Se afișează postările cu eticheta Duminică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Duminică. Afișați toate postările

duminică, 8 martie 2015

Duminică egal poezie

De ziua ta, mamico, 

De ziua ta, mamico, 
In dar ti-am adus inima 
si crede-ma, mamico, 
Un dar mai frumos nu se putea. 

Am vrut sa-ti culeg o floare, 
Un mic ghiocel frumos, 
Dar pana la urma moare 
Si cui e de folos? 

Am vrut sa-ti culeg stelute, 
sa-ti fac un frumos colier, 
Dar cine nu stie oare 
Ca in zori stelutele pier? 

Am vrut sa-ti culeg o raza 
De soare, sa-ti prind in par, 
Dar tu stralucesti mai tare 
De dragoste si dor.


De ziua ta, mamico, 
In dar ti-am adus inima 
si crede-ma, mamico, 
Un dar mai frumos nu se putea. 

duminică, 1 septembrie 2013

Duminică egal poezie

Păcatul
Alexandru Vlahuţă

Păcătuit-a omul în vremuri fericite,
Când nu-i lipsea nimica, nici hrană, nici odihnă,
Când n-avea a se teme de zile amărâte,
Când roabă-i era lumea – şi el domnea în tihnă.

Pământul, încă proaspăt, pătatu-s-a de sânge
Când lumea era largă şi oamenii puţini,
Când nimenea, sub soare, n-avea de ce se plânge,
Când cerul n-avea trăsnet – şi nici pământul spini.

Şi vreţi ca astăzi omul să nu păcătuiască?
Când grijile-l apasă, nevoile-l muncesc,
Când el se vede-n lume menit să pătimească,
Când relele-l frământă, şi poftele-l robesc!

Şi vreţi să n-avem Caini, când e nepotrivire,
Şi ură şi cruzime în neamul omenesc,
Când neagra duşmănie şi lacoma râvnire
De-a pururea-ncuibate în inimi clocotesc!

Nu, nu; din nopţi pierdute în vremuri depărtate
Blăstemul stă pe oameni, în veci vor suferi.
Şi râvna, şi ispita, şi negrele păcate
Născutu-s-au cu lumea, cu lumea vor pieri!
 

duminică, 28 februarie 2010

Duminică egal poezie

Noi nu, niciodată

Nicolae Labiş

O parte din noi ne-am invins
Greseala, minciuna si groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Pana-n zarea ce-si leagana oaza.

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Cine din noi va muri
Inainte ca trupul sa-i moara?
Cine-o sa-si lepede inima-n colb –
Insuportabil de mare povara.

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Ca un vant rau, ori ca o insulta,
Intrebarea prin raduri trecu,
Asculta, asculta, asculta, asculta,
Noi nu, niciodata, noi nu!

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Noi nu, niciodata, noi nu, niciodata,
Noi nu!