florii de tarxacum officinale (bine, ei ii spun c..., dar am zis sa vorbes elevat), daruit sincer, decat sa gasesc pe scara un buchet de trandafiri rosii, pentru care nu iti asumi nici astazi responsabilitatea.
 Ce n-am inteles eu in schimb, e de ce, daca vrei sa iti bucuri irisul cu vederea lor si sa-ti gadili narile cu parfumul lor, trebuie sa le pui la fereastra? Bun, inteleg ca iarna aduci in casa, la adapost ghivecele cu flori si din lipsa de spatiu, le plantezi pe pervaz, dar acum? Pe mine ma bucura privelistea, imi joaca pupilele dansul pinguinului, in timp ce le vad, dar presupun ca tu nu ai flori de dragul meu, presupun (cam mult) ca le ai in primul rand, pentru placerea ta.
 P.S- eu te-am intrebat daca imi permiti sa pun fotografia si sa debitez.Mi-ai permis, uite ce a iesit.

Povestea unei "case"

A fost odata, pe vremea in care unii dintre noi de-abia am inceput sa descoperim scamele de pe covoare, iar altii inca erau doar in proiectele parintilor, un om simplu. Si omul avea patru copii, o fata, un baiat, alt baiat si-o alta fetita.Omul lucra in sectia unei uzini de armament si, desi isi putea permite si altceva, omul manca mamaliga cu untura, sa poata construi o casa maaaare copiiilor. Si-a interzis omul multe, copiii i-au crescut, una dintre fete i-a daruit si nepoti, omul intre timp a iesit la pensie, casa a ramas la fel, maaare, maaaaare si rosie. In paralel a inceput constructia alteia, tot mare, dar ultima.
Era un om bland, glumet, vesel, pana intr-o zi, cand s-a produs schimbarea. Fetita lui, devenita intre timp domnisoara, suferea de o boala incurabila. Omul n-a rezistat mult, inima lui a cedat, intr-un an s-a stins, la cateva luni dupa, i s-a dus si fetita. Acum sunt amndoi, intr-o casa mare, ultima casa mare, pe care ca si prima n-a reusit sa o duca la sfarsit:

Suntem niste lasi si ne meritam soarta

Din blog in blog, din fila-n fila am ajuns aici si printre altele, am citit asta:
Traian Basescu: "Imaginea primilor zece ani ai mandatului lui Ceausescu. Va pot spune ca, pentru mine, perioada '65 - '75 a fost o perioada in care romanii si-au afirmat demnitatea si independenta. Va amintesc episodul august 1968, cand am fost extrem de mandru ca sunt roman (invadarea Cehoslovaciei de catre Pactul de la Varsovia, la care Romania nu a participat). In acelasi timp, inceputul anilor '70 parea a fi un inceput de liberalizare. Eram student si imi aduc aminte ca ne erau accesibile si ABBA si Rolling Stones si Beatles si Celentano si Boney M etc."
Si nu pot sa nu ma intreb: ce cautam noi acum in razboaiele altora? Unde s-a dus mandria aia? Hai, sa lasam mandria lui, dar a noastra? 

Poza de Miercuri

DSCN6575

marți, 12 aprilie 2011

Nimic tare

Uite ce nu mai suport si-am mai zis-o, stiu. Nu suport cuvantul tare. Si inainte sa incepeti cu glumele, sa stiti ca ma refer la expresiile astea legate de cuvantul tare "foooooaaaarte tareeeeee", "super tareeeeee", "tareeeee frateeeee", "esti tareeee"- m-ai gustat sau ce?
Uite un exemplu, am auzit o doamna la tv, intr-o emisiune, ce a multumit, pentru cartea, pe care o primise cadou, zicand "multumesc tare". Serios? Dar cum multumeste moale? Zau, pe mine in momentele alea cuvantul tare legat de multumire, m-a dus la cu totul altceva. Daca ar fi sunat din partea unui barbat, m-am gandit la o singura treaba, dar sunand din gura unei femei, m-am gandit la doua.
Stiu, am o imaginatie bolnava, dar tot nu inteleg cum poti multumi tare.

Mesaje ascunse

Eu n-am inteles niciodata, care e treaba cu agtipildele astea pe masini. Pe bune, acum, trec peste cele cu floricele roz si ochi de broasca testoasa sub clar de luna, din interior, dar care e treaba cu degetele si cu diversele pozitii de la exterior?
Mda, faci mii de riduri, murmuri zeci de cuvinte dragi celor ce ridica pretul la carburanti, dar sigur asta vrei sa-mi comunici prin baietel?

