joi, 30 iunie 2011

Străstrăcopilărie,dar fără lecitină

Un marinar de la marina
Avea si el o balerina
Si balerina lui facea
Cri-cri-cri si cra-cra-cra!

Citatul de Joi

Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine. – Arthur Rubinstein

Uitai să-i pun titlu, aşa că acum n-o mai fac

Dacă aţi avea de ales între a juca table online şi a juca table cu zdrăgănit de zaruri cu persoane dragi, ce aţi alege?
Dacă aţi ales prima variantă, nici nu mai e nevoie să citiţi.
Dacă aţi ales varianta a doua, meritaţi o explicaţie:

Scurte

cu părerile mele
- aproape orice blog/ site/ etc, pe care-l deschid, mi-apare reclama la capsula de slăbit cu gust de supă de varză. Ce deduc eu? Că, decât să arzi calorii şi să curgă apele de pe tine, mai ceva ca ploaia de zilele astea, având o şansă cât de cât spre slăbire, mai bine adăugăm câteva, în timp ce stăm şi numărăm câte capsule mai avem.

- ziua învăţătorului pică mereu în vacanţă, oare de ce?

- mi s-a părut minunată femeia, ce s-a dus la farmacie, ca să-i cumpere fiului pastile pentru memori. Fiu aflat în frisoanele bacului, femeia cunoscută.Uite cam aşa a decurs dialogul:
- bună ziua, aş dori şi eu ceva de memorie, nişte pastile, la care am văzut şi reclamă, încep cu B.
- ţinător de memorie 1, ţinător, 2, ..., ţinător 13, memoplus, zise farmacistă
- ăsta e, ultimul, zise doamna
- şi unde îl are doamnă pe B?
- v-am zis că nu ţin minte.

- am un virusache în pc (mda, încă nu mi-am dedicat timpul lui şi într-o zi o să mă lase, ştiu), ce dă petrecere zilnic. N-am internet explorer, dar dacă nu stau lângă pc, găsesc şi 50 de pagini deschise în explorer. Baiul n-ar fi, dacă nu m-ar stresa o melodie. Baiul n-ar fi nici acesta, dacă mi-ar apărea vreo fereastră, orice, numai să văd o bucăţică din titlu, dar nu, de cele mai multe ori, desktop-ul arată aşa

marți, 28 iunie 2011

That all folk's

Pentru că...
şi nu s-a înţeles...
vine un moment când:

Blogăreală plăcută.
De azi înainte, dacă scriu, nu pun doar regularităţi, o fac numai pentru mine şi închidem comentariile.

Muzica de Marti (13)

duminică, 26 iunie 2011

Duminica egal poezie

Tricolorul
George Coşbuc


Albastru, romane, ti-e steagul,
Dar stii tu de ce? Sa te-nvat.
Albastru-nsemneaza ciocoii,
Si tot ce-ti aduni tu cu boii
Din mila caldurii si-a ploii
Al lor e, si-acum si de-a pururi,
Si-al tau, cersetorule,-un bat.
Dar rabda, c-o fac din iubire:
Sa tem ca te duce-n pierire
Belsugul prin trai cu rasfat.
Si galben, romane, ti-e steagul.
Iar galbenul spune de voi,
De cei de la pluguri, taranii,
Voi galbeni de foame sarmanii,
De boale purtate cu anii
La scara, si dracul va duca!
Stapanii au scumpe nevoi:
Va banque si dineuri si pasuri
Si-amante cu cai si matasuri,
Si toata nadejdea-i la voi!
Si rosu, romane, ti-e steagul.
Si-un geniu e talcul, s-o stii.
Al neamului geniu, vezi-bine:
E rosu de-o trista rusine,
Ca vremea-ndreptarii nu vine,
Ca tot mai cu multe manii
Ne-ajunge voitul dezastru;
Abisu-ntre galben si-albastru
Satano, de unde ne vii?

Când Dorel ocupă funcţii mai înalte

E an preelectoral, e campanie deja fiecare localitate are edili gospodari.
Şi săptămâna trecută, şi-a amintit el, Dorel cel un pic mai înalt (la funcţie mă refer), că-n contractul bla bla încheiat cu firma tot bla bla, sunt incluse şi şanţurile. Cum cele de la vedere sunt deja în lucru sau terminate, hai să umblăm şi pe la şanţurile sinistraţilor .
Şi-a umblat cu un excavator (din motive de eroare umană, filmările le-am şters, a fost prima dată, când am crezut că am descărcat pozele şi am dat delete- şi brunetele pot fi blonde) şi-a rezultat asta:

1+1=3

sâmbătă, 25 iunie 2011

Ce avem noi aici?


AMR= un an

Până cântă cucu iar
Că de ieri, de la Drăgaică
A tăcut cucul deodată
video
Iubesc cucul, enorm. Într-o altă lume sigur sunt cuc.

Sâmbăta cu amintiri

Cu plecare de aici.
Iniţial vroiam să postez altceva, dar am găsit trusa aeasta, acum câteva ore, într-o casă (oamenii au făcut vreo 3 mutări de-a lungul anilor, au patru copii ca plopii- brazii înţeapă, dar ele-s intacte):

Folclor de Sambata

Mirela Petrean - Cu ce m-am ales in viata
 
 

vineri, 24 iunie 2011

Dintr-o extremă într-alta

Imi place mult berea fără alcool, e dulce, e bunăăăăăăăăă. Şi-mi place şi berea neagră. Paradoxal, nu? Dintr-o extremă-ntr-alta, c-aşa sunt eu, acum râd şi poate, peste 13 minute, plâng.
Berea blondă nu cred că am băut un litru, în toată viaţa mea, e amară.

Bancul de Vineri

Soţia doreste sa inainteaza cererea de divort. Avocatul:
- Care este motivul divorţului?
- In cei 5 ani de casnicie el si-a facut datoria de barbat doar de trei ori!
Avocatul:
- Foarte bine, cu asa motiv, şansele noastre în instanţă cresc semnificativ!
Copiii aveti? 

joi, 23 iunie 2011

Si azi am chef de

Corina Chiriac - Iti Multumesc 1982
 
 
şi-atât, pentru că-mi aminteşte de viaţă şi atât.
Poate doar noapte bună.

