Eu cred că viața e faină. Rogvaiv, dar faină.
Cum ar fi ea și ce ți-ar oferi e frumoasă. Și mai cred că în primul rând trebuie să ai încredere în tine, în Ăl de Pretutindeni și-apoi în șaipiște persoane. Bucură-te pentru răsărit, pentru apus, un fulg, o dudă, pentru fericirea celor pe care-i iubești, dar trăiește și ai încredere în tine. Cred că oamenii geloși nu au încredere în ei. Asistam acum ceva vreme la o discuție într-un grup, cum verificară fomeile și câțiva bărbați telefoanele partenerilor. Și ne hăhăiam noi frumușel, cand cugetai ca de obicei "nu o mai căutați pe Leana, Veta, Ion, Vasile, caută-l pe nea Fane tapițerul, Gogu vopsitorul, Oana manichiurista (în funcție de ce ai în dotare), dar mai bine stați liniștiți și-aveți încredere în voi". Eu nu pot să tac și zic adevărul, chiar dacă mulți nu-l înțeleg și-aruncă bolovani. Ah, există și partea cealaltă. I-ai zis o dată c-o iubești și nu îi place, iubește-o bă, dar nu-i mai zice, dacă nu vrea să audă și simți că deranjezi. Aaa, ți-e dor și i-ai spune? Păi, dacă i-ai zis cândva și iar nu i-a plăcut și-ai acceptat să fi o altă liniuță la răboj, nu regreta, carpe diem, dar ai încredere în tine. Nimeni și nimic n-ar trebui să îți doboare încrederea în tine, că viața trece și dac-ajungi la depănat amintiri s-ar putea să te trezești plin de regrete."Degeaba șar, dacă nu aplici".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu