duminică, 28 februarie 2010

Duminică egal poezie

Noi nu, niciodată

Nicolae Labiş

O parte din noi ne-am invins
Greseala, minciuna si groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Pana-n zarea ce-si leagana oaza.

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Cine din noi va muri
Inainte ca trupul sa-i moara?
Cine-o sa-si lepede inima-n colb –
Insuportabil de mare povara.

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Ca un vant rau, ori ca o insulta,
Intrebarea prin raduri trecu,
Asculta, asculta, asculta, asculta,
Noi nu, niciodata, noi nu!

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Noi nu, niciodata, noi nu, niciodata,
Noi nu!



4 comentarii:

iculici spunea...

ŞI-ACUM, ... ... ... TĂĂDĂĂĂĂĂM... :

AUTODICTARE.
:))

PUP.

Fetita Junglei13 spunea...

@iculici- :))

Lillee spunea...

Ahhh doamneee....autodictare? E un cosmar al copilariei mele iar autorul este frate'miu :)) Parca-l si aud:
-Liloaico esti pregatita?
-Pentru?
-Autodictaaareee...
-Shiiittt :((

Fetita Junglei13 spunea...

@Lillee- =)) la mine nu era asa, sor'mea,desi era mai mare,facea nazbatii,imi zicea sa n-o parasc si-apoi ne luam la bataie,dadeam in ea si tot eu ii spuneam "te spun tatei".Gata,cuvintele magice,liniste si pace.