Termen de valabilitate

Ma numar printre oamenii, care chiar citesc ce scrie pe etichetele de pe produse, dar cateodata ma intreb, daca din exces de zel sau pentru ca vor sa ma amuze, unii o fac si p-asta:

Muzica de Marti (13)

Vasile Seicaru - Lumea pentru toti
 
 

Dupa liniste, furtuna

Ati simtiti vreodata, ca ati vrea sa intrati in pamant de rusine? V-ati uitat atent in jur ca poate totusi nu v-a vazut nimeni si ati continuat?
Nu, nu-i vorba de necesitati sau alte situatii asemanatoare - betie crunta cu urmari de cadere libera, dar e vorba de cadere. Si nu una oarecare, ci una cu urmari pe termen lung.
Eu cand vreau sa fiu minunata, sunt mai minunata decat minunatii.

luni, 11 aprilie 2011

Ultima moda, printre bautorii de cafea

In primul rand, adica asta pe care-l scriu acum, va anunt ca am nervisori. Nu la stomac, nu viermisori, ci nervisori, si eu cand am nervisori, nu nervi subliniez, ma transform, rad, cant, mai am putin si-mi scot rochia a buna de la naftalina si banui eu ca o doamna vrea sa fac si spume, dar nici de a naibii nu cedez acum.
Unu roman I: eu sunt singura vinovata, pentru una dintre cauze
Doi roman II: cauzele nervisorilor
- dupa ce am scris miii de cuvinte, dupa ce am descoperit ca partea grava nu e ca am scris miile de cuvinte si zecile de tabeluri intr-un timp record, ci faptul ca recunosc multe dintre simptomele alea. Le recunosc prea bine, chiar, nu doar din amintire, ci imi dau de furca si acum. Nu furca pentru fan si nici furca pentru tors, poate furca telefonului sa fie. S-a dus ideea de inceput, asadara dupa toate cele de mai sus, intr-o fractiune de secunda mi le-a sters cineva. Noroc ca-s prevazatoare si salvez prin mai multe locuri. Cine mi le-a sters? Cui ii foloseau :))
- si stergerea lor s-a adaugat la nervisorii, pe care ii aveam de la spumele anterioare. Ori mi se pregateste ceva, ori eu am ceva la cap (am, mai multe chiar, dar recunosc), ori o fi vreo moda si n-am habar, dar ce credeti ca aveam azi in cana de la serviciu ?
Va rog din suflet, inainte sa continuati si sa vedeti rezultatul, doar ganditi-va o secunda.

Rasul de Luni

Banica & Stela Popescu - Dactilografa
 
 

duminică, 10 aprilie 2011

De la cap pleaca toate

Eu, daca as fi medic oftalmolog sau vreun inventator celebru mi-as stoarce creierii si as inventa ochelarii pentru dragoste, poate doar asa dragostea nu va mai fi oarba.
Nu, n-am baut nimic cu alcool, doar o cafea, avand speranta ca ma va tine treaza, pana termin de scris toata istoria asta a rinichilor si nu, nici vreo muzica de corason n-ascult, ci am numai melodii saltarete in minte (una e aici). Singurele anormalitati, ce ma inconjoara acum, sunt pijamaua roz, halatul roz si restul hainelor roz. Parca as fi Pantera Roz (inca ma intreb: ce naiba o scrie pe fata mea, de mi se fac cadouri d-astea?).

O lume nebuna, nebuna aproape de tot

Daca ai auzit de babe nesatisfacute, daca ai auzit de domni, ce fac aviatori prin toalete, daca ai auzit de multe anomalii in lumea nebuna, in care traim, nu dispera, din pacate asta e doar inceputul.
Asa ca, nu te mira, daca ai sa vezi vreodata o sarba in jurul noii case si cea din urma, a proaspetei/proaspatului plecat/a dintre noi.
video

Duminica egal poezie

Vantul
George Cosbuc

De fete mari e lunca plină,
Iar vântul, răsfăţat copil,
S-apropie tiptil-tiptil
De pe sub fagi, de pe colină.
Şi fetele cu drag suspină:

Sunete

video


video video

video
video
Si probabivor mai urma