Citatul de Joi

Un barbat trebuie sa se casatoreasca numai cu acea femeie pe care ar fi ales-o ca prieten daca ar fi fost barbat.” Joubert

44 de bune si rele, nu numai miere

          Cine a zis că, dacă te căsătoreşti în Mai, nu o să ai o căsnicie stabilă? Cine?Aud...n-aud nimic, pentru că momentan nu se ştie, de unde vine superstiţia.
Aaaa, dacă-i doar cununie civilă, nu se pune?
Bun, atunci să ne gândim la nunţile din post. Ce te faci (în zilele noastre nu se mai pune, nu mai e la modă şi pentru bani, ei acceptă orice), dacă realizezi prea târziu că nunta ta pică în post? Obţii o aprobare de la Patriarhie şi-apoi sănătoşi să fim cu toţii, şi participanţii şi protagoniştii şi viitorii omponenţi ai familiei. Da' vedeţi voi, apar superstiţiile şi vaietele, că vezi Doamne numai dezastru, numai trăsnete şi fulgere, că Doamne Doamne n-o să fie de acord cu nunta asta.
Numai că sunt 44 de ani.
44 de ani şi trei pahare diferite, chiar dacă nu sunt adecvate, roşu pentru el, că aşa i-a plăcut, auriul ei, că aşa şi-a dorit şi cel din mijloc ei, ce a apărut cu 11 ani mai târziu, c-aşa a simţit.

Conjugarea verbului a tăcea

Prezent
eu  tac
tu  taci
el  tace
noi tăcem
voi tăceţi
ei  tac

sau dacă vreţi la 
Perfect compus
eu  am tăcut
tu  ai tăcut
el  a tăcut
noi am tăcut
voi aţi tăcut
ei  au tăcut

Ţinuta decentă

Dacă mergi la o biserică ortodoxă sau la vreo mânăstire, ai să vezi la intrare un afiş, pe care stau scrise nişte reguli de decenţă.
Dacă eşti în trecere, printr-o localitate oarecare şi simţi nevoia să te rogi, doamna, de vinde lumânări, o să simtă neapărat nevoia să te bată pe umăr şi să-ţi ţină un discurs, despre decenţă şi indecenţă, despre cât de mică e bentiţa, de pe capul tău şi cât de mare ar trebui să fie basmaua. (ne facem că nu o auzim pe doamnă cum şi despre ce vorbeşte, când este afară).
În schimb, dacă mergi la o cumetrie şi ai o ţinută, prin care nu se văd doar formele, ci şi interiorul lor, nimeni nu mai zice nimic.

Când e prea mult

Când făcui sondajul, legat de unghii, îl făcui aşa pentru mine, ca să văd ce fel de oameni citesc p-aici.
Şi mie îmi plac unghiile un pic mai mari, dar nu-i o nenorocire, dacă se rupe vreuna.
Şi mie îmi plac unghiile îngrijite, colorate/ vopsite.
Şi mie îmi plac, la unele femei, unghiile fanteziste.
Dar nu-mi plac unghiile cu pietricele multe şi vreo 13 culori, cu 13 modele, pe o singură unghie.
Şi mai ales, nu-mi plac unghiile ca acelea din imagine.
Sursa foto: furăciune de pe fb, de la un stilist protezist unghii.
Îmi poate răspunde şi mie cineva la întrebarea asta: cum poate să facă orice (gândiţi-vă la orice) având unghiile alea?
Şi întrebare pentru orrice bărbat se încumetă să răspundă: n-aveţi impresia că sunteţi cu Samantha, când doamna de lângă voi, deţine asemena unghii?
P.S- deţinătoarea unghiilor din imagine e o femeie frumoasă, n-am făcut referire la fizicul dânsei.

Străstrăcopilărie,dar fără lecitină

Ieşi papucule de sub pat
Ieşi papucule, ieşi
Să mănânci şi tu cireşi
Ieşi papucule, ieşi.

miercuri, 22 iunie 2011

Istoria se repetă

Ne invadează turcii şi femeile ori plâng, ori sunt ultra, super, mega mulţumite.

Din meniul zilei

Sunt multe întrebări, pe care nu le suport, probabil, precum întrebările mele nu sunt suportate de către alţii.
Dar aşa simt cum mi se transformă şira spinării, când aud întrebări legate de mâncarea preparată, de ai impresia, că-s apretată, aşa de dreaptă stau.
Serios, acum, de ce ai întreba,pe altineva, despre ce a gătit şi nu ai întreba direct partenera/ ul, jumătatea/sfertul vieţii, pisi, iubi, etc? N-ai jumătatea vieţii? Nu-i bai, întreabă-te pe tine. Ai jumătatea vieţii, dar nu îţi dă atenţie, consideră că nu-i problema ei/ lui, iar nu-i bai, găteşte ce îţi place ţie şi când va face mofturi, sigur ai să găseşti un răspuns pe măsură. Hai, că nu-i nevoie să îţi spun eu ce şi cum, te descurci tu (acum, depinde, dacă stai cu încuiata/ul pământului, să nu îţi iei vreo cratiţă în cap).

Filozofii de pârâu

De-a lungul vieţii, omul îşi duce obiectele la verificări, la R.AR, la adaptări, dar, din păcate omul uită că, din când în când, are nevoie şi el de o verificare.
De multe ori, verificarea vine prea târziu, şi-atunci omul se întreabă "de ce?"

Poza de Miercuri

marți, 21 iunie 2011

A sosit vacanţa

cu trenul din Franţa (aşa era cândva, c-acum se teleportează).
Şi-odată cu vacanţa, vine şi premierea.
Mulţumesc domnule Liviu, pentru aprecieri, dar chiar aşa mă simt, ca după un an şolar, în care mi s-au pus calificative, am fost monitorizată, am ridicat mânuţa, am zâmbit, n-am şoptit şi-am făcut totul exemplar.
De ce nu merit acest premiu?
Pentru că
îţi răspund abia azi, deşi mesajul l-am văzut de Duminică
scriu haotic (foarte)
nu-s un exemplu bun
sunt oameni ale căror postări le citesc şi care mă fac să simt, ceea ce scriu ei
tot timpul, m-aş simţi ca o căprioară hăituită.
O singură rugăminte am, dacă se poate, aş dori să daţi coroniţă oricui altcuiva şi să mă scoateţi dintre premianţi.

