Duminică egal poezie

Nimeni nu e singur pe pământ

AP

Nimeni  nu e singur pe pământ,

Cineva în grija lui îl are,

Nici cei singuri-singuri nu mai sunt

Dacă are umbră fiecare.

Singur stai în casă şi gândeşti

Că eşti singur fără mântuire,

Dar în pragul casei părinteşti

Se aude-un greierat subţire.

O scrisoare-ţi foşneşte-n mâini,

Un poştas la uşa ta mai bate,

Latră-n depărtare nişte câini,

N-ai să mai cunoşti singurătate.

Asta este boala cea mai grea,

Dar de ea instantaneu se scapă,

Când în plânsa sete, cineva

Iţi aduce un pahar cu apă.

Umbre jos şi norii sus pe cer,

Cai păscând şi soarele în scapăt,

Om stingher în drum spre om stingher

Nimeni nu e singur pân’ la capăt.