vineri, 27 ianuarie 2012

Duduia

 Tot neînţeleasă e treaba cu domnişorimea. Oameni buni, de unde frunza dudului să ştiu eu dacă o femeie e domnişoară sau doamnă, dacă nu-i văd mâinile (poate m-oi ghida după verighetă)? De ce se zbârlesc anumite femei, trecute de 40 ani, dacă li te adresezi cu doamnă si nu cu domnişoară??!?!?!
Spuneţi-mi şi mie secretul, că m-am săturat de apostrofări d-astea. 
Deja am notat pe hârtiuţe: "doctora Q e domnişoară, ai grijă cum îi spui" şi "doctora W e domnişoar, vrei să păţeşti ca data trecută?"
Bun, dacă nu ştiţi niciun secret, când m-oţi vedea vânătă să ştiţi că am încurcat domnişoarele.
P.S- nu-mi place apelativul duduie de niciun fel, dar mi-a şoptit cineva, că se foloseşte, când nu ştii dacă e doamnă sau domnişoara. Da' tot mi-e teamă, că mă plesneşte cineva.

Un comentariu:

Daniela Mirela Fruja spunea...

Diplomat e adresarea cu 'doamna'. Reactia lor denota niste lipsuri, unele, poate, la mansarda.