Dotări standard

De când se naşte ( cănd începe el a judeca, de fapt) omul are o certitudine: că-ntr-o zi va muri.
Dar ce uită omul, e că se naşte cu dotări standard: râsul şi plânsul, zâmbetul şi posomorârea.
Cu timpul, din păcate, omul îşi aminteşte doar de o dotare, posomorârea.

Muzica de Marti (13)


Muzica de Marţi rămâne muzică de Marţi, chiar dacă între timp apăru şi altă muzică.

De ziua muzicii Europene, leapsa cu muzica amestecată

Ce melodii din filme, îmi rămân întipărite şi pe care dansează piticii mei, cel puţin o dată pe săptămână:
În afară de cele enumerate de Mihaela
Mere Hati:
Prietenii mei elefantii
 

luni, 20 iunie 2011

Toto

Lecţia de înot
video

De la tei mi se trage

Oamenii rar îmi fac poze, în care să-mi apară şi capul. Nu-i bai, asta e, e clar că e vreun semn.
Aseară  în primele minute ale zilei de azi, furai nişte flori de tei. De fapt zisei "iau şi eu două, trei, să duc acasă, să-i pun ...să-i miroasă, că şi aşa abia înlforesc"şi-mă prinse. Cum?!?! Fără cap, normal.
Şi dacă se spune că teiul e arborele, ce vindecă sufletul, mai nou am aflat că-i şi pomul, ce te face să spui adevărul.
Cred şi eu, dacă te leagă cineva de un tei şi te torturează până spui tot sau poate d-aia mi se fac poze fără cap.
Uite, vedeţi nu doar d-aia nu-i indicat ceaiul de tei, la masculi, ci şi d-asta.

Să chemăm Otv-ul, zicem

Sau cel puţin CVC zise: "minuneeeee, să chemăm tv-ele"

La întrebare, răspuns pe măsură

Când îmi scrisei nimicurile, se gândi un anoim/ o anonimă, c-ar avea ceva să-mi spună şi-mi trimise un mesaj (la pagina de sus, din stânga), ce suna aşa "dacă tu nu îţi permiţi să mănânci un grătar la sfârşit de săptămână, alţii pot. Te roade invidia?".
Ei bine nu, nu mă roade nici invidia şi nu, nici nu-mi permit. Oi avea eu carenţe de fier, dar momentan n-am trecut la mâncat gardurile oamenilor, bucşărie, tăblărie sau după cum spui tu, un grătar.

Filozofii de parau

Dacă nu porţi haine la modă, nu însemnă că nu eşti "pe val", ci înseamnă că eşti unicat. De ce să te confunde lumea pe stradă (sau în orice altă locaţie) cu orie altă damă purtătoare de salopetă, când te poate repra foarte uşor, fiind unică.

Rasul de Luni

duminică, 19 iunie 2011

Duminica egal poezie

Un adevar sublim
Robert Vicol


Ce-a fost de spus, am spus
Iar de n-am spus, voi spune 
Ce-o fi, voi spune maine, 
Iar ce n-o fi, nespus ramane.

Ai zâmbit azi?

Ascult lălăieli în cască, depinde de stare, de locaţie, de ...
Ascult lălăielile doar la o cască, pe rând, ca să pot auzi şi ce se petree-n jurul meu. Unii-mi spun c-aş fi Cristina din melodia Zoiei Alecu, eu zic că doar îi ignor şi mă fac că n-aud.
E relaxantă muzica la cască, dar...
Ai zâmbit azi?
Şi el zâmbea, şi el asculta muzică la căşti, şi-ar fi împlinit azi, 20 de ani, dar într-o seară, pe când traversa calea ferată, după ce s-a asigurat şi-a lăsat să treacă mărfarul, n-a mai auzit şi celălalt tren, asulta muzică la căşti.
Azi pleacă să-şi aniverseze cei 20 de ani, în altă lume.

Şoaptele îngerilor şi poemele nemuriri

"Morţii ând se duc la groapă, ne curg lacrimile, mii
Însă unele din ele- lacrimi ipocrizii-
Curg numai spre-a fi văzute de ei vii"

Premiate sau nu

Nu ştiu dacă am văzut prea multe filme de Oscar.
Nu sunt eu aceea, care ar trebui sa facă un top, dar pentru că aşa a dorit Cristian, mi-am amintit de câteva.
Fantoma mea iubită
Lista lui Schindler
Casabalanca
Tacerea Mieilor (am citit si recitit cartea, apoi de cateva ori)
Naşul
Presupun că se iau în seamă şi filmele, în care s-au primit Oscar-uri, pentru roluri secundare şi-s filme, care n-au luat nicicând un premiu, dar îmi plac de zeci de ori mai mult, decât cele premiate.
P.S- încă n-am avut curiozitatea să văd Avatar-ul.

sâmbătă, 18 iunie 2011

De sezon

Mai întâi o întrebare, mai apoi o să vină şi povestea, din ciclul "aşa nu, că altfel da"
Tu, dacă ai primi o aşă invitaţie, pentru a merge la o cumetrie, te-ai duce?

Pune-ţi o dorinţă







nu-i bai, dacă nu se va îndeplini.


Pentru asta dacii aveau o soluţie:

De pe mail sosire

Păcătoasa69: sărumâna, părinte
Părintele_jaguar: SAL, fiica mea
Păcătoasa69: sal???
Părintele_jaguar: Să Ai Liniște
Păcătoasa69: aaa, da părinte, iartă-mă, eu nu prea le știu astea că numa’ ieri ne-am băgat netu’

Părintele69: ești iertată…căci trebuie să iertăm chiar și online...spune-mi, cu ce te pot ajuta la ceas de seară?

