Şi Domnul e pă val ?!

   Dragele mele muieri (bă, n-am auzit niciun bărbat plângându-se), dacă vă spovediţi (nu vorbim de taină şi alte cele, doar de prostia nemărginită) să ştiţi că Dumnezeu n-a trimis niciun mail, nicio scrisoare, nimic prin semnale de fum cu întrebări moderne.

Fără titlu, c-am o lehamite

    De la o sursă mai mult decât sigură aflu că:

Spiritul de turmă

      Nu mă impresionează ziua de astăzi, prin nimic deosebit faţă de celelalte. Nu-i musai să fii în doi, pentru a iubi (şi da, mă refer la acea iubire), precum, în multe cazuri, nu-i de ajuns să fie doi, pentru a fi dragoste.
      Până la ora asta, cel mai mult pe ziua de azi, m-a amuzat următoarea situaţie:
am o colegă, pe care o cheamă Vasilica, dar căreia i se spune Vali. Am altă colegă, care o cunoaşte pe aceasta, de vreo şapte ani, doar că azi i-a adus un cadou, pentru ziua ei (de nume). "Ok, bun, dar mă cheamă Vasilica, nu-mi place, dar asta e" am auzit-o, precum am auzit-o mai apoi spunând "s-or fi tâmpit toti, de primesc mesaje cu urăi, nu mă cheamă Valentina". Şi încă o dată spiritul de turmă şi-a spus cuvintele.Nu, nu pentru că Vasilica era versus Valentina, ci pentru că oamenii aceştia se dau drept ortodocşi, având impresia că Valentinul ăsta e trecut în calendar ca şi Vasile.
      Oare cine o fi oierul turmei ăsteia?!?
    P.S- m-am amuzat teribil. Şi nu din cauza religiei, ci a situaţiei.Mă-ntreb de multe ori, de ce am starea asta de lehamite, de ce mă simt bine singură, de ce-mi plac Paraziţii şi multe de ce-uri asemănătoare. Uite "d-aia".

Alo, aici nesimţirea!

   Mai întâi: nu mă plâng.
   Mai apoi: ştiu că e greşit de multă vreme.
   Şi mai apoi: pe mine m-ar fi ajutat multe informaţii, aşa că poate-i ajută şi pe alţii.
   I: Nu mă plâng, pentru ceea ce fac, în perioada aceasta, dar mi-e lehamite de foarte mulţi oameni, care ar trebui să fie oameni. M-am tot întrebat, dar pentru oamenii aceia, care nu se pot deplasa singuri şi nici n-au pe cineva, care să alerge prin "sistem" ce se poate face? Am ajuns la zilele, în care-mi dau şi răspunsurile. Aceleaşi ca odinioară: nimic! Nimic, pentru că nu vor unii.
  II- Pe 1 Martie 1996, pentru o programare la o tomografie într-un spital din Bucureşti, a unui bolnav internat la spitalul Schuller, din Ploieşti, s-a deplasat o rudă. Ca mai apoi, pe 4  Martie, inclusiv transportul bolnavului cu Salvarea să fie achitat tot de rude. Deci, e greşit de mult.
  III- Dacă aş fi ziarist, aş face nişte experimente d-astea. Sau nu se poate? Ziariştii au şi ei rude, apoi Doamne fereşte, dacă vor ajunge la sistem, să nu fie trataţi netrataţi.
    Poate ajută totuşi pe cineva toate astea. Repet: pe mine m-ar fi ajutat în mare măsură.

Sistemul.Un altul.

  Copiii din deal sunt oameni cum mulţi nu sunt.Când scriu copiii, mă refer şi la părinţii lor. Am scris cândva, cum au ajuns într-o anumită situaţie, am mai scris şi de ce-s oameni, am să revin cu altele, dar acum să lămurim sistemul. Sistemul asistaţilor sociali.

Oameni şi un fel de oameni

    Ştiu, ar trebui râsul de Luni, dar de-atâta vreme doream a scrie, despre reţetele medicale, c-am tot amânat şi-acum au sosit alte vremuri cu alte anomalii, văzute. Aşa că, dacă tot am intrat pe tărâmul ăsta, să vă mai spun una, despre oameni cu suflet şi oameni cu altfel de suflet. Promit c-apoi vine Râsul de Luni (cel cu ha,ha, hi, ho, nu cu gheare).

