joi, 13 mai 2010

Primul in Mai

Deci da. E Mai, suna telefonul. Nici daca lucram la CFR nu aveam asa de multe solicitari. Stiam ca va veni si luna asta, eram pregatita de mult. Norocul meu, ca la serviciu, semnalul face ce vrea el.

O discutie decurge mai mereu asa:

J, T, oarecare: aloooo. Ce mai  faci?

j (depinde acum, daca mai am numarul sau nu): bine merci, tu? Si cine esti?

J: am copilarit/lucrat/crosetat/dansat/jucat fotbal, etc, acum sute de ani

je: aha. Deci tu esti, ma bucur ca traiesti.

J: ma gandeam,ca aveai tu copacul acela, in curte, de facea acum minunatii. S-a copt?

je:aha, stiam eu ca asta e smecheria. Ei bine, pe cand ai murit tu si-ai devenit stafie, in curtea aia au avut loc schimbari. Copacul a fost sacrificat, in locul lui e altceva. Nu mai am primul copac, ce facea minunatii, iar tataie/tata/eu va dadeam la toti, c-asa era traditia. Primul il dam celor, ce n-au, sa manance si ei. Aaa, da si sa nu va obositi, vi le culegeam chiar noi. Nu mai e. Varul lui, desi e de Mai, situat in gradina, nu e printre primii. Asa ca ai inviat degeaba.

J: hai pa

Daca pa a zis, pa a fost, ca eu n-am mai avut cui spune, ca peste vreo saptamana poate sa vina la copacul numarul doi. Asta e.

Acum, sa va explic. Copacul era un cires, cires de Mai. Acum e scrum, dar rudele lui rodesc. Locuiesc in satul ciresarilor. Nu-i avere sa nu detina un cires. Nu se poate, nu te mai numesti locuitor al comunei. Ca ai de Mai, de Iunie, Napolitane, Inima Porumbelului, pietroase, albe, amare, dar e musai sa ai. Ai, dar ai degeaba, daca s-a oprit langa tine o femeie insarcinata si iti cere una macar de pofta, n-ai da, nici daca ai vedea, ca-i iese copilul prin buric si-ntinde mainile rugatoare catre tine. Cum sa dai? Doamne fereste, pai si cu zgarcenia ce faci? Acum, ce faci? Scoti banul, ca doar nu stai sa te milogesti. Cat spune domnul ca este? Cattttttttttttt? Ei bine, eu va zic atat: nu se merita, chiar daca taranul (oricum rar ai sa gasesti direct taranul sa vanda, poate doar la porti, ca-n rest la piata sunt altii) iti va spune ca "Ce stii mata domne'?Noi ne urcam in el, etc, etc", tot nu se merita. Dupa '89, isi revendicase unche'miu pamantul, printre care si o parcela numai cu ciresi. Toata vara eram la cules, imi placea, ma ardeau talpile, stiu cum e, dar tot n-ai cum sa ceri atatia bani. Pana la jumatatea varstei, pe care o detin acum am colindat  aproape toata tara, vanzand cirese, de la Ploiesti la Sibiu, Brasov, Braila, Galati, Buzau si altele. Imi placea, avem un sort special, citeam, mancam si cateodata ma-ntreceam cu tata, care dintre noi vinde mai multe.

Probabil ca de pofta o sa dati, dar nu se merita, cel putin aici, in zona mea. 

De retinut: fructele fara coada sunt intotdeauna furate. Ciresele de Mai oricum nu au gst si aici in satul asta,unde respir eu, 95% din taranii aia amarati, care cer exagerat de mult pe un kg de cirese, au conturi in banca, la care unii nici macar n-au visat, dar nici daca ar stii ca mor maine, nu ar da o cireasa degeaba.

2 comentarii:

MadMe spunea...

J, T, oarecare ... îşi încearcă şi ei norocul :)) Aşa se întâmplă, cânde le poţi oferi ceva îşi aduc aminte de tine, în rest "Hai, pa!".
Mi-ai făcut o poftă de cireşe de numai :D

Cris-Mary spunea...

Ce tare ..interesul poarta fesul ..