Am fost aseară să fac o tablă. O partidă, două, trei, nu o tablă din cealaltă categorie. Şi-am ajuns la partenerii de joc, pe la 20:10, ca mă tot sunau. Dar nu era, cum am crezut, ci m-aştepta o surpriză: adversarul principal nu sosise încă de la serviciu şi adversara, care se antrenează singură, când noi nu suntem disponibili, se apuca de împachetat sarmale. Că împacheta sarmale nu era nicio problemă (din contră, pentru mine, care-am putut degusta amestecul în voie), dar imediat mi-a venit în minte şi-am spus-o cu voce tare, ideea că azi e Crăciunul. Nu că ar fi fost ora nepotrivită de făcut sarmale, dar mi s-a părut că e "disperarea" aia din seara de Ajun, atât timp cât toate zilele-i acasă şi seara îsi dă seama că n-are ce pune pe masă. Mintea mea exact asta a văzut: "disperarea" din Ajun, de a termina totul la timp şi chiar i-am zis.
Ca să mi se întărească ideea, uite ce văzui la rude îndepărtate, dar vecini apropiaţi, pe la 23:30, când terminarăm campionatul şi m-am retras în cort:
Şi ca să fiu ferm convinsă că nu eu am ceva la tărtăcuţă, aud la Ştirile Protv, în dimineaţa asta, pe la 7 şi ceva " ...şi gerul acesta va ţine până pe 3 Ianuarie". Clar, foarte clar, azi e Crăciunul, că doar nu ne-om transforma în Siberia, pentru un an întreg.
P.S- legat de tv mai am ceva, dar urmăresc ca pe una s-o prind măcar pe cameră, dar dacă nu, le povestesc pe amândouă.
2 comentarii:
eu nu am simtit disperare in seara de Ajun, cred ca e din cauza ca nu fac Craciunl acasa :D
@Lavi tu nu :),dar doamna,in cauza,da.
Trimiteți un comentariu