Păcătoasa69: păi iubite părinte, aș vrea să mă spovedesc…și am zis că îți scriu aici ca să nu mă mai scol măine cu noaptea-n cap ca să merg la spovedanie

Părintele_jaguar: înțelept ai gândit…căci oricum dimineața e îngrămădeală mare că vin toate babele plictisitoare care nu au net. și mai au și păcate plictisitoare, fără un pic de cancan, nimic, că au înjurat, că n-au ținut post, că n-au stins televizorul când era furtună…din astea

Părintele_jaguar: așa că e o plăcere să asculți o enoriașă tânără așa ca tine, cu un id care te îndeamnă să gândești la cele lumești…

Păcătoasa69: da, părinte, mă bucur că mă înțelegi

Folclor de Sambata

Florin Vasilica si Grupul Teleormanul - Hai mai dor, mai dor, mai dor
 
 

Sambata cu amintiri

Cu plecare de aici:
În banca a doua, rândul din mijloc, jumătatea dinspre geam:


vineri, 17 iunie 2011

Din lumea celor, ce nu spun cuvinte







Pe val cu Sandy Bell


Pe sub val sau cum s-o mai zice, dar cert e că aproape toată lumea sare (nu cu mine, fiecare pe unde poate). Sare lumea-n poze,de parcă ar fi mâncat arcuri.
Şi toate astea, cred că au pleat de la Sandy Bell. Da, de la ea, Dumbo zbura, nu sărea, iar Denver cânta.


Poza-i de aici.
P.S- deţin şi eu nişte poze săritoare, din 2008.

Numa' bine

Guliverul meu îmi spune mereu "ce semeni, aia culegi", piticii îl susţin şi-mi cântă-n cor "cum îţi aşterni, aşa dormi" şi ca să fie totul complet, aud din când în când şi-o cunoscută arie "ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face", aşa că repet, eu nu fac bine, eu doar trăiesc.
Se întâmplă câteodată, să vrei să faci bine, dar să iasă rău şi-atunci?
Poate că azi am făcut un bine, c-am luat pe mine o fustă scurtă şi avură unii ce priviră, poate că ieri am făcut un bine, că i-am zâmbit Lunii, poate că mâine am să fa un bine, că-i fac cu ochiul Soarelui, poate că binele meu, nu-i şi binele altora.
Acesta a fost încă un răspuns, despre bine, pentru Mihaela.

Bancul de Vineri

Merge un om la frizerie sa se barbiereasca. Si ii spune barbierului ca niciodata nu a putut fi bine ras pe obraji. 
- Nici o problema, spune barbierul scotand o bila mica, de lemn, dintr-un sertar. Luati in gura bila asta si tineti-o intre gingii si obraz. Omul face asta si capata cel mai fin barbierit din cate a simtit vreodata. 
Apoi intreaba: 
-Si daca inghiteam bila? 
- Nici o problema, o aduceati a doua zi inapoi, la fel ca toti ceilalti clienti...!

O postare fără titlu

Când spuneam asta , acum un an, mirată am fost s-aud din gura unor persoane, că nu-i problema mea, n-am de ce să mă implic (persoane la care nu s-ar fi aşteptat nimeni, niciodată).
Gândeam ca şi acum  "Vezi ceva, reactioneaza. Daca tu taci, el tace, ei tac, intr-o zi s-ar putea sa fie prea tarziu. Asta in cazul, in care, deja nu e." şi-n plus acum, cred că nicio recompensă din lumea asta (detalii aici, aici, aici) n-o s-o mai ajute pe copila aceea.

joi, 16 iunie 2011

Noapte de după

Azi, mai iubeşte cineva Luna şi azi?


Mister încă neelucidat

             Întrebare scurtă şi la obiect: dacă la zoo, plăteşti biletul, ca să vezi şi ţestoasa (dacă ar fi şi Ninja, nu m-aş supăra) de Dâmbu, de Pampas sau alte regiuni, şi ea, ţestoasa, nu-şi face apariţia, poţi sta acolo până apare?
O zi, două, trei, îţi iei sandwich-uri de acasă, vodcă şi suc de la birt, o carte de colorat şi te pui pe aşteptat, merge?
Mister încă neelucidat, dar zău, dacă am văzut eu vreodată ţestoasa asta.

Citatul de Joi

Cu cât ne iubim mai mult prietenii, cu atât îi vom flata mai putin. - Moliere

Ce se-nvaţa, pentru prima dată-n clasă

Pe la ce pagină se află, în abecedar, propoziţia cu "Ana are mere"? Mai există propoziţia asta în abecedare? Nu de alta, dar vreau să ştiu de la a câta pagină se familiarizează băieţii cu anatomia fetelor.
Recunosc, e o idee nebună, dar asta mi-a venit în minte, în timp ce-mi spuse nepotul, că o anumită parolă de a lui e "mama are mere" şi-ajunserăm amândoi la o concluzie "sunt cam pere, dar important e că-s încă la fructe şi nu la legume (dovleci) "

Doi ani,trei zile si nişte ore

Apoi, dacă fata zise, că trebuie marcat momentul, să-l marcăm zic:

Hai, toată lumea la tălpile goale şi dans:


Mulţumesc şi sănătate

Băieţel sau fetiţă?

Aşa ar traduce unii:

Spini



Frecvenţe

Săptămâna trecută, pe seară, în timp ce ascultam un post de radio, l-auzii pe tânărul dj, când spunea ceva ce suna cam aşa "a venit vara şi toată lumea se gândeşte la mare. Prost să fii să nu o faci" şi mă gândii oare o avea habar, că-s anumite boli, când nu e indicat să mergi la mare? Sau că-s oameni, ce iubesc muntele, nu marea? Sau multe altele?
Şi schimbai frecvenţa. De atunci, seara nu mai ascult acel post de radio şi mi-amintesc de ce spunea fata (tot de  la acelaşi radio), despre cum oricine poate, despre pasiune şi răspunsul aeluiaşi dj, şi chiar că proastă oi fi, de l-oi mai asculta pe dj-ul acela. Păcat, că-i muzica plăcută.
Oare unde or fi dj-ii de altădată?

miercuri, 15 iunie 2011

Oare cine-i ?

- Nu ma uita
 
 

D-ale mele

Pc-ul fără sunet e mai rău decât tv-ul fără imagine.

Când

Când părinţii mei duseră doua căni în cimitir, să fie la cişmeaua cu apă, nu mă supărai.
Când una dintre căni o văzui la câinii de aolo, nu mă supărai.
Când o văzui iar la cişmea, mă luă un pic o stare de lehamite.
Când n-o mai văzui nicăieri, mă gândii să duc o alta.
Dar când o văzui la un mormânt, mi-adusei aminte că acolo merg şi oamenii vii şi mă-ntrebai singură "ce o fi aşa de greu, să duci un lucru d eunde l-ai luat? Ai nevoie de apă, pentru flori, pentru melci, pentru orice, bine, dar cât d egreu să fie să returnezi ceva, mai ales că singura cale de ieşire e pe lângă loul, de unde ai luat obiectul?"

