Uitarea omului de către el însuși

    Cunosc femei, care "au grijă" de ele numai de sărbători. Și care sărbători? Cele două mari cunoscute mai bine de către ortodocși.
Și care femei? Ah, nu, nu unele care se chinuie din greu cu viața, ci unele care-și permit și răsfățuri, dar nu și le oferă. 

Sunt zile-n care ies din casă nemachiată, dar dacă zugrăvesc îmi dau c-un ruj. De ce? Pentru că o fac pentru mine, nu pentru altcineva. Se spune că femeile se aranjează pentru alte femei. Posibil. Nu știu ce să zic. Se pare totuși că am mai dezvoltată latura aia masculină, după cum am zis. Se mai spune că după 30 ani să nu îți lipsească fondul de ten. Posibil și asta. E atât de rar încât iau pliculețe. Îl folosesc uneori, când vreau să-mi țină machiajul fără verificări la vreo cumetrie. În schimb în fiecare zi (cu foarte mici excepții) am cele "cinci minute zilnice" și pe lângă ele alte ritualuri de seară. Muncesc. Muncesc pentru că-mi place. Mă destinde. Mă-ntreba cineva, dac-aș avea bani mulți, foarte mulți, ce aș face? Aș călători. Eu cu je, dar asta e altă poveste. Poate plâng de la ceapă, sau poate chiar de la un ciocan dat peste deget, dar seara sigur miros a liliac, a lăcrămioare, a mentă sau poate a scorțișoară. Și uneori a castan sau a tămâie (când L-urile își cer dreptul la relax- mda, e un unguent mai mult decât minune cel cu tămâie, pe care l-am găsit doar în mânăstire), combinate cu vreuna de mai sus. Nu, n-am unghii puse, nu gene, nici măcar contur la sprâncene, dar îmi place să mă înțeleg bine cu mine. Din toate punctele de vedere. Folosesc uneori o cremă fină și alteori o mână de mălai. Efectul e același. 

Se mai spune că "o femeie ar trebui să se poarte ca o doamnă și să gândească precum un bărbat". Nici cu asta nu-s de acord în totalitate. La gândire mi se spune că oricum așa-i, dar cu purtarea e altă treabă. Consider că omul (nu doar femeia) ar trebui să nu uite zilnic să fie și un pic copil și astfel toate-s mai ușoare. În nebunia, care ne-nconjoară, să nu uite și de el. Îmi plac ridurile mele și mă-mpac bine cu organismul meu. Decât slab și bolnav, mai bine gras și sănătos și viceversa. De curând dansam într-o horă cu niște amice. La sfârșit una dintre ele mi-a spus "tu ai niște bătături în palmă!".Da, am, dar totuși îmi place să am grijă de mine. Să fiu liniștită, când mă arunc la orizontală. Să n-am timp să prind noaptea vreun coșmar. Aseară am pozat Luna. Frumoasă, un pic roșie. Pozele?! Pozele, când n-o să uit sa iau baterii.

Fiecare simte fericirea-n felul lui și-am încetat de mult să le explic oamenilor de ce și cum și pentru ce nu Batman, ci Superman. Mă spovedesc. Nu, nu pentru a-mi fi iertate păcatele. Nici vorbă. Am locul meu asigurat la cazan, sunt sigură. O fac pentru mine și atât, chiar dacă uneori ajung și la slujbele altor religii. Azi o "doamnă" vecină, care era în spatele meu, în mijlocul unei biserici, i-a spus popii cu glas tare să aud si eu "poate se hotărăște și FJ 13 să facă un copil!". Să fim mai buni, nu? Și-am fost. "Dac-am umbla toți cu analizele la vedere, ar fi și vecinii mai fericiți, nu?! Mai ales cu cele de la cap, unii, nu?!", doar atât i-am zis.
Preocupați probabil cu problemele altora, oamenii uită de viața lor, de fericirea lor, de liniște, de ei.