Troc sau faptă bună?!

După ce era să trec eu dincolo, acum în vară se fac 20 ani, soră mea îmi zicea "dacă tot sunt 30 grade afară, dar tu porți puloverul ăla albastru de lână, ia altă culoare, că parcă ai fi mă-ta mare!". Bine, mamaie fusese și a ei, dar aveam noi o vorbă.
Și când zicea mamaie se referea la asta mică, de stătuse lângă noi, nu la cea, care purta 44 la picior și pe care tataie am înțeles că o numea uneori "Talpa Iadului". Mă bucura că semăn, cu toate că soră mea se referea la cât de cocoșată mergeam și c-avea și mamaie un pulover la fel. Na, dacă m-ar vedea acum, mi-ar spune că sunt leit mamaie, deși am alte haine. Cred că și doctorul, când am mers cu L-urile prima dată, mi-ar fi zis la fel, însă el nu a cunoscut-o și mi-a zis mai elevat "oau! Ce coloană strâmbă aveți!". Știu, tu vezi ce e de făcut cu durerea, că mie dacă mergeam dreaptă, mi se părea că-s încrezută și-acum e prea târziu s-o îndreptăm. 

Dar deja mă-ndepărtai de subiect. Eu, în ăia 14 ani, de am avut-o pe mamaie, am învățat multe de la ea și printre altele, deși a stat mereu la sat, nu împărțea niciodată, celor ce îi aduceau ei, chiar dacă se supărau si data următoare nu-i mai aduceau. "De ce să dau cui are? Facem schimb? Duc la unul văduv, la o bătrână singură. Vin oamenii ăia cu căruța".  Și-așa mi-a rămas în minte, d-aia n-am să înțeleg niciodată oamenii, care își împart între ei.