Trece vremea

Când apar norii pe seară, nu mi-e teamă, ştiu de mult că noaptea nu plouă cu piatră.
Când săptămâna trecută, s-a întunecat totul ziua, apoi s-a luminat şi iar s-a întunecat, mi-am amintit de ziua de astăzi, dar dintr-o altă perioadă:

Poza de Miercuri

marți, 14 iunie 2011

...

Ieri fusei în parc


Intâi teroarea, apoi mâncarea

V-aţi prins? Dacă nu, ia priviţi mai bine:

Muzica de Marti (13)


(sper că e piesa, care scrie, încă n-am sonor)

La nici jumătatea vieţii

Mie nu mi-e frică de animale şi nu mă feresc de ele pe stradă, din contră le pun câte un nume şi încep să vorbesc cu ele ( asta nu înseamnă că iubesc animalele), dar azi dimineaţă, pe la 7:20, în timp ce piticii dansau samba florilor (mda, privem nişte flori colorate în zeci de nuanţe) simţii cum mă iau căldurile. Norocul meu, că nu mă pierd repede şi-apucai să mut umbrela din stânga în dreapta, în timp ce haita (dacă-s trei e ca la oameni, crimă organizată?) deja mă înconjurase şi saliva lacom.
Pasul unu: spusul unui Marş autoritar
Pasul doi: cine dracu a ascuns toate pietrele, că nu-i de glumă, ăştia nu se dau la o parte din a mă muşa.
Pasul trei: @$#$% marş...umbrelă...marş...umbrelă....
Pasul patru: reuşit să sperii doi şi apoi mers 50-70 de metri cu spatele.
Ciudat e că nu mă gândeam la mine, ci la copila ce locuieşte în apropiere (nu, nu copilul fantastic).

luni, 13 iunie 2011

Rasul de Luni

Găsiţi şi voi un motiv de râs, că eu n-am sonor pe trilu, you tube şi alte asemănătoare. Nici măcar în Winap et co, în rest toate bune.Eu am răs de asta, voi, cred că n-aveţi de ce, cred (nici nu mai ţin minte, dacă am zis ceva şi de pe card le-am şters)
video
Până una alta, aflai de o nouă meserie.

duminică, 12 iunie 2011

Pentru iernile geroase

Florile de Mai s-au transformat

Cu şi despre animale

               Când eram mică aveam iepuri. M-ataşasem de ei, fiecare avea un nume, le făceam curat, le aduceam mâncare. Mi-au plăut enorm, îi iubeam, până într-o zi, când una dintre iepuroaice a fătat 12 iepuri şi i-a mâncat pe toţi. De a doua zi, nu m-am mai interesat de iepuri şi-aşa a renunţat şi tata la ei.
                Când eram tot mică, dar un pic mai mare, creşteam peşti. Nu, nu peşti exotici şi coloraţi şi nu în acvarii, creşteam crapi şi caraşi, într-un butoi de inox. Eu îi hrăneam, eu îi pescuiam, eu îi puneam la loc, eu le schimbam apa. Într-o zi, cineva mi-a omorât doi şi de atunci nu m-au mai interesat peştii, i-a pregătit tata şi i-am mâncat.
                Când am mai crescut, doar un pic, creşteam albine, aveam doi stupi, până într-o zi, când cineva a făcut focul în apropierea lor şi s-au enervat albinele. Am renunţat la albine, le-a donat tata, stupii încă îi mai am.
                 Toate animalele, păsările sau alte vietăţi, pe care le-am avut, au fost denumite într-un fel.

România dodoleaţă

Dacă tot vor să revină la raioane, regiuni, raiale sau ce or fi, s-ar putea să revenim şi la monarhie? Hai, că poate ne-om trezi.
Atât vreau să ştiu despre subiectul ăsta.
De fapt nu, vreau să mai ştiu şi de ce n-au băgat Ialomiţa la Sud Est, că în Sud observ, că-i prea puţină.

Duminica egal poezie

Unii-mi spun că eşti încă frumoasă
Zaharia Stancu


Unii-mi spun că eşti încă frumoasă
Eu nu te mai văd azi în nici-un fel
Altădată vieţuiam în colibă
Şi visam că trăim în castel
Poţi să mă duci într-o vale adâncă
Şi să-mi spui că mă porţi pe câmpie
Ori despre-un crâng de mărunte vlăstare
Să-mi spui că-i o bătrână vlăsie

Gânduri, idei

Descoperii pe fb, că am un nepot gay (pentru cunoscători, adunarea de pe jos: nu acel nepot, nu, înainte de el, am avut şi alţi nepoţi, de la verişoare, nepoţi apropiaţi vârstei mele). Norocul lui, că-i în altă ţară (nu, nu din cauza mea, dar orăşelul din care provine, e plin de oameni cu mentalităţi).
Tot pe fb o găsii pe mama şi pe vecina de vis a vis, într-o poză. Norocul lor (şi-al nostru) că nu se disting bine, nu ele erau ţinta.
Magneţii cu diverse forme şi animăluţe sunt pentru zilele noastre, precum erau bibelourile, pentru zilele mamelor noastre. Oare recunoaşte cineva asta?
Ciudat, mă pierd, când vorbesc la telefon cu o anumită persoană. Oare de ce?
Ni s-a cimentat azi, pentru veşnicie, sentimentul că suntem oameni simpli, dar fericiţi.

Ziua.Noaptea


sâmbătă, 11 iunie 2011

Doar un pic de suflet

Unu:
 Doi
 trei

Sambata cu amintiri

Cu plecare de aici:


Discriminări ca-n viaţă

Când Iulia a scris de cioară, mi-am amintit că de multă vreme mă gândeam la eva. Ce-mi lipsea?O poză. O poză aflată pe un cd, cd de negăsit. Azi îl găsii, era al doilea din teanul de cd-uri, în are căutasem de Q ori.
Ne atrage albul

Chinezării, japonisme, ţigăneli sau românisme

Pot fi şi de alte naţii, că se găsesc în orice ţară.
Momentan, brelocul, pe care-l am la cheile de la serviciu, reprezintă poza unei rude (l-am pus de vreo lună, deşi e de acum 4 ani nefolosit) şi-l ţin special şi de fiecare dată, când se trezesc comentatori invoc refrenul lui Andrieş cu rudele şi spun oamenilor, că mi-e teamă ca nu cumva să uit, cum arată.
Nici nu m-agit, nici nu mă complic în explicaţii, dar cel puţin de trei ori pe săptămână aud refrenul "pune şi tu o icoană, o poză cu Doamne Doamne". Pe bune?! Sincer, pentru mine breloacele cu Doamne Doamne sunt precum brăţările cu sfinţi .Mda, multe-s brăţări oarecare, n-au nicio legătură cu mătăniile adevărate. Cunosc oameni, ce poartă rozariile ca pe accesorii, dar care habar n-au ce reprezintă.
Aşa, părerea mea, eu cheile acelea le arunc, pe unde-mi vine, le scap, numa' nu am grijă de ele ca de o icoană şi zău, tot pentru mine, că doar nu gândeşte altcineva în locul meu, e ca şi cum ai face sex cu mătăniile  brătările acelea la mână şi la un moment dat s-auzi "stai iubi, nu mai geme, că mi-a intrat piciorul sfântului Q în gură".
O s-ajung în iad, pentru părerile mele, nu-i bai, ştiu, am locul asigurat acolo, de multă vreme. Poate că-mi vor da un loc la geam, am rău la interior.

Folclor de Sambata

Mituta si Dumitru Ridescu - Daca ai barbat urat
 
 

vineri, 10 iunie 2011

Fb,idei şi realitate

Adevărul e că eu nu o să câştig niciodată aici.
De fapt, nici nu mai particip, dar las astea să privească poza cine o vrea..
Deschisei mail-ul şi...surpriză 1296 mail-uri, mă uitai la al treisprezecelea (dacă vreţi, fac şi un print screen) şi nu ştiu de ce, dar azi mă fură aşa o idee, să mă introduc şi eu.
Acum ,poza o pusei, de votat, dacă vreţi o puteţi face şi voi aici, că eu pe fb n-am la cine apela.
Acum, nu că v-aş impune sau v-aş mitui, dar dacă e să câştig măcar un acumulator, ca să dărâm miturile superstiţiilor cu 13 şi Marţi (asta din cauza nopţii mele de naştere), vă dau o bere, o licoare, vă arăt o poză cu moi, vă trimit o dudă, vă scot la o îngheţată, la un şotron, vă fac curat prin case, vă aduc sacoşele de la cumpărături, ţin de urât animalelor de companie sau mamelor voastre, când n-aveţi unde să le lăsaţi, vă plimb melcii, schimb apa la peşti, număr firele de praf, vă ofer alibi pentru prietenele voastre (acum am pierdut voturile feminine), mă urc pe soclul, unde era statuia Libertăţii (asta cam pică, cred că-i amenda mai mult, decât aparatul, dar mă urc repede) sau în funcţie de necesităţi şi posibilităţi, vedem noi, ce mai găsim.
Până negociem, dacă vreţi, nu că v-am înşirat eu cele de mai sus, mă puteţi vota aici, sau vă puteţi înscrie chiar voi.
Mulţumesc.
Cam aşa suna, dar am renunţat la concurs.
De ce nu câştigam niciodată? Pentru că:

D-ale mele

Îmi ziseră mie oamenii, ca să nu mai gândesc, dar eu n-ascultai de sfaturi şi cum piticii îmi ziseră "ia, mai introdu şi tu ochii prin presă, să fii la zi cu noutăţile", o făcui în dimineaţa asta.
Concluzii:
Unu- exact ce credeam.Urmează şi celalte (dotate sunt).
Doi - punctul 1- cei mai fideli cumpărători sunt engrosiştii- îhî, sigur, numai că majoritatea e din DB şi mult prea bronzată. Punctul 2- faptul că nea Nae şi familia lui "trăiesc din vânzarea de cireşe la margine de drum" mă face să mă gândesc la micul incendiu, de acum doi ani, când s-a produs un scurtcircuit şi doar s-a afumat o cameră, din fosta casă, bătrânească, a unor amici. Nicio nenorocire, nimic grav, nimeni rănit, casa (mai nou cică se numesc vile toate casele mari, cu etaj) de lângă n-a fost afectată. Ce scria mare prin presă? O bătrână a rămas pe drumuri, din cauza incendiului. Şi vorbind cu amicii, nepoţii bătrânei, le spuneam "uite-aşa ori vă compătimesc oamenii (cei care nu ştiu), ori vă blesteamă (cei ce vă cunosc). Bine că nu ştiu ziariştii, cine mai stă în casa asta, că altfel citeam mare şi prin tabloide".
Trei -  1. Ploieşti- un băiat din Aluniş- iar mă întreb Ploieşti= Prahova? Şi punctul 2. Oare aia era singura poză cu pompieri?
Şi gata, m-am oprit.

Bancul de Vineri

Pe parcursul unei ore, într-o clasă cu 30 de elevi, se simte la un moment dat un miros puternic de gaze eliminate de intestin.
Profesorul- cine a fost nesimţitul ? (pe lângă banc: de ce e mereu un nesimţit, de ce nu poate fi şi o ea?)
Nimeni nimic, linişte totală.
Profesorul: întreb încă o dată, după care toată clasa va avea nota 2 la purtare.
Bulă, timid:- eu, domnule profesor.
Profesorul- ieşi imediat din clasă, nesimţitule!
Bulă- ies, dar nu-i corect.

joi, 9 iunie 2011

Citatul de Joi

Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii. (Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte) Antoine de Saint Exupery

Părerea mea

Aproape orice persoană, ce deţine un aparat foto (digitale, nedigitale, compacte, DSLR-uri, etc), are impresia că face fotografii. Părerea lor.
Părerea mea, între o poză şi o fotografie sunt diferenţe mari, foarte mari. E la fel ca la pictură, oricine se poate juca folosind acuarele, dar nu oricine poate realiza şi o pictură.
Dacă sunteţi pasionaţi de fotografie, mai aveţi vreo oră şi câteva minute să participaţi şi la concursul organizat de către ea şi de către el.
În stânga avem o poză, nu o fotografie.
L.E- concursul se prelungeşte cu două săptămâni.

miercuri, 8 iunie 2011

De la cap pleaă toate

Adevărul e că la mine-n cort e frig. Vara.
Adevărul e că în momentul acesta, am pe mine pulover şi pantaloni de trening (asta nu exclude dormitul cu geamul deshis).
Adevărul e acesta:

Filozofii de parau

Şi popii-s oameni, se-mbracă-n blugi, mănânc-un mic şi beau o bere, când sunt liberi, dar unii popi se aseamănă prea mult cu bulibaşii. Burtoşi şi cu gândul numai la ...