Şi-acelaşi sistem. Cum funcţionează sistemul, uneori.

  Acum câteva zile scriam ceva pe fb. Îmi cer scuze celor care au citit, dar din anumite cauze am calculat greşit, de la ora 11 la ora 14 sunt trei ore, nu două. Şi-am vrut a ataşa schema aceasta, dar tot din anumite cauze, abia astăzi văd că nu s-a ataşat.
   Aşadar:

Mă, copiatorule!

   Băi- îmi sunt prietenii.
   Nu zic nu, taxei de 10 lei, poate că nici nu-i mare, cum bine ai zis (asta, dacă n-o să impui 10 lei/zi), dar mă ministre (prim, secund, copiator sau cum oi vrea să-ţi zici), cum îmi garantezi că nu or să profite de ea tot ei? Tot idioţii (nu toţi oamenii, tocmai d-aiai-i fac idioţi), care fac parte din sistem şi care, într-un fel sau altul ar trebui să îngrijească un bolnav.
   Doream a scrie asta, dar doream a o combina cu una bună, numai c-aşa m-am enervat, că n-o să mai aştept asta.
   Trimite oameni pe teren, "andărcavăr" (eu sunt dispusă a face asta), ca să nu fie tratatţi preferenţial ca dumneata şi ceilalţi, le poţi spune medicilor, dar nu le spune "marilor mici".
    Hai, să-ti spun una dintre anomalităţile, care nu i s-a-ntâmplat tatei, ca să nu crezi că-s subiectivă. Doamnelor, care distribuiau micul dejun, doi dintre pacienţi (unul, care fusese la baie şi altul, care era programat, pentru anumite investigaţii, care nu-i permiteau să mănânce) le-au cerut oul fiert. Nimic anormal, nu? Doar că un ou frigea şi era un pic crăpat, iar celălalt rece. Nici asta nu e anormal, dar plca (atâta scârbă mi-au provocat mulţi dintre oamenii d-acolo), poţi să-mi explici de ce oul frip şi crăpat era crud şi oul rece era bun? De ce ? Îţi spun eu de ce, pentru că doamnele alea au făcut mişto de ei. Au fost oameni, care au spus că nu e prima dată.
   Poţi să-mi garantezi tu mie, că taxa asta îi protejează şi pe oamenii nevoiaşi, oamenii fără pile? Nu, pentru că eu sunt sigură că asta îi va favoriza tot pe ăia idioţi.
   Şi, ce zici, ai putea să  mă lămureşti cu asta (dilemă veche, de vreo câţiva ani): dacă pacientului i se face externarea în ziua respectivă, înţeleg că nu i se mai dă dreptul la masa de prânz, dar de ce pzm nu i se face externarea la timp? Pentru că-n timp ce pacientul stă şi-aşteaptă, nici tratamentul nu-i mai e administrat, pentru că "va fi externat"? (revin eu cu detalii)

Ca o concluzie a zilei

  "Proşti, dar mulţi".
  Ca o concluzie a celor auzite, la rând la pâine, în locul de joacă pentru copii, la rând la un wc dintr-un mall, într-un mijloc de transport, la ţaţă Veronica şi-apoi şi pentru ceea ce-am văzut în "minunatul mall", am doar aceiaşi concluzie, pe care o repet:
"Proşti, dar mulţi"!
  Şi repet şi ceea ce gândesc de multă vreme şi o ştie chiar şi popa: omul abia-şi duce fericirea şi necazul lui, d-apoi să le mai poată duce şi pe ale altora.

A fi credincios versus a fi "un bun creştin"

   Azi doar titlul, că poate-mi trece din lehamite si-am să mă exprim elevat.
   Mâine va urma.
   P.S- n-are nicio fărâmă de legătură cu mersul la colindat.Acolo m-am distrat, probabil altcineva a fost dezamăgită, pentru că nu se aştepta la multe, dar fiind primul an, pentru ea...la anul va şti cine e sincer.
   Ia te uită, că nu mi-a trecut, deşi am stat departe de pc, ieri.
   Părerea mea, credincioşi sunt toţi. Că unii cred în bec, alţii în nucul de pe vale, alţii în orice altceva, e treaba fiecăruia, dar "buni creştini" nu-s niciunii. Nici eu, nici ţaţă Leana, nimeni.
   Am întâlnit popi şi preoţi, oameni şi oameni. Respect omul, care crede-n altceva atât timp cât şi el mă respectă. Bine, recunosc, chiar dacă el nu e de acord cu părerile mele, tot îl respect. Nu-s de principiul "nu suntem de acord într-o părere, mi-am luat jucărelele şi fug", nu, din contră, mai bine îţi spun sincer, ce părere am, decât să te linguşesc şi-apoi să te vorbesc pe la spate. E valabil chiar şi pentru internet.
    Dar, Doamne, crede-mă, că este peste toate puterile mele de înţelegere, să pot pricepe, de ce dacă ai văzut că i-au căzut cuiva nişte bani, făcându-ţi ţie loc, ca să stai mai bine, dar nedorind a-i deranja pe alţii, a amânat ridicarea lor, tu (persoană, care îi educi pe alţii) îi iei (furi) chiar şi în biserică? Caut o explicaţie, de două zile, dar tot n-o găsesc. De ce? Nu era nici o sumă mare, nici persoana cealaltă nu se numără printre cele amărâte.
   Şi mă tot întreb şi cu întrebarea am să rămân.

Dac-aş fi ...

   Budha, Allah, Zamolxe, Joshua, Dumnezeul meu sau Dumnezeul tău, jur (nu prea se leagă cu Dumnezeu, nu? Nu-i bai, nici cerşitul banilor, în numele Lui, nu) că aş trimite o fărâmă de apocalipsă, celor, care o cer. Doar că n-aş trimite-o mâine, nu, aş mai sta câteva zile, să răsufle uşuraţi şi-apoi le-aş oferi dorinţa.
   Călca-v-ar Mig-ul de 13, doborî-v-ar vulturul de trei pe toţi, care credeţi asta!!!!
   M-am săturat ca de pătlăgele transformate genetic.
   Evit tv-ul, evit tot ce poate fi negativist, dar s-aud la serviciu, c-au scos buncăr la-nchiriat, pentru apocalipsă tocmai în locurile-n care mă jucam, cândva ( link), vânzătoarea, care nu m-a văzut decât de vreo douăzeci de ori în viaţa ei să mă-ntrebe "lucrezi de apocalipsă?", colega să se vaite că a dat la tv şi că nu ştie, dacă să îşi cheme părinţii să doarmă cu ea, că o reclamă de la un anumit post de radio suna cam aşa "decât să îţi petreci sfărşitul lumii nu ştiu cum, mai bine vino la magazinul...", mi se par deja prea multe. Mult prea multe.
   Dacă aş fi din Media şi dintre răspândacii de paranoia, aş da vreo trei "sfârşituri" d-astea pe an. Ar face bine, pe bune, ori ar creşte natalitatea (dă sexul peste lume, ca picăţelele de vărsat pe piele. Şi,dacă tot ar fi sfârşit nimeni nu s-ar proteja, nu?), ori ar mai scăpa din noi, ăştia mai slabi de inimă.
    Mi-aş dori să fiu în seara asta o insectă de iarnă. Una rezistentă la frig. Nu pentru a vedea, dacă-n ţările, în care e deja mâine, a sosit (mă gândesc, poate o fi după fusul orar), ci pentru a vedea tutele alea, pe care le-am pus să tămâie, ca să râd de ele, pentru a vedea, dacă idioatele dorm îmbrăcate cu haine de stradă, aşa cum le-am recomandat, pentru a vedea multe dintre tâmpeniile, pe care le-am pus să le facă.
   P.S- o s-ajung la cazane. Şi nu Cazanele Dunării, dar nici asta nu e un bai, o s-ajung, unde merit.
   Alt P.S- bine le-a zis colega mea (mâine o îmbrăţişez de 13 ori, nu doar o dată, cum fac zilnic, pe principiul "o îmbrăţişare pe zi te scuteşte de mersul la medic") paranoicelor: "mayaşii au zis aşa - că vine o nouă eră şi să nu vă mai fută grija de alţii, c-atunci vă ia". Lua-v-ar pe toţi, care credeţi că vă bate la uşă  şi intră frumos, salutându-vă!
  Ultimul P.S- dar nu-s. Şi cine-s eu să judec?!

A venit moşul

 sau baba, sau hoţii, sau cine ştie cine.

Nu te supăra frate !

       In seara asta mă uit la tv, vine TG la Sinteza Zilei, dar deoarece, pentru că, fiindcă, să mă eliberez şi eu, că poate-mi trece lehamitea şi înţeleg oamenii, nu ca mine, care am priceput abia acum, sensul unei întrebări.
     A  I: s-a ales colbul de blogul acesta, când am început să fiu mai activă pe fb si-aici să pun doar regularităţile.
       II: am zis că-mi revin.Şi-n momentul, în care m-am hotărât s-o fac, m-a cuprins o mare lehamite, de net. Oare chiar la nivelul acesta s-a ajuns, oare sunt eu naivă? Consider că-s cu picioarele înfipte bine în pământ şi capul, exact sub nivelul norilor. Bine, am momente-n care visez elefănţei roz, pe tavan, dar îmi revin repede.
       III: am luat netul ca pe o sursă de informaţie, o sursă de amuzament, uneori, o sursă de schimbat păreri şi idei cu prietenii şi amicii virtuali, dar...
       IV: Şi-acum punctul culminant: lehamitea.

Culmile oamenilor,pe care unii îi urmăresc

   Să vorbească Anca Pandrea, despre schizofrenia unei fete (noua vedetă?!?!) şi Mihai Constantinescu, despre locuinţa pierdută/ distrusă a aceleiaşi fete.
    Dacă-ntr-o zi, acea fată va lovi sau va face un alt rău, cuiva, probabil că s-or trezi alţii, care vor spune cu "v-am zis noi".

Nu, nu-mi place

          Să fie la modă, să fie pă val sau la scufundări, habar n-am de unde au scos şi cine a scos expresiat asta, dar m-am săturat să tot aud/citesc "ce-ţi mai place...", cu accent pe cratimă.
          Nu, nu-mi place. Ba, din contră, mă deranjează enorm.

Pe pariu, că se poate şi 100 %?

           Ca majoritatea oamenilor, pe care o cunosc, m-am săturat a fi o minge de ping-pong, de tenis sau de ce vreţi voi. Ne pasează politicienii ăştia, de la unii la alţii şi din alegeri în alegeri, din ce în ce mai puternic. Ba suntem vii, ba suntem morti, ba suntem ciumpalaci, ba suntem laşi. Şi poate, că-ntr-un fel, au dreptate, dacă noi nu reacţionăm, dar singura dată, când sunt sinceri, e atunci, când se acuză unii pe alţii, că-s mincinoşi.
            Unde mai pui, că ba suntem un număr de oameni cu drept de vot, ba suntem alt număr, ba trebuie să fie nu ştiu cât la sută, ba altfel, dar, tot sincer, cred că, dacă am fi întrebaţi într-un referendum, care dintre politicieni ar trebui închis, prezenţa la urne ar fi de 100 %. Chiar şi ei s-ar numi între ei.
           În dictatură, cineva te foloseşte, cum vrea, în democraţie ai dreptul să-l alegi, pe cel care o să te folosească, după cum vrea el, dar noi nici p-ăsta nu îl mai avem.

Fiecare cu ce are

    Unii aşteaptă PENSIA , alţii au aşteptat tombola :

"O poveste"

    Dragă M.C (aş putea să-ţi spun şi hammer, dar ar fi un adjectiv prea sărăcuţ. Cred că mai adecvat ar fi ceva cu percuţie).
    I. Nu, nu faptul că am stat acum un an, două zile fără gaze naturale (alea, care vin prin ţevile galbene), pentru că pe sub terenurile dumitale treceau "conducte", care încurcau, m-a făcut să nu te sufăr (nu-i bai, nu-s singura, nu te afectează, da' cine-s eu, vreo piesă din vreun puzzle?), ci multe altele. Nu ştiu cum să-ţi spun, dar faptul că nu m-am lăsat vrăjită de mirajul acela de sus, acum şase ani, chiar mi-a prins bine. Zău, îi mulţumesc zilnic lui Doamne-Doamne, că mi-a dat calitatea asta (da, eu consider o calitate faptul c-am renunţat la serviciul acela, unde câştigam de trei ori mai mult, decât era minimul pe economie, la vremea aia, dar n-am devenit pupătorîncurătoare), altfel acum o lălăiam cu trei cuvinte.. Ce pot să-ţi spun? Unii oameni, încă mă întrebă de actele lor de proprietate sau alte documente. Ce crezi că le spun? Habar n-am, nu eu eram "şefa". Ştiu, poate crezi, că nu e vina ta, nu tu erai responsabil, ci fiica ta. Mda, poate că ai dreptate, dar dacă tati ar fi fost altul, fiica şi-ar fi făcut datoria legal. Alţii îmi spun că am dat cu piciorul la noroc. Eeee, nu-i bai, n-a fost singurul serviciu, unde mi se ofereau bani mult mai mulţi, când spuneam că plec (motivele erau legate de principiile mele). Sincer, cu mine n-ai fost nesimţit, chiar mi-ai vorbit frumos (nici cu celelalte fete, drept dovadă, că unora dintre ele le-a plăcut aşa de mult linsul, că încă sunt p-acolo. Aaaa, eu cred că n-ai vrea să afli, ce spun în spate despre familia dumitale), ceea ce nu pot spune, despre soţia dumitale. Ce să-i faci, era patroană la "autobuze", dar cred că statul de soţie a dumitale, o făcea să fie cum era (şi-am auzit, c-acum ar fi şi mai şi). Sincer, ăl mic seamă cu ea şi fata cu dumneata. Şi tot sincer, să fim serioşi, ăl mic le are cu prafurile cât ar spune el că nu.
     Hai, că revin, mă duc să fac nişte piftele de dovlecei, între timp delectează-te cu ceva plăcut. Poate o vizionare a nunţii din ţările calde.

Găinaţ şi muci

   Lehamite, bătrâni, beţivi, parveniţi, doritori de putere, circ, scârbă, greaţă...
   Pixuri, ciocolată, tricouri, plimbări, bani, tigăi, aprinzătoare, promisiuni de-avere, ameninţări, hârtii...
   Ultima noapte de război, prima săptămână de posibile amoruri, asta e politica.
   Găinaţ şi muci

Unele, altele

  O ştiţi p-asta? Un candidat, care a decedat, e încă susţinut de colegi, pentru alegeri? Detalii aici.
  Scor 53-46-5. Mă miram eu de ce, aproape peste tot sunt de la PSD. Uite d-aia.
  La unul dintre posturile de radio, pe care-l ascultă fetele, la serviciu (e cu o zi da, una nu, că se bat oamenii,sau cu ajutorul căştilor, pentru restul) e o emisiune, numită "ora electorală" sau cam aşa ceva. De fiecare dată, "singurul invitat" (revin la asta) e candidatul USL la primăria, unui municipiu. Apoi, ce fair play e ăsta? Ziceam eu, pe fb, acum ceva vreme, când era un concurs, p-acolo, cum că, de fapt, sunt două trebi: reclamă şi campanie electorală (că doar dădeau un anumit tip de vin = reclama, iar întrebarea se referea la acest candidat USL, răspunsurile fiind toate valabile; ştiai unul, câştigai= campanie).
 "Singurul invitat"- uite aşa-şi începe domnul M.V "emisiunea": -"îl avem în studio..."- mă laşi, aceleaşi şi aceleaşi înregistrări, pe care le tot repetă.Sincer, proşti îşi cred ascultătorii.
L.E- adică primele semne ale...- într-unul dintre spoturi, unul dintre candidaţi spune aşa "mai bine, pentru noi" şi zău, că spune adevărul adevărat. Corect, mai bine, pentru ei, că nu spune, pentru voi.