Un gând

"Salut! Sunt Marghioala din dud şi asculta radio frunza"  şi surpriză, apoi cântă Gheorghe din salcâm.
Ce mă amuză cuvintele astea "Sunt Margareta Pâslaru şi ascult ... Ascultă şi tu" şi apoi îl aud pe Dan Spătaru.Mie, că-s mai ciudată, mi s-ar părea fain să aud, acelaşi artist, care şi promovează.

Senzaţional, fantastic...am

Sunt o femeie slabă, sub greutatea normală, conform testelor. Nu-i o noutate, ştiu asta de vreo câţiva zeci de ani.
Mai în glumă, mai în serios, le şi spun unora că mi se trage de la cei 250 ml de oţet de mere, băuţi acum zeci de ani de zile (ştiu ele, vinovatele).
În ciuda aestui fapt, tot nu mă am bine cu vara, deloc. În fiecare seară fac febră, mă-mbrac cu haine mai groase şi a doua zi sunt ca nouă. În schimb ziua trec de la pantaloni scurti, la fuste scurte, la rochii lungi, la maieuri, bluze şi mai puţin bluze şi nu-mi pasă deloc, de părerea altora. Bun, n-o să mă vezi că intru la teatru cu fustiţe de o palmă sau mi-arăt picioarele, pentru a auzi cântecul claxoanelor sau corul fluierătorilor, nu, adaptez hainele, în funcţie de deplasare, ca şi ieri, când m-am îmbrăcat ca o mamă.

Poza de Miercuri

Păcat, că-n poze, nu se pot capta şi mirosurile.Mare păcat.
Îmi spunea cineva, Luni, că simte un miros puternic de trandafiri, dar nu îi vede. I-am spus că-i via, nu-s trandafirii.

Gânduri

Când eram mică, aveam impresia că artistele de muzică populară,ce-mi erau dragi, mergeau îmbrăcate-n costum popular, chiar şi pe stradă.
Când eram mică şi murea vreo artistă sau vreun artist, din zvonuri mai aflam câte ceva, dar niciodată n-auzeam despre lupta pentru avere.
Când am mai crescut, mi-am dat seama, că nici ele nu mergeau în costum popular şi nici oamenii nu erau atât de curioşi, în privinţa averii unora.
Când am crescut şi mai mult, mi-am dat seama, că, din păate, prea mulţi oameni îşi amintesc, de unii, doar pentru scandalurile de după.

Adrian Pintea - Tu imi spui
 
 

E loc sub Soare

pentru toată lumea, mai ales că mulţi vor să stea la umbră, spunea o vorbă.
Şi mai ales că Marele Blond se împarte, aş putea spune:

marți, 7 iunie 2011

De Iunie

şi fără frică

Nimicuri

Solo... sau nu...percuţie sau altceva, dar uite-aşa-mi aud piticii, de vreo oră.
Sosii vara (ceea e trupul,  pe care-l deplasez, resimte din plin), iar eu, de când creşte iarba, de vreo doi centimetrii, până toamna, târziu, când apar primii fulgi, dorm cu geamul deschis sau întredeschis, depinde de seară. Cum atacă gradele, vârful termometrului, cum îşi fac apariţia refugiaţii la răcoare. Bun, nimic rău în asta, fiecare e liber să petreacă timpul, cum vrea, dar baiul e că, nu doar azi, nu doar acum, ci mai ales în weekend, că-s în curte, că-s în casă, piticii mei trebuie să suporte "soloooo percuţieeee, saalllaaammm regheton şi încă una pe care am uitat-o".Până acum, pe anul acesta, cel mai rău a fost acum vreo două săptămâni, când Sâmbătă dimineaţa, pe la 4:30, mai că aveam impresia că a înviat Ileana Sărăroiu.
Săptămâna trecută, era să mă calce maşina. Şi nu orice şofer, ci ăl mai cel, sindacobenzinarul, c-ameţii şi deviai vreo doi centimetrii spre stânga  că n-am trotuare, pe unde merg. Şi când deschise geamul, să-mi zică vreo trei (cred), ridicai ochii şi-i zisei "nu-mi ziceţi de mama, că am ameţit, eu sunt vinovată, nu mama, dar mi-e rău" şi-nchise geamul şi fugii. 
Mi-apărură pistruii. Mulţi. Unii încep să-mi spună iar tratamente, eu nu-i ascult, îs ai mei, fără ei n-aş mai fi eu.
Numai când nu dorm şi la serviciu, n-am nimic pe cap, în rest orice, pălării, şepci, batiste, băsmăluţe.
Venii vara, ultima oară, când leşinai, din cauza Marelui Blond, m-am trezit înconjurată de oamenii cu cămăşi albastre. Nu, nu descoperiseră că am nebunii ascunse şi-s un pericol public, nu eram la Voila, Ojasca, Sapoca sau altele asemănătoare, ci-ntr-o cameră cu mulţi miliţieni.
Venii vara, d-ar trece mai repede sau măcar de-ar ploua  mai des.

Cică vor o rimă mică

Coajă-uscată de săpun,
Cică-n versuri tre' să spun,
Ceea ce eu aberez
Şi- să-ncerc să vă distrez.

Incă puţin şi vine

Duminică erau aşa

Muzica de Marti (13)

Ornella Vanoni - L'appuntamento
 
 

Râsul de Luni

n-a apărut din motive tehnice :))

duminică, 5 iunie 2011

Duminica egal poezie

Rugăciunea poporului către stat
AP

Vinovăţii lângă vinovăţii,
Ne-ndemânateci suntem zi de zi,
Tu, stat al nostru, cum de ne mai ţii?

Nu vezi că suntem ultimii betegi,
Comiţătorii de fărădelegi,
De ce nu ne loveşti, dacă-nţelegi?

Spre slava ta, muncim neîncetat,
Dar alţii piramide au lucrat,
Ne iartă fala, dragul nostru stat.

Noi umplem forme, clase, scări
şi oşti,
Tu, sigur, toate astea le cunoşti,
Dar pedepseşte-ne, că suntem proşti.

Tu nu-nţelegi că poţi să faci ce poţi,
Că vom tăcea cu bărbăţie toţi,
Tu n-ai simţit că suntem idioţi?

Folclor de Sambata si Sambata cu amintiri

Cristian Vasile - Jyra, Jyra
 
 

N-am chef

Ieri,n-avui chef. De fapt aseară.
Şi dacă n-am chef, n-am. Avui vreo cinci minute, de Sâmbăta cu amintiri, dar până s-a deschis pc-ul ăsta, mi-a trecut şi l-am închis imediat.
Azi, avui, de alte cele.

vineri, 3 iunie 2011

Răspunde la această întrebare

dacă mai poţi, bineînţeles.
Ori, ori, dar mie tot nu-mi vine a crede

Bancul de Vineri

O babă merge la ginecolog. 
- Ce problemă aveţi? întreabă doctorul. 
- Am un necaz cu păsărica, zice baba. 
Se uită doctorul între picioarele babei şi zice: 
- Doamnă, asta nu-i păsărică, e vultur pleşuv!

Capricii de femei egal capricii de vreme

Vorbeam ieri cu MI, despre o idee măreaţă, ce mi-a venit şi nu mi-a dat niciun răspuns. Cum omul dormea, când ma venit eu acasă, am crezut că nu i se pare o ideea prea bună şi că alege varianta u dimineaţa de astăzi, când eu nu sunt p-acasă, aşa că plecai doar cu fetili.
Asta e dovada că, încă era Blondul jucăuş, când am ajuns noi.
După nici şase minute (chiar 5, dar am evitat o cacofonie)

Cât costă intrarea în Rai?

Probabil drumul e anevoios şi lung, probabil că mai faci şi autostopul câteodată, dar intrarea cam cât costă?
Pe scurt, persoana Ţ a renunţat cândva la religia, în care s-a născut, creştină-ortodoxă, şi a trecut la pocăiţi (nu ştiu exact de care, dar erau fraţi). Şi după vreo trei ani, de strâmbat la alţii, când salutau într-un anume fel, de propovăduit slte cele, s-a trezit că vrea ajutor mult mai mare de la fraţi. Fraţi, care n-au putut-o ajuta atât de mult şi

joi, 2 iunie 2011

Citatul de Joi

Să rămâi om între oameni, numai ca să salvezi în tine însuţi ideea de om, chiar dacă alţii o calcă în picioare. Marin Preda

钉螺

Nu ştiu cum se pronunţă în chineză, aşa că momentan l-am botezat Lumache.
Dacă ştie cineva pronunţia, în chineză, să facă un bine şi să mă anunţe, vreau să-i pun două prenume.
Cert e că mi-am luat animal de companie

S-a dus lumea de prăpastie şi oamenii-s prea laşi

Când vorbii oamenilor, despre frica mea, mi-au zis că mă agit prea mult pentru o lumânare. Poate, dar nu pentru lumânare sufeream, ci pentru gestul în sine. Cum să furi mă din cimitir? Cum?!
Când Sâmbătă pe Papagalu' l-a sunat nevasta, am crezut că nu ştie cum să-l ia acasă de acolo, d-aia i-a spus:
"vino acasă, cineva ne-a furat ...".
Aşa a crezut şi el, că-i o glumă nereuşită, aşa au crezut şi ceilalţi, chiar unii mi-au zis "nebune rude ai",

miercuri, 1 iunie 2011

E ceva în atmosferă

sau eu trăiesc în "trecutul viitor", după cum spunea Cris Mary.
Căutam şi eu ceva, despre eclipsa de Soare, de azi, şi...
Se termină Miercurea viitoare?!?!

La pomană înainte, la război înapoi

Nici nu s-au şters bine urmele pomenii mascate, din weekend-ul, ce tocmai se duse, că hop, românul amator de bunătăţi primite pe degeaba (dacă ar gândi românul ălă, că astea-s tot pe banii lui, n-ar mai juca la Bingo) are un nou motiv de veselie: Ziua Eroilor.
Uite-aşa românul iubitor de fasole cu de toate (depinde, de la an la an), îşi cinsteşte eroii prin litrii de ţuică şi tone de sarmale.
Clar, unii români s-au născut pomanagii, laşi şi fraieri.
Mi-e groază, de anul ce va veni.
Update (a se citi: am uitat): într-o comună prahoveană, nu de mult, fură zilele cătunelor şi conform anumitor guri, costară cam 450 milioane vechi. O nimica toată. Conform aceloraşi guri, zilele se vor relua, momentan nu se ştie când. Credeţi că "artiştii de renume mondial reinvitaţi" vor presta gratis? Eu nu.

Ce mă ţine departe de pc

Asta, în cazul, în care vă interesează.
De exemplu, ziua de azi:
Vin de la serviciu, mă schimb, înfulec, dorm 14 minute (nu râdeţi, dacă dorm, exact când mi-e somn, sunt ca nouă), ies afară, mă vede copila, se bucură, manifestându-se prin strigăte, o chem să-i dau ciucalată şi-o maşinuţă, şi-n timp ce mâncarea bolborosea pe foc:

Poza de Miercuri

Nimic, doar nişte poze

Trebuie să stai, într-un picior

sau chiar în fund, aici

că altfel n-ai cum să le iei,dar tot nu merită atâţia bani pe kilogram.
MMS îmi spunea, acum două zile, că "pentru mine n-aş culege, dar pentru alţii am fost".
Ciudat, şi eu, pentru mine, doar pentru  compot şi dulceaţă, dar n-au apărut cele adecvate, dar pentru alţii am făut-o, acum le mănâncă